Coaliția de guvernare s-a supărat în zadar pe Banca Națională a României pe motivul creșterii inflației. Orice finanțist știe că o creștere economică duce la inflație. Ca să nu mai vorbim despre măririle salariale. Mai mulți bani în buzunare duc la creșterea consumului.
Totul sună ca supărarea văcarului pe sat, atunci când s-a mărit șeptelul comunității și leafa lui a rămas aceeași. Mai multe cornute nu-i dau mai mare bătaie de cap când le duce la păscut. Degeaba vrea salariul mai mare. El tot atât muncește. Sporurile de talangă nu există în lumea rurală, poate doar la birocrați.
Sătenii, văzând că vacile duse la pășune dau cu doi litri mai mult lapte, care e mai gustos și se vinde tot mai bine, și-au mărit numărul de animale din gospodării. Dacă înainte plăteau un pol pentru o vacă, acum pentru trei vaci plătesc tot un pol, dar au de trei ori mai mult lapte. Mai mult lapte produs înseamnă reducerea prețului la raft, deci o scădere a inflației.
Lăsăm la o parte faptul că România are 4,8 milioane hectare de pășuni (cât Belgia, Olanda, Elveția la un loc), dar două milioane de vaci (la jumătate cât Belgia).
Să zicem că Guvernului i-ar veni mintea de pe urmă și ar mări subvenția la lapte. Crește sau scade prețul acestui produs? Bineînțeles că scade.
O știe oricine, inflația reprezintă acel indicator care constată creșterea nivelului general al prețurilor, atât la bunuri, cât și la servicii, în condițiile în care puterea de cumpărare scade.
Mai puțină lume cunoaște că deflația caracterizează situația în care, pe termen lung, oferta de bunuri și servicii este mai mare decât cererea, având loc scăderea prețurilor.
Păi, și cum poate stimula Guvernul deflația?
– O metodă populară de control al inflației ar putea fi promovată printr-o politică monetară contracțională. Dar pentru asta trebuie să se așeze la dialog cu experții Băncii Centrale. O scădere a prețurilor obligațiunilor și creșterea ratelor dobânzilor ajută la reducerea cheltuielilor, în același timp cu reducerea deficitului bugetar. Oamenii vor dori să facă economii. O dobândă mai mare la titlurile de stat ar atrage mai mulți bani din piață. Rate ale dobânzilor mai mari la bănci cresc costul împrumuturilor și descurajează cheltuielile. Acestea conduc însă la o stopare a creșterii economice pe durată scurtă, dar cu certitudine la o inflație mai scăzută. Mărirea dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, contrar celor chibițate de pricepuții la toate, face ca datoria guvernamentală să devină mai atractivă, ca investiție, în raport cu alte oportunități de plasare a banilor, conducând la scăderea inflației. Cu cât împrumutul public e mai mare, cu atât sunt bani mai mulți în trezorerii, dar care ar trebui direcționați spre investiții.
– O politică fiscală mai restrictivă, prin creșterea taxelor pe forța de muncă, pe de o parte (dar ce să faci, tocmai Guvernul a redus, de la 16% la 10%, impozitul pe venit), oamenii muncind mai mult pentru a-și plăti impozitele, iar pe de altă parte prin reducerea cheltuielilor publice la bunuri și servicii.
– O altă idee ar fi stimularea competitivității pe termen lung (privatizarea și atragerea investitorilor străini care să producă pe teritoriul României) și dereglementarea. Amândouă pot contribui la reducerea costurilor unor afaceri, ceea ce conduce la o inflație mai mică.
Toate guvernele s-au uitat către Banca Națională a României. Din istorie se cunoaște că încercarea de control al inflației prin politici monetare a fost păguboasă pe termen lung. La începutul anilor 1980, Marea Britanie a adoptat o formă de monetarism în care guvernul a căutat să diminueze inflația prin controlul ofertei de bani. Guvernul Thatcher, împreună cu Banca Centrală, a adoptat rate ale dobânzii mai mari și a redus deficitul bugetar. A reușit să coboare rata inflației, stimulând însă recesiunea. Monetarismul a fost efectiv abandonat, fiindcă legătura dintre oferta monetară și inflație a fost mai slabă decât se anticipase.
Revenind la vacile noastre, dacă Guvernul tot mărește salariul minim pe economie, văcarul va lua bani mai mulți prestând aceeași muncă. Dar dacă le-ar mări producătorilor subvenția, n-ar contribui mai mult la reducerea inflației? Cu cât îi dai văcarului mai mulți bani, cu atât mai mult își va cumpăra telefoane și mai performante. Dar dacă i s-ar spune că poate lua o vacă la jumătate de preț, n-ar renunța la ideea de smartphone?
Ce ar mai putea face Guvernul pentru reducerea inflației este să suprataxeze luxul, acolo unde pur și simplu se vântură banii. Recent, la Mamaia s-a deschis un nou club de fițe. O șampanie luată din en-gros cu 400 de lei s-a vândut cu 5.000 de lei. Oare acea sticlă a fost fiscalizată?
Creșterile de prețuri au avut salturi semnificative pe piețele reglementate, la gaz și energie electrică. Aici Guvernul poate interveni împotriva tendințelor de cartelare a prețurilor. Există țări în care nu plătești nimic, ca și consumator, în perioadele de mărire a producției și a scăderii consumului. Nu e cazul la noi.
În loc să se uite la magnoliile din curtea Băncii Naționale a României, Guvernul mai bine ar avea grijă de vacile noastre, de mărirea șeptelului, că pășune avem de la Dumnezeu destulă, și ar descuraja cheltuielile aiurea și ar lansa programe educaționale privind nevoia de economii financiare.
Nu e de vină Guvernul actual că angajatul rade la blană bancomatul încă din prima zi a intrării lefii pe card. E o sumă a neajunsurilor sedimentată în timp.
Dacă un neamț știe că o treime din bani trebuie să-i economisească, cine-l învață pe muncitorul cu ziua că din cei 100 de lei câștigați la negru (bașca țigările și berea din partea boierului) 30 de lei ar trebui puși în pușculiță pentru zile negre?
E adevărat că actualele dobânzi la depozitele bancare sunt descurajante: depui 10.000 de euro și după șase luni constați că ai bani mai puțini, comisionul de administrare a contului fiind mai mare decât dobânda. Dar toate pot fi calibrate dacă ai pricepere și levierul potrivit.
Dar ce să faci pe pășune, tu, ca ministru, printre văcari, cu levierul sau carnetul de economii? Descurajează cumpărarea de țigări și de alcool și scade inflația. Exemplul recent al Irlandei cu introducerea prețului minim la whisky e elocvent.
Nu pledez pentru măriri de taxe, doar pentru scoaterea economiei subterane la suprafață, acolo unde sunt prea multe cash-uri la saltea.
Să faci ASE-ul ca să pricepi inflația e ca și cum ai aștepta să cadă râvnita bilă de pe acoperiș. Dar cu parteneriatul civil dintre vaci și văcari cum rămâne?
