Există un moment în politică în care lipsa unei decizii devine, ea însăși, o decizie. Exact acolo pare să fi ajuns România. Nicușor Dan spune că alegerile anticipate nu ar rezolva nimic și ar prelungi incertitudinea. Probabil, are dreptate. Dar și așteptarea unei majorități ideale, care încă nu există, produce același efect: timpul se scurge, iar țara rămâne suspendată între calcule politice și realitatea economică.
Imaginea fumului alb care întârzie să iasă de la Cotroceni spune totul. În fiecare zi fără un guvern stabil, investitorii amână decizii, piețele devin mai prudente, iar administrația funcționează pe pilot automat. Economia nu știe să aștepte până vineri, până la următoarea rundă de negocieri sau până când orgoliile politice se vor stinge.
Paradoxul este că România trăiește două anotimpuri, în același timp. Pe litoral și pe autostrăzi este vară, concedii și relaxare. În birourile economiei însă se simte deja toamna. Bugetul viitor bate la ușă, PNRR are termene-limită, iar companiile își fac calculele pentru lunile dificile care urmează. Politicienii discută formule de guvernare, în timp ce economia are în faţă costuri, investiții și neîncredere.
România transmite imaginea unei țări care încă își caută direcția, într-un moment în care Europa accelerează, iar piețele sancționează orice ezitare. Incertitudinea nu produce doar tensiune politică. Produce dobânzi mai mari, investiții amânate și o neîncredere care costă mult. Poate că alegerile anticipate nu sunt soluția. Dar nici negocierea fără termen nu poate deveni o strategie de guvernare. O democrație nu trăiește din ședințe nesfârșite, ci din capacitatea de a lua decizii, chiar și atunci când ele sunt incomode.
Toamna nu va întreba, dacă partidele s-au înțeles. Va veni oricum, cu nota de plată a lunilor pierdute. În politică, timpul este cea mai scumpă resursă. România pare să îl consume fără să observe că, între timp, ceasul s-a stricat.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
