În dreptul său la replică, Viktor Orban a dat o lecţie despre cum se pot transforma papucii olandezi în cizme de cavalerie sau cum taraful poate deveni orchestră, dacă ai un dirijor bun.
Liderul maghiar a dat o ripostă cu mănuşa de catifea unei Europe încremenite în paradigma standardelor cu măsuri diferite. Pe de o parte săracii, pe de alta bogaţii.
Orban n-a răspuns la acuze. Nu s-a scuzat. A atacat cavalereşte. I-a făcut pe liderii mari ai continentului să se ruşineze. “Este o insultă la adresa poporului maghiar care de o mie de ani apără creştinătatea.”
Mai mult, Manfred Weber, posibilul viitor preşedinte al Comisiei Europene (asta dacă nu-i iasă jocul lui Viktor Orban n.a.) n-a făcut referire la derapajele Ungariei, ci a lovit cu protestele de la Bucureşti în urechile ciulite ale celor care aşteptau condamnarea Ungariei şi activarea nu ştiu cărui articol, care oricum nu-şi făcea efectul, pentru că Polonia şi-ar fi activate dreptul de veto.
Tactica de răsturnare a înfrângerii în victorie e demnă doar de mari şefi de stat ai lumii. Ieri, la Strasbourg, s-a iţit încă o dată steaua norocoasă a creştinului de la Budapesta. Să transformi borocs pálinka în Chivas Regal îţi trebuie măiestrie, dar şi vicleşug.
Hoţomanul le-a răsturnat ibovnicelor globalizării căruţa în drum. Şi-a apărat ţara cu o măiestrie de Kapellmeister. I-a învins la ei acasă. Sprijinit de o familie europeană puternică a transformat parastasul în nuntă.
Aşa se întâmplă când ai un lider puternic. Lui nu i se zdrăngănesc cătuşele, nu i se scot rezistenţii în stradă, serviciile secrete, împreună cu Ambasada Americii, la unison, luptă pentru ca Rapsodia maghiară să devină reqviem pentru progresismul ce-şi numără zilele după flick-flack-ul de pe Langley.
E o bătălie imensă între creştinism şi neomarxişti, sprijiniţi de birocraţii Bruxelles-ului. Mai repede decât alţii, Viktor Orban a învăţat, nu să arunce copiii în braţele jandarmilor planetei, ci să-i facă să cânte pe partitura maghiară. Nu-i aşa că trăim vremuri splendide?
Ascensiunea lui Viktor Orban pare a nu mai fi oprită. De ce? Pentru că în spatele lui e Iisus, e Martin Luther, e Calvin, e Sfântul Augustin, o cavalerie domnească, mereu biruitoare, fiindcă a fost înzestrată cu credinţă.
În acelaşi timp de bohoţi şi slugi, la Bucureşti, preşedintele român arbitrează un meci între echipele străine pe spatele românilor care n-au timp să se ocupe de chestiuni reale, pentru că cineva le-a umplut viaţa cu suflul morbid al indignării.
Klaus Iohannis de frica mitingului pentru apărarea resurselor naturale ale României a mutat logistica summit-ului la Romexpo, de teamă ca invitaţii să nu dea piept cu România profundă, cu acea parte a societăţii care refuză să se predea perverisunilor cu securitatea.
Lideri mari ai Europei vor negocia peste capul nostru afacerea gazelor, pentru că noi nu avem un Viktor Orban apărător de ţară, ci doar şpuţeri, băieţi de casă, a Germaniei acaparatoare.
La Strasbourg le-a pus europenilor rapsodia maghiară, în timp ce românilor din înălţimea Romexpo şi din spatele uşilor capitonate li se administrează bătuta românească, pe acorduri de cazacioc.
Mai există români naivi care cred că actuala coaliţie e formată din oamenii Moscovei. Propaganda a indus contrariul. Putin dansează cu Karina Kneissl, ministrul de externe austriac, iar Markel e partener de conductă şi de business cu liderul de la Kremlin.
Putin intră în România prin Merkel, nu se oboseşte să caute prin PSD-ALDE. Merge la sigur.
Ce e o crimă de lesnaţiune e că preşedintele nostru nu are un plan strategic de transformare a României într-un hub energetic şi un furnizor de securitate în zonă.
Ziarul nostru publica recent cum Moscova intră în România prin firmele austriece care bat cu pumnul în masă. Suntem străini în propria ţară.
În Parcul Izvor vor fi duminică români cărora le pasă de viitorul copiiilor lor. Vă întrebaţi degeaba de ce progresiştii nu sunt preocupaţi de banii care se cuvin bugetului naţional, de ce televiziunile de casă ale Unităţii nu suflă o vorbă despre preşedintele care a respins Legea Offshore.
Peste capul românilor vin interesele corporaţiilor, în majoritate cu acţionariat rusesc, iar idioţilor utili li se vântură avioane de hârtie cu mesaje de genul: “Corupţia ucide.”
Celor care le pasă şi nu şi-au vândut încă sufletul Diavolului sunt aşteptaţi duminică de la ora 12 în Parcul Izvor. Pentru a spune #nepasă.
Parlamentul European a votat, azi, pentru declanșarea procedurilor privind activarea Articolului 7, prin care Ungaria ar rămâne fără drept de vot în Consiliul European. Rezoluția a fost votată cu 448 de voturi pentru, 197 împotrivă și 48 de abțineri. Votul final se va da în Consiliul Uniunii Europene, unde se iau deciziile majore. Polonia și-a exprimat intenția de a își exercita dreptul de vot în favoarea Ungariei. Așa că acțiunea a fost un balon ridicat lui Viktor Orban.
