România produce absolvenți care știu definiții, dar nu înțeleg decizii.
Există o iluzie periculoasă pe care sistemul educațional o întreține de ani buni: aceea că o diplomă în finanțe este suficientă pentru a intra pregătit într-o profesie care, în realitate, se învață în teren, nu în manuale. Când aproape 9 din 10 absolvenți spun că au nevoie de o perioadă de adaptare, vorbim nu despre o slăbiciune a generației, ci despre o fractură între școală și economie.
Absolvenții știu concepte, dar nu pot evalua riscuri. Într-un domeniu în care fiecare cifră are consecințe reale, lipsa acestei capacități de a traduce teoria în acțiune devine o vulnerabilitate sistemică, nu doar individuală. Mai grav este că această ruptură nu este asumată de nimeni. Universitățile continuă să livreze programe rigide, companiile cer „experiență” de la oameni care abia au terminat facultatea, iar tinerii ajung prinși într-un spațiu de așteptare, în care nu sunt nici studenți, dar nici profesioniști. Practic, sistemul externalizează costul formării către individ.
Faptul că salariul nu mai este prioritar pentru mulți dintre acești tineri spune, de fapt, că ei caută sens, direcție și validare profesională. Nu banii îi țin în loc, ci lipsa unui traseu clar. Iar aici apare miza reală, adică absența unui ecosistem care să transforme potențialul în performanță.
Ne-am obișnuit să spunem că România este o piață care produce diplome, nu profesioniști. Spunem și mergem mai departe, într-o economie fragilă, în care diferența o face nu educația, ci competitivitatea pe termen lung. În ritmul acesta, nu vom avea o criză de locuri de muncă, ci o criză de competențe. Și vom continua să bifăm generații întregi de absolvenți care intră pe piață cu diplome impecabile și ies repede, debusolați și nemulțumiți
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
