Actualii politicieni nu învață nimic niciodată. Ei merg cu „înainte”, căci „merge și-așa”, nu ne atinge pe noi, vin ai noștri, pleacă ai noștri.
Poate că nimeni nu i-a spus lui Nicușor Dan motivul real pentru care românii au votat cu el. Nu, nu e despre carismă, nu e despre program, nu e despre partid – căci n-a avut oficial niciunul. E despre ceva mai simplu și mult mai adânc: rușine. Rușinea de a fi conduși de Simion.
Este cât se poate de limpede că mișcarea creată de Donald Trump nu este doar un val izolat, ci un fenomen global care prinde rădăcini în toate continentele. După America, iată că Europa îi urmează. De la Italia lui Meloni, la Ungaria lui Orban, Polonia conservatoare și chiar până la vocea francezilor din suburbii care votează tot mai mult „radical” – se naște un curent puternic, alimentat nu de ură, ci de o nemulțumire profundă și legitimă față de status quo.
Să nu fim naivi. Să nu credem că așa-zisele gafe ale lui George Simion sau protecția excesivă a «sfântului» Călin Georgescu – cu foști militari, legionari, luptători etc (îi spun «sfânt» pentru că a fost păzit mai ceva ca Mitropolitul Daniel și aproape la același nivel cu Papa de la Roma) – l-au sabotat. Românii n-au fost păcăliți. Nu aceste detalii i-au împiedicat pe oameni să voteze pentru George Simion. Din contră, Simion a luat 40% în primul tur. Românii au ieșit în masă să voteze pentru Nicușor Dan doar ca să evite rușinea de a fi asociați cu o imagine neelegantă, neacademic formată – una de mahala, nu de stat.
Diferența reală dintre Dan și Simion a fost una singură: școala. Educația. Intelectul. Dacă ne uităm în Polonia, de exemplu, „huliganul” Karol are diplomă de istoric, predă, e profesor. Georgescu? Fost înalt funcționar ONU, academician, susținut de mase. Dacă el ar fi fost în locul lui Simion în turul doi, probabil astăzi am fi vorbit despre președintele Călin Georgescu.
Și totuși, de ce nu, Nicușor Dan? De ce nu îi permiți lui Călin Georgescu să devină prim-ministru și să formeze un guvern? Dacă într-adevăr vrei să unești România, dacă într-adevăr vrei o reconstrucție națională, atunci asta e poate cea mai puternică unire posibilă – între elitele educate și valul popular. Între intelectualii USR și tradiționaliștii AUR. Între UDMR-ul pragmatic și mișcările noi POT și SOS.
Iar dacă tot se vorbește de pericolul extremismului, de ce să nu le dai o șansă acelor oameni? Dacă eșuează – și eșuează în guvern – atunci valul extremist se dezumflă de la sine. Fără represiune, fără abuzuri, fără etichete. Dacă reușesc? Atunci înseamnă că acel popor pe care îl conduc merită altceva decât ce i-a fost oferit până acum. Nu e asta democrația?
Datele vorbesc clar
- Alegerile prezidențiale 2025
Turul I (4 mai 2025):
- George Simion (AUR): 3.862.761 voturi (40,96%)
- Nicușor Dan (independent): 1.979.767 voturi (20,99%)
- Crin Antonescu (PSD-PNL-UDMR): 1.892.930 voturi (20,07%)
- Victor Ponta (independent): 1.230.164 voturi (13,04%)
- Elena Lasconi (USR): 252.721 voturi (2,68%)
Turul II (18 mai 2025):
- Nicușor Dan: 6.168.642 voturi (53,6%)
- George Simion: 5.339.053 voturi (46,4%)
- Alegeri parlamentare – decembrie 2024:
- AUR, POT și SOS: aproximativ 32% împreună
- Sondaj INSCOP – mai 2025:
- AUR: 38,1%
- PSD: 17,4%
- PNL: 16%
- USR: 12,2%
- POT și SOS: sub pragul electoral de 5%
- Configurația actuală a Parlamentului (330 membri):
- PSD: 91
- AUR: 62
- PNL: 50
- USR: 40
- UDMR: 22
- SOS: 21
- POT: 14
- Minorități: 17
- Neafiliați: 13
Pentru a învesti un guvern, este nevoie de majoritate absolută în Parlament – adică cel puțin 50% + 1 din totalul parlamentarilor.
- La 330 de parlamentari:
165 + 1 = 166 voturi necesare
O coaliție AUR + POT + SOS + USR + UDMR ar avea o lipsă de 7 voturi. Mai jos și variantele:
Variantă 1: AUR + POT + SOS + USR + UDMR
- AUR: 62
- SOS: 21
- POT: 14
- USR: 40
- UDMR: 22
Total: 159 voturi
Ar lipsi doar 7 voturi pentru majoritate. Acestea s-ar putea obține de la:
- minorități (17 mandate)
- neafiliați (13)
→ Deci o astfel de coaliție ar putea guverna stabil cu sprijin punctual sau prin negocieri cu minoritățile și independenții.
Variantă 2: AUR + USR + PNL + UDMR
- AUR: 62
- USR: 40
- PNL: 50
- UDMR: 22
Total: 174 voturi
O majoritate confortabilă, dar ideologic mai dificil de obținut, din cauza tensiunilor dintre AUR și PNL/USR.
Românii au spus clar ce vor. Au ales Georgescu în mod simbolic în primul tur, au votat masiv cu Nicușor Dan în turul doi, au tras pe linie moartă PNL și PSD. Au spus „nu” vechilor structuri, „nu” combinațiilor din spate, „nu” guvernelor de compromis.
Nicușor Dan a fost votat pentru că românii nu mai vor hoție, corupție, combinații PSD-PNL care se rotesc la putere. A fost susținut de USR, un partid cu rădăcini în urbanul educat, și de UDMR, o formațiune care știe foarte bine cum să negocieze la sânge și cu Estul, și cu Vestul. Acestea sunt coordonatele unei alianțe reale, bazate pe voturi autentice – nu traseisme, nu fuziuni toxice, nu jocuri de culise.
Pe de altă parte, să ne gândim și strategic. România are de câștigat enorm dintr-un parteneriat sincer cu mișcarea trumpistă globală. Visa Waiver? Cu Trump președinte în SUA și un partener ca Georgescu premier în România, șansele ar fi reale. Colaborare economică, parteneriate industriale, proiecte energetice – toate pot merge mai bine când ești sincronizat politic cu aliații tăi.
În Europa? Să nu uităm: Italia cu Meloni, Ungaria cu Orban, Polonia cu ultraconservatorii și chiar Franța, care vine din urmă cu un val Le Penist tot mai larg. Nicușor Dan ar putea deveni liantul acestor mișcări, puntea între Est și Vest, între reformism și conservatorism, între digital și tradițional.
România are o șansă rară – să construiască un guvern care să reflecte votul popular, nu să îl sfideze. Un guvern format din AUR, POT, SOS, USR și UDMR – un amestec eclectic, dar legitim. Pentru prima dată în 30 de ani, românii au votat masiv cu figuri în afara sistemului vechi. Au spus clar: ajunge!
Dacă președintele Dan va ignora această direcție și va încerca să se alieze cu rămășițele politice ale PSD și PNL, atunci riscă să piardă rapid încrederea celor care l-au susținut. Și mai grav: va întări încrederea românilor că nimic nu se schimbă niciodată, că toți sunt la fel, că „merge și-așa”.
Dar poate – poate – Nicușor Dan va alege alt drum. Unul mai riscant, dar mai demn. Să dea guvernarea celor pe care poporul i-a votat. Să le spună: „Poftiți, arătați-ne ce puteți!”. Dacă eșuează, el rămâne garantul echilibrului. Dacă reușesc, rămâne președintele sub care România s-a transformat.
Și da, în acel caz, am putea spune că, în sfârșit, ai noștri n-au mai plecat ca să vină tot ai noștri. Ci a venit România.
