În plină avalanșă de măsuri austere, funcționarii unui Minister au confundat trainingul cu turismul de lux.
Această poveste arată, de fapt, două Românii care coexistă în același timp și în același loc. Una, a austerității, a declarațiilor solemne despre „strânsul curelei” și despre responsabilitatea banului public. Alta, a vacanțelor mascate în „traininguri” pe Coasta de Azur și Larnaca, în hoteluri de lux și bilete de avion deja plătite.
Ceea ce șochează nu este doar tupeul funcționarilor, ci și mecanismul de autoprotecție din instituții: un director care își semnează singur concediul, care le oferă colegilor „telemuncă” pentru a-și masca absența. În logica lor, nu statul e stăpânul banului public, ci statul e o vacă de muls, de care poți trage oricând, chiar și când ți se spune explicit să nu o faci.
Ministrul Fondurilor Europene, Dragoș Pîslaru, a jucat, de voie sau de nevoie, rolul „polițistului bun”: a demis, a anunțat anchete, a făcut declarații ferme. Dar întrebarea de fond rămâne: câți alți „directori” au acționat sau acționează la fel, fără să fie prinși? Și câte excursii de acest fel nu s-au decontat deja, în tăcere, sub umbrela „formării profesionale”?
Într-o țară unde spitalele cer bani de la pacienți pentru medicamente banale, iar profesorii sunt în stradă, nu în cancelarie, spectacolul unor funcționari care se instruiesc în arta relaxării la Nisa sau Cipru devine grotesc. Nu e doar lipsă de responsabilitate, e o sfidare directă a celor care plătesc taxe și impozite.
Pentru unii, austeritatea e un discurs de la televizor. Pentru alții, e realitatea de zi cu zi.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
