Ieri, a fost grevă de avertisment a angajaților din învățământ în unitățile școlare din România.
Efectele acestei forme de protest nu sunt încă vizibile, iar șansele ca guvernanții să fie înduplecați atât de ușor sunt minime.
Au existat însă destule cazuri de cadre didactice care au boicotat protestul, care nu au vrut să renunțe la plata a două ore de lucru și care nu au dorit să fie solidari cu colegii lor.
Cum se întâmplă mai de fiecare dată la noi, cei care au insistat să se treacă în activitate sunt profesorii care, de regulă, nu depun mare efort la ore.
Mai mult, au fost profesori care nu s-au trecut în grevă, pentru că erau în zi metodică, adică nu aveau ore.
Cu astfel de mentalități este greu atât pentru profesori, cât și pentru oricare altă breaslă să aibă câștig de cauză în fața guvernanților.
Profesorii ar putea lua lecții de la angajații din Transporturi.
Și aici mă refer atât la cei din transportul local, cât și la cei din național.
Ca să înțelegem măsura, trebuie menționat că un profesor debutant are aproape jumătatea salariului unui șofer angajat la STB.
Nu spun că șoferii STB nu ar merita chiar mai mult, dar statutul profesorului a ajuns mult prea jos.
Probabil că este efectul frustrării celor care alcătuiesc actuala guvernare, dar care au fost certați cu școala, când erau mici.
Revenind, e și vina angajaților din învățământ că s-a ajuns aici.
Sunt victimele propriilor cancelarii dezbinate.
Poate sunt de înțeles și sindicaliștii din Educație, care nu pot lupta singuri pentru angajați care se lamentează.
