Rata de promovare a examenului național pentru definitivare în învățământul preuniversitar, la proba scrisă, a fost mai mare anul acesta, 72,9%.
Este o rată încurajatoare, după ce am fost obișnuiți cu cifre mult mai slabe la acest examen la care participă profesori care deja predau în fața elevilor.
Trebuie luat însă în considerare și gradul de dificultate al subiectelor, dar nu se poate spune că am avut, în această sesiune, o probă scrisă mai facilă.
Trebuie însă menționat că nu se dorește nici din partea Ministerului Educației o descurajare a angajaților din sistemul de învățământ preuniversitar și, prin urmare, s-a dorit un grad de indulgență mai ridicat din partea comisiei de evaluare a lucrărilor.
Cu siguranță, un sistem care se chinuie să atragă dascăli, nu își permite să-i degajeze și pe cei pe care îi are deja angajați.
Unul dintre puținele avantaje ale unui loc de muncă în sistemul de învățământ românesc este siguranța păstrării slujbei, iar Definitivatul înseamnă exact acest lucru.
Speranța unui venit mai bun moare ultima, dar, spre vârsta pensionării tot moare.
Să nu uităm că sub guvernarea liberală majorările salariale din Educație au fost amânate de două ori, oficial, de trei ori, în realitate.
Oricum, felicitări dascălilor care și-au obținut definitivatul și multă inspirație și răbdare!
De acești oameni se leagă speranțele României la un sistem de învățământ performant și, implicit, la generații care să conducă această țară spre progres.
Din partea clasei politice, ne-am lămurit, de mai bine de trei decenii, că nu se dorește un sistem educațional performant, pentru simplul fapt că acest lucru ar atrage după el o reducere a nivelului de îndobitocire a populație și, prin urmare, o scădere a masei manipulabile de votanți.