Turistul Klaus Iohannis vine tot mai rar prin România și tot mai des călătorește prin țările calde. Acum, se bucură de arșița ecuatorială, de drumeții și de vânători în savanele africane, pentru că poate. Și că are cu ce. Și are cu cine.
Agenția de voiaj – numită Administrația prezidențială – i-a rezervat distinsului călător o vacanță de zece zile. Un sejur cu tacâm complet. All inclusive. Dar și ședințe foto cu marcanții lideri africani, pe care i-a cunoscut de la televizor sau prin reuniunile ONU.
„Iubito, te fac o ecuatorială?”
Acum, a zis că e momentul să le tragă o vizită prezidențială. Nu le va spune scopul real – că el n-a mai călătorit demult prin savane și nu s-a fotografiat cu tigrii bengali – ci, chipurile, e interesat de cordialitate și de strângerea relațiilor. Poate că UE l-a trimis în chip de bumerang. Cine mai știe?
Fiindcă bugetul prezidențial e nelimitat, s-a dus cu o aeronavă privată, să nu fie deranjat de scâncetul copiilor de la Economy Class. Nu se făcea să apară obosit în fața regilor lei și a împăraților tigri.
citește și: Cum să belești o țară ca pe-o banană
Klaus Iohannis e într-un mare fel. Un fel de cozonac în pardesiu. Nu știm dacă și-a luat cu el și ținuta albă de chelner, dacă va servi și la ei, în chip de lacheu – precum în țările NATO – sau el va fi marele servit. Din comunicările oficiale, știm că s-a dus cu aura de cordialitate. Adică, îmbrăcat în ținuta de domn cumsecade.
Turul ghidat va fi lung. Se va plimba cu răvășitoarea prin Kenya, Tanzania, Capul Verde, pentru a încheia în Senegal siesta africană!
La granița dintre Kenya și Tanzania, rezervația Amboseli nu permite vânători străini. Dar Klaus Werner nu se îndeletnicește cu sportul regilor. E doar un vânat al hegemonului din rezervația România. Poate că va trage un raliu de forță printre animalele sălbatice, mai ales că există goluri prin agenda făcută publică.
Fiindcă are nevoie de decont și de foaie de parcurs – asta nu se zice în procesul verbal de trimitere a lui în fața instanței bucuriei – distinsul se va face că semnează o serie de documente oficiale privind mediul și cooperarea politică bilaterală. Nu știm cum se rânduie în registrul contabil bilateritatea, un fel de niciun fel.
De ce patronii români nu pot deconta partidele de vânat în Africa?
Orice manager de la vreo firmă privată poate deconta o singură călătorie pe an în străinătate, dar trebuie să aducă la contabilă documente justificative. Și un raport de activitate.
Nu știm cum se va justifica în fața Curții de Corturi, alfel decât cu poza alături de leopardul de gumă, pentru că în unele state, cum ar fi Capul Verde, balanța comercială dintre România și acestea e pe stoc zero. Adică, nexam export către aceste țări.
Dacă ar fi mers într-o vizită oficială, nu cred că sinistra de la Afaceri Externe nu i-ar fi făcut o agendă de întâlniri cu zecile de miniștri vorbitori de limba română, foști studenți prin universitățile din țara noastră.
citește și: Ecoul din Palatul Szana și Regalul Brâncuși
Asta cu bilateritatea e ca junghiul după înțepătura muștei țețe. Bilateralul nu bagă cărbuni în centrale și nu aduce mango mai ieftin.
Vă dați seama câte meniuri speciale li se vor pregăti celor doi? Bogați fiind, pot servi orice delicatesuri.
Domnul Iohannis e preocupat ca Ecuatorul să fie și mai verde
Ce întâlniri și ce discuții despre mediu? Un amic, mare fan al țărilor din Extremul Orient, obișnuiește să servească dimineața o ceașcă de cafea cu unt de cocos. Vine des la mine la moșie. Astfel, cumpăr acest produs, „muls” din țâța arborelui. Ultima oară, am găsit pe rafturile unui supermaerket doar la prețul de 42 de lei. Când să întreb de ce s-a mărit prețul de aproape patru ori, mi s-a spus că e eco. Păi, nu tot ce e în Africa e eco-friendly? Poate că ne va lămuri Klaus Iohannis la următoarea vizită prin țara noastră.
În lupta asta pentru o Africă verde, se pierde esența. Francezii sunt alungați din fostele lor colonii. SUA sunt tot mai puțin influente. Chinezii sunt mari investitori. Practic, au luat în posesie partea estică a continentului. Rușii fac legea prin diviziile Wagner. Mai e loc de vreo altă diplomație de carnaval?
Citeam o știre produsă de un UM de presă. Cică președintele are și zile negre pe listă. Adică, fără niciun eveniment notabil, semn că în acele momente, fie își face siesta, fie participă la raftinguri printre peștii colorați cu vreo bambină ciocolatie, departe de ochii răvășitoarei.
Să fim serioși! Călătorul nu se aruncă-n Safariul faptelor bune, ci doar în cel al plăcerilor. Are și domnia sa o vârstă. Anii trec și trebuie vizitate toate țările lumii. Așa-i șade bine călătorului.
Mai contează cine plătește zborul și sejurul de cinci stele? Cunosc mulți proști care l-au urcat în jilț. Cui îi pasă că acum îl înjură? Cel puțin eu, l-am citit din prima. În ziua celebrului vot din 2014, care a dus la înscăunarea sa, vânam aurore boreale și mulțimea nudă mă înjura că nu particip la „întrecerea democratică.
Plătiți-i distinsului sejurul!
Vocile lumii
Sorin Roșca Stănescu
publicist
“Sub aspectul interesului național, e necesar să precizăm că totalul comerțului cu aceste state africane reprezintă o sumă mai mică decât contravaloarea periplului în aeronava de lux întreprins de președintele Klaus Iohannis. Dar cine știe? Poate că există de acum încolo perspectiva unor relații economice înfloritoare, care să jaloneze acest al doilea „Drum al Mătăsii” în stil românesc, preconizat de Klaus Iohannis. Pare, totuși, un proiect de domeniul science-fictionului,” scrie Sorin Roșca Stănescu pe Corectnews.ro
