În urma difuzării „interviului secolului,” cum pe bune i se zice dialogului dintre Tucker Carlson și Vladimir Putin, omenirea a scos un pic capul din bezna propagandei. Acțiunea a provocat un adevărat seism în lumea politică. Pe când eram student, mi se spunea că dacă Țața Floarea din Obor înțelege ce a spus invitatul, atunci interviul e bun. Mai mulți parlamentari și foști oficiali europeni au cerut, nici mai mult, nici mai puțin, să i se interzică lui Carlson dreptul de a călători în unele țări occidentale. Un abuz imens. Am mai spus noi, în post-adevăr, nu doar adevărul e arestat, ci și libertatea de expresie. Iată, acum, și libertatea de mișcare.
Ce a reușit Tucker Carlson e să readucă acest gen jurnalistic, terfelit de impostori, la principiile și valorile fundamentale ale învățăturii de presă: niciodată să nu vorbești mai mult decât interlocutorul, încearcă să-i stârnești pofta de dialog a invitatului tău, schimbă registrul, doar când e nevoie!
Doar întrebările corecte primesc răspunsuri adevărate
Așa cum se știe din logică, doar întrebările corect formulate primesc răspunsuri adevărate. Păi, atunci, de ce a început maestrul Carlson cu un fake? ”Ați afirmat domnule președinte că SUA, prin intermediul NATO, ar intenționa să atace Rusia,” afirmația fiind neadevărată. La care Putin a răspuns tot cu o întrebare: “suntem la un talk-show sau la o discuție serioasă?”
Rolul chestionării neserioase ține de teatralizarea actului comunicării, într-o lume extrem de grăbită și deloc dispusă la aserțiuni profunde. Și jurnalismul se transformă, într-o lume dinamică și super-tehnologizată.
citește și: Ce întrebări i-aș fi pus lui Vladimir Putin?
Jurnalistul american, supus azi sancțiunilor inimaginabile ale unei lumi ce se revendică drept cea mai democratică de pe pământ, a vorbit puțin și l-a stârnit mult pe invitat. Culmea, dacă politrucii democrați cer interzicerea dreptului jurnalistului la liberă circulație, prostimea îl critică pentru că și-a făcut corect meseria. Au ajuns croitoresele să dea lecții de modă, iar frizerii să fie image-makeri, așa cum am văzut recent pe o carte de vizită a unuia dintre ei. Măiestria acestui gen de presă, greu de realizat de amatori, este că l-a făcut pe Putin să-și dezvăluie intențiile de armistițiu și deschiderea pentru dialog cu occidentul. “Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el,” ne-a învățat Mihai Eminescu, în Scrisoarea a III-a.
Carlson a vorbit puțin și a obținut mult. Putin a apărut într-o postură de dascăl, exercitându-și impecabil rolul de profesor de istorie. Nu știu câți președinți ai lumii ar putea să-și prezinte atât de complet și complex trecutul statal, fără un ghidaj asistat de vreo hârtie sau de un promter.
Tonic, deloc caustic, cu ochi scânteind, moderat jovial, îngăduitor cu adversarii, blând cu cei care l-au demonizat, Vladimir Putin a demonstrat că rămâne unul dintre cei mai venerabili lideri ai lumii. Faptul că nu l-a nominalizat pe Joe Biden demonstrează că știe bine lecția americană de marketing politic: niciodată să nu pronunți numele principalului competitor.
Cât despre prezența scenică – ce să mai zică radutudorienii? – ținuta i-a fost angajată, figura zâmbitor-sfredelitoare, cum stă bine unui lider, nu i-a tremurat mâna, nu a vorbit cu gura într-o parte, a fost logic, coerent și bine dispus, semn că, la 71 de ani, e încă sănătos. Probabil că alți președinți nu ajungeau până la capătul turnirului de două ore, fără să se ceară la toaletă, din cauza prostatei.
Vă imaginați cum ar povesti Klaus Iohannis istoria poporului român?
Să-i pretindem lui Klaus Iohannis să țină o lecție de douăzeci de minute despre istoria poporului român? L-am ofensa și i-am jigni aroganța grandilocventă. Cum să îndrăznești, ca jurnalist liber, să-l pui pe președinte într-o situație jenantă? Ținându-te de epoleți, mai degrabă îi lauzi ținuta, prestanța și îi mângâi cu privirea nasul ridicat spre lustră. Să-l duci la Călugăreni în târg? Unde Badea Ion își duce boul și nu poate să-l vândă? Ce rost ar avea? Ca în celebrul banc, de ce tot îl cari cu tine, dacă nu poți să-l „măriți”? Să-l fac de râs, amice!
Revenind la mesajele cele mai importante ale interviului, putem trage cinci mari concluzii. Vladimir Putin nu are intenția de a ataca alte state europene, contrar morii propagandei, care macină zilnic minciunile cu pesticide ucrainiene. În al doilea rând, deschiderea sa pentru negocieri cu Occidentul este evidentă. “Războiul din Ucraina nu se va termina cu o victorie militară, ci printr-un dialog cu Vestul.” Al treilea aspect, constatat de majoritatea geopoliticienilor, Putin știe că CIA e mai puternică decât administrația prezidențială, indiferent de șeful executivului american. Logica denazificării, culmea, ridiculizată de oficinele Deep State-ului american, în viziunea lui Putin nu e doar argumentul invaziei, ci și vocea mobilizatoare pentru armata rusă. A spus că Rusia interzice astfel de mișcări, la fel ca tot occidentul.
Pentru cei care nu știu, în școlile rusești, elevii învață că Rusia l-a învins pe Hitler, ceea ce nu e departe de adevărul crud, plăcut sau neplăcut nouă.
Putin recunoaște supremația Chinei
Liderul de la Kremlin a recunoscut că Republica Chineză e mai importantă decât Federația Rusă, ca o a cincea concluzie, cea ce-l califică în postura de rațional de calibru.
Cu așa un lider hotărât, Rusia n-are cum să piardă războiul.
Iar despre Tucker Carlson, dacă am fi trăit vremuri normale la cap, el ar trebui premiat, nu sancționat abuziv de politrucii cu proteza cenzurii, pe post de creier.
În 1930, jurnalista americană Dorothy Thompson, la fel de celebră în acele vremuri cu Eleonor Roosevelt, lua Premiul Nobel pentru literatură și îl intervieva pe Hitler.
Recent, un fotoreporter de la Reuters a fost prins că a montat scena celor doi copii cu păpuși în mâini lângă un tanc ucrainean. În loc de mult visatul Premiu Pulitzer, a fost dat afară.
Competiția printre watch-dogii de azi e între cine linge mai bine bocancii stăpânilor și cine servește mai profesionist regimentul de propagandă.
Prin Tucker Carlson, jurnalismul de calitate a revenit din terapie intensivă
Într-o sută de minute, un singur om a făcut praf întreaga propagandă americană, stârnită împotriva unui Diavol virtual. Putin a apărut în carne și oase. E viu și cerebral, deloc nebun nuclear. Dacă are cineva o opinie contrară, nu-i bai. Nu-l stigmatizăm că ar fi posedat de diavolii războiului. E dreptul idiotului util să rămână pironit în Camera ecourilor.
P.S. Camera ecourilor este un concept elaborat de Institutul britanic Edelmann, după o cercetare a peste 60.000 de subiecți. Dar ce este aceasta? O bulă sau un balon în care oameni cu aceleași opinii coabitează, interacționează și devin congruenți. Ei resping brutal orice le depășește confortul psihologic. La fel ca-n Evanghelii, ei cred fără a cerceta.
Vocile lumii
Bogdan Camaroni
Publicist
“Cum era de așteptat și cum anunțase Tucker Carlson în teaserul său, interviul cu Vladimir Putin s-a adresat, în primul rând, cetățenilor SUA, după un suspans de câteva zile, menit să atragă o audiență impresionantă. Practic, Carlson a pus în șah tot sistemul media controlat de elitele globaliste, care până atunci a șuntat informația despre războiul din Ucraina, prezentând doar că SUA e amenințată cu un război nuclear de un nebun psihopat de la Kremlin și, pentru liniștea poporului, trebuie să plătească o „taxă de protecție” de zeci de miliarde de dolari,” scrie Bogdan Camaroni, pe site-ul Solid News.
