Regele Charles al III-lea se află în prima sa vizită într-o fostă colonie. Majestatea Sa este însoțită de Regina Camilla și de o suită reprezentativă. Face un tur de patru zile în Kenya. Ceea ce se dorea un triumf pare a fi doar o oblojire a rănilor trecutului. Presa corectă politic de peste Ocean continuă să apese pedala crimelor imperiale, uitând cine a născut America.
Din nou, Casa Regală britanică devine țintă tefelistă. Mai precis a mișcării Black Lives Matter, cu finanțatori cunoscuți – Deep State-ul american.
Vizita regală este organizată în plin proces de reevaluare a Commonwealth-ului, zic jurnaliștii de peste ocean. “Multe țări discută dacă mai are rost să rămână sub dominație britanică.”
Împăcare regală cu trecutul
Charles și Camilla au depus o coroană de flori la Mormântul Războinicului Necunoscut, anunță presa engleză. “Cuplul regal dorește să aline suferința prilejuită de fosta ocupație imperială,” spun surse oficiale.
În ciuda recomandărilor de risc crescut, mama sa, Regina Elisabeta a II-a, a vizitat această țară la începutul rebeliunii Mau Mau, în 1952. La acea vreme, se discuta la fel despre disoluția imperială. Prin măiestrie și curaj, cea mai longevivă Regină a schimbat sistemul și a construit o altfel de comunitatea de state independente, remodelând rolurile în noul Commonwealth.
Elisabeta a II-a avea să afle că va fi regină, când dormea într-o cabană din Kenya
În timp ce se odihnea în cabana Treetops, Principesa Elisabeta a aflat vestea dispariției premature a tatălui său, George al VI-lea și că va deveni monarh la o vârstă fragedă. Avea doar 26 de ani. Secesionismul era la mare modă atunci.
Cea mai cruntă dominație britanică a avut loc în timpul revoltei Mau Mau, din 1952-1960, din centrul Kenyei, zic istoricii. Comisia pentru drepturile omului (KHRC) a estimat că 90.000 de kenyeni au fost uciși sau mutilați și 160.000 au fost deținuți în timpul revoltei Mau Mau. Doar că decizia de luptă a armatei britanice a fost luată după ce brigăzile rebelilor au făcut o serie de acțiuni teroriste, culminate cu ucideri.
“Majestatea Sa își va dedica timpul vizitei pentru a aprofunda înțelegerea nedreptăților suferite în această perioadă de poporul kenyan,” a precizat Palatul Buckingham într-un comunicat.
Deși guvernul Majestății Sale și-a cerut demult iertare pentru crimele comise, rănile vechilor suferințe au rămas deschise. Suveranului i se pretinde, nu doar să-și ceară scuze în numele Coroanei, ci să ofere o serie de compensații pentru urmașii celor răniți sau uciși.
Coroanei i se cer compensații a doua oară
Pe timpul Reginei Elisabeta a II-a, guvernul și-a exprimat regretul pentru abuzurile comise în această perioadă și a acceptat o înțelegere extrajudiciară de aproape 20 de milioane de lire sterline în 2013. Ce mai vor triburile apatice și nevricoase?
Pe fondul ieșirii Barbadosului din Commonwealth, presa progresistă menține focul succesiunilor în serie. Ochii le sunt ațintiți spre mișcările din Jamaica.
Doar că Marea Comunitate nu mai are forța imperială din trecut. Cel mai mare merit al fostei Regine Elisabeta a II-a e că a pacificat și unit imperiul într-o rețea de state independente, cu roluri distincte.
Kenya este o republică și rămâne așa, chiar dacă unele forțe progresiste ar insufla tinerilor pofta de o nouă rebeliune, doar așa … de amorul artei Minunatei lumi noi.
Vizita lui Charles vine într-un moment în care unele foste colonii își reevaluează legăturile cu monarhia și cer ca Marea Britanie să facă mai mult pentru a-și recunoaște trecutul colonial, zice presa din Washinghton.
Publicația progresistă americană The New York Times l-a găsit pe un erou al acelor vremuri de luptă. Are 86 de ani. Cu șapte decenii în urmă, se refugiase în munți, împreună cu rebelii Mau Mau, înfruntând ploaia rece, leii și elefanții. “Am fost împușcat de două ori de trupele britanice,” susține el. A supraviețuit, dar ulterior a fost capturat de armata engleză și condamnat la muncă silnică. Mai pretinde că l-au torturat, conform relatărilor NYT.
„Forțele britanice au fost foarte dure cu noi. S-au purtat groaznic,” își amintește Mwangi, un luptător subordonat fostului lider al rebelilor: Dedan Kimathi. „Acum vrem scuze și bani pentru ceea ce au făcut.”
Emanatul rebeliunii împotriva colonialismului englez a cerut Londrei protecție
Dominația colonială britanică a durat între 1895 până în 1963, aproape șaptezeci de ani. Interesant e că Jomo Kenyatta, “emanatul rebeliunii,” odată ajuns președinte, a cerut protectoratul Londrei în acțiunile sale de salvare națională.
Răscolirea cenușei imperiului e o practică nouă a progresiștilor, cei care au pus celebra națională de rugby a Marii Britanii să îngenuncheze, în virtutea unui păcat istoric în fața fiecărui adversar – un act de umilire, am zice noi.
Cum ar fi ca, peste o sută de ani, președintele SUA să-și ceară iertare pentru uciderea lui Osama bin Laden sau pentru invazia din Afganistan?
Știm că noua corectitudine politică rade tot în cale. Cel mai mare adversar și cel mai temut e Coroana britanică. Încearcă din răsputeri să o doboare de pe soclu, pentru ca nimic să nu mai fie legat de trecut.
Novaționiștii, deviaționiștii neomarxiști, vor ca lumea să înceapă cu ei și să se termine odată cu moartea lor.
Din fericire, puterea simbolică a Regatului Unit este mult mai empatică decât cea a propagandei globaliste, în stare să ucidă orice urmă de neuroni și să compromită orice legat de valori, tradiții și credință.
Să nu uităm deviza Casei Regale Române: “Nihil Sine Deo!”
VOCILE LUMII
The Conversation
“Primul președinte al Kenya, Jomo Kenyatta, a dorit să lucreze împreună cu Marea Britanie, deși a fost arestat în timpul rebeliunii Mau Mau.
Kenyatta a văzut beneficiile pe care le-ar putea obține din această relație. Anglia i-a oferit sprijin financiar și militar. A avut chiar câștiguri personale. În 1965, Marea Britanie a dejucat o tentativă de lovitură de stat împotriva lui Kenyatta, iar englezii l-au protejat,” reamintește publicația conservatoare The Conversation.
