Astăzi e ziua cea mare. În politica românească se crapă cerul. Pe de-o parte ei, pe de alta noi. Iar de pe urma certurilor dintre ei, rămâne doar iadul pe plaiul mioritic.
Pe câți dintre români mai interesează dacă seara Cîțu a mâncat bine și dimineața s-a sculat mort politic?
Ecuația zilei de marți, ziua votului moțiunii de cenzură, are o singură necunoscută: cum trecem iarna facturilor mari, nu care va fi viitoarea compoziție de putere. Cei patru cavaleri ai apocalipsei și-au pornit marșul cadențat spre noi.
Teoretic, suma voturilor parlamentare ale celor trei partide, intrate într-o opoziție ad-hoc, PSD, USR, AUR, dau o sumă nimicitoare. Vreo patruzeci de voturi, peste cât e necesar, ca guvernul Cîțu să pice.
Klaus der Grausame pregătește o dictatură personală
Doar că supraviețuim unui „stat eșuat.” Însuși Măria Sa, Klaus Iohannis-ul cel crud, a recunoscut. Ce nu ne spune președintele e câte sute de milioane de euro au făcut securicii din spatele lui și dacă a predat tot cifrul puterii la Aachen, în Germania, unde a fost decorat pentru învingerea singurului său adversar, poporul român.
Mesajul său are dublu înțeles. Fie că pregătește un regim de dictatură personală, o guvernare militarizată (printr-un dolosiv proiect al “tehnocraților”), fie că-și bate joc de parlamentarismul românesc, desemnându-l din nou pe Cîțu și după eșec.
Citește și: Paradoxul ființei românești. Nimeni nu-l vrea, dar el ne conduce
Ambele variante dau cu minus la statul de drept. Pe el nu-l mai interesează.
Un regim de autoritate – se știe bine – diminuează libertățile de expresie și de mișcare. Întotdeauna, regimul de teroare a sărăcit oamenii, nu le-a asigurat bruma de prosperitate.
Decoratul și gărzile lui pretoriene
În cazul în care nu-i ies ploile cu aranjamentele din culise (racolarea parlamentarilor) pentru salvarea lui Cîțu, ni-l va propune tot pe el sau pe generalul izmană, în rol de prim ministru, astfel încât România să fie îngenunchiată total.
Toate guvernele din lume au luat măsuri pentru stăvilirea impactului creșterii prețurilor la energie, iar al nostru ne spune că trebuie să ne obișnuim, mai cinic nu se poate.
Ce vor face generalii regimului Iohannis? Păi, toată ziua de ieri, au șantajat deputați și senatori. Celor cu inimă slabă, le-au indicat că e mai bine să stea acasă. Acelora, fără tinichele, le-au promis saci de bani, cât nu pot să ducă, doar ca Moțiunea să nu treacă.
Laboratoarele au pregătit noul UNPR, un grup parlamentar de tip metastază.
La coțcăria asta politică a participat și dom’ profesor cu antene la purtător. Le promite câțiștilor că aduce voturi câștigătoare. Ce nu face omul în schimbul contractelor grase?
În ultima ședință de guvern, s-a pregătit un șiretlic. S-au scos rezultatele de la testări, pentru participările la evenimentele publice. Se știe că mulți parlamentari ai AUR au refuzat să se vaccineze. Ce se va întâmpla, în cazul în care nu li se va da dreptul să intre-n Parlament? Vor lua cu asalt instituția reprezentativă a democrației românești, așa cum au promis? Ne facem de mirul lumii, doar pentru că Iohannis cel crud se ambiționează să ne treacă iarna cu “guvernul meu?”
Unicul dușman al decoratului e votantul lui
Grupul disident al parlamentarilor, nășit în laboratoarele sistemului, va apărea ca tubul după o colonoscopie. Ce-i pasă regimentului, că se fac acoperiții iar de cacao?
Iohannis a dat ordinul. Camarila execută. Generalii deschid câmpul de luptă. Unicul lor adversar e poporul român.
Nu este clar? Iohannis a predat puterea hegemonilor. Cu cât se prelungește existența “guvernului meu,” cu atât ni se adâncește vasalitatea.
Florin Cîțu trece proba de foc. Nu singur. Cu întreg aliotmanul. Cei patru călăreți galopează. Prevestesc apocalipsa. Dar pe el, Marele Mut, nu-l mai interesează decât recompense europene. Cu cât siluiește mai mult românii, cu atât îi cresc cotele de încredere pentru înaltele poziții pe care le râvnește.
În ecuația de mâine, mai intră și non-combatul noii conduceri a USR. Răzgândilă e un personaj prezent printre politrucii prezenți. Fără niciun regret, execută pirueta cât ai clipi.
Guvernanții nu-i pot servi pe cei care-i detestă
Să nu uităm! În politica românească azi se crapă cerul.
Nimeni nu poate prevesti soarta lui Cîțu, pentru că deciziile nu se iau la vedere. Ce va mai zice civilul Marcel Ciolacu, cel care i-a prelungit lui Cîțu existența în guvern, dacă i se îmbolnăvesc subit vreo două duzini de parlamentari? În jocul malefic al umbrelor, orice e posibil. Cât despre consecvență, nici nu poate fi vorba.
Marele învins la meciul de azi din Parlament e Badea Ion, care începe să priceapă cine e de vină pentru creșterea prețurilor.
Clasa politică e în momentul cel mai îndepărtat de interesul publicului. Niciodată guvernul n-a coborât la o așa de mică încredere. Pe timpul lui Viorica Dăncilă, mai existau 20%. Acum, aceasta s-a prăbușit la 12%.
Ce nu înțeleg liderii partidelor politice e că nu-și joacă doar nimicnicia, ci întreaga disperare a celor mulți și fără de noroc.
Vocile lumii
Rareș Bogdan
Europarlamentar
“Jocul e la preşedinte. După cum ştiţi, sistemul constituţional românesc, chiar dacă nu e un sistem pur prezidenţial, după model francez sau american, este un semi-prezidenţial în care rolul preşedintelui este extrem de important. (…) Domnia sa are misiunea constituțională de a desemna premierul,” a afirmat Rareş Bogdan duminică, la Prima Tv.