Într-adevăr cursa prezidenţială este foarte importantă pentru Cabinetul Ludovic Orban, pentru că ar fi ciudat ca “guvernul meu” să devină guvernul nimănui, în cazul în care preşedintele Klaus Iohannis nu va opţine un al doilea mandat de şef al statului. Concret, s-a invocat din nou greaua moştenire şi s-a vorbit despre ce nu se poate face. Ce nu se poate face am putut observa de mult, dar tocmai acest lucru l-au invocat liberalii lui Orban, când s-au cerut la guvernare, că ei vor face.
Executivul PNL s-a instalat, cu festivităţi şi cu un tur de gala al premierului Ludovic Orban prin ministere, dar fără rezultate. Orban, sub aripa preşedintelui în campanie, Klaus Iohannis, ne-au transmis că PSD a furat. Bun… Şi în afară de asta…
În afară de asta, premierul a venit să viseze cum am fi avut o ţară plină de autostrăzi, dacă el ar fi rămas mai mulţi ani ministru al Transporturilor. Cu alte cuvinte, avem un şef la Palatul Victoria care visează la cortul în care, pe rând, Lucian Şova şi Răzvan Cuc visau să se mute, pe şantiere.
Până în acest moment, Guvernul Orban ne-a transmis ce nu putem avea, dar nu ne-a spus nimic despre ce vom avea, evident, în afară de un nou mandat al lui Klaus Iohannis.
După o perioadă record avem un ministru la Educaţie, cu dărnicia domniei sale, Klaus Iohannis. Avem, pe hârtie, deoarece, după cum deja se vorbeşte şi pe coridoarele Ministerului Educaţiei şi Cercetării, după ce din nou a fost botezat învăţământul, Monica Cristina Anisie nu prea înţelege nici motivul pentru care ocupă scaunul pe care a stat cândva şi Spiru Haret.
Noul ministru al Educaţiei a avut prima videoconferinţă cu inspectorii şcolari. Dar problemele arzătoare ale Învăţământului nu au făcut subiectul discuţiilor. Pentru noua şefă a Educaţiei, prioritatea numărul unu a fost organizarea alegerilor.
Cineva dintre oamenii din Ministerul Educaţiei, care ştie cu ce se mănâncă acest domeniu, ar trebui să îi spună Monicăi Anisie, printre altele, că elevii din clasa a VII-a nu au manuale la materii foarte importante şi că asta ar trebui să fie una dintre urgenţele din agenda şefului învăţământului.
Nu ştim dacă o preocupă pe doamna ministru, pe semne că nu, dar profesorii care au participat la examenul national de Bacalaureat, ca asistenţi sau corectori, nu şi-au primit banii şi nici decontul pentru transport. Un alt subiect care ar trebui să o preocupe pe Anisie este că elevii din familiile defavorizate nu au rechizite.
De asemenea, cel care s-a vrut ministru al Educaţiei ar trebui să ştie că ministerul are foarte multe proiecte blocate. Se plânge PNL că nu sunt bani, tocmai din acest motiv, doamna ministru ar trebui să fie preocupată de banii europeni pe care instituţia pe care, teoretic, o conduce este foarte aproape să îi piardă.
Dar avem un ministru care, până acum, ne-a demonstrat că este doar un suporter al concurentului Klaus Iohannis.
Imaginile de la preluarea mandatelor ne-au arătat însă un singur personaj în centru, pe Ludovic Orban. Să înţelegem că el este unicul ministru?
Microbuzele de transport elevi nu sunt pentru copii
După ziua primului tur al alegerilor prezidenţiale, în Capitală, a fost o noapte extrem de agitată.
În Piaţa Universităţii era o mare vânzoleală de autocare ale Primăriei Voluntari, microbuze pentru transportul elevilor, cu numere de înmatriculare de Ilfov, şi autocarul echipei de fotbal CS Otopeni. Dar nu existau elevi şi nici fotbalişti. Mijloacele de transport ale primăriilor ilfovene aveau alte transporturi de efectuat. Erau aduse urnele de votare şi militanţi de partid.
Iată la ce sunt bune investiţiile în şcoli. Foarte mulţi elevi sunt nevoiţi să străbată kilometri buni până la unităţile de învăţământ, în timp ce, iată, autocarele achiziţionate cu bani de la Guvern deservesc interesele primarului Pandele.
E normal să ne punem întrebarea dacă elevii din Ilfov au mai avut la dispoziţie autocare pentru a ajunge, luni, la cursuri. Cât despre acoperirea costurilor pentru aceste drumuri, nu trebuie să ne punem niciun semn de întrebare. Evident că banul public nu este public, fiind cât se poate de clar proprietatea edililor.
Mai avem două săptămâni în care administraţia centrală şi cea locală au prea multă treabă cu campania electorală, pentru a mai avea loc şi de altceva. Să fim optimişti şi să sperăm că, după această perioadă, vor putea să aloce puţin timp şi pentru soarta elevilor.
