Studenții din Belgrad, membrii ai mișcării BORBA (Luptă) pregătesc blocarea instituțiilor publice și un mare protest pentru ziua de mâine, pe motiv că alegerile din 17 decembrie au fost furate. Aprofundând lecția istoriei, vom înțelege că de peste douăzeci de ani se folosesc aceleași mijloace de schimbare a puterii prin forța străzii. Puțină lume știe, însă, că agenții revoluțiilor colorate din lume au fost instruiți, prin anii 2000, în laboratorul de lideri ai organizației OTPOR, filieră a rețelei, stâns legată de stația de la Belgrad.
La ultimul scrutin electoral din Serbia, partidul suveranist al președintelui Alexandar Vučić a obținut 46% din voturi, iar coaliția de opoziţie, denumită”Serbia împotriva violenţei,” doar 23,5 % din voturi. Mai rar se contestă alegerile la așa o diferență, dar vorba profesorului american, Joshua A. Tucker, nu există prilej mai bun de strângere a energiei maselor.
Grevista foamei sau despre cum se fabrică un erou
Fiindcă din istoria umanității se știe că revoluțiile trebuie să aibă un Danton sau un Robesppiere, s-a inventat și în Serbia zilelor noastre un erou. Marinka Tepić (fostă Ciobanu, cu origini românești), ținută de mai bine de o săptămână în greva foamei, fiind asistată de medici. Dintr-un anumit unghi, seamănă leit cu Maia Sandu. E pregătită de mulți ani pentru o carieră spectaculoasă. De către cine? Dar să ne reîntoarcem la “cestiune.”
Observatorii OSCE nu au raportat fraude majore, doar că partidul de la putere s-a folosit de instituțiile publice și de media de stat pentru a influența voturile, că în diasporă au fost aduși alegători cu autobuzele și că nu a existat o dezbatere electorală reală. Niciunul nu a reclamat vreo hoție electorală.
Președintele Serbiei respinge acuzaţiile de fraudă şi a declarat că deţine dovezi conform cărora aceste proteste sunt “orchestrate din străinătate.”
Ideea e dacă îl țin balamalele instituționale sau va avea trădări, ca în situația unui alt președinte, lovit – mai întâi de rachete – și mai apoi de agitatorii străzilor. E vorba despre Slobodan Milošević, marele dușman al occidentului, pentru că nu dorea dezmembrarea Iugoslaviei.
Strada l-a dat jos pe ales
În alegerile din anul 2000, Slobodan Milošević a fost dat mai întâi câștigător în bătălia electorală cu Vojislav Kostunica. La presiunea străzii, Curtea Constituțională a schimbat rezultatul comunicat anterior. Astfel, prooccidentalul lider al opoziției a ajuns ultimul președinte al Iugoslaviei. El a permis destrămarea statului federal. L-a pus prim ministru pe colegul său de partid, Zoran Djindjić, premier. Acesta l-a predat Tribunalului de la Haga pe dictator. Sârbii nu l-au iertat pe “trădător” și l-au ucis. Să nu uităm Kanunul albanez! A fost inventat în Serbia medievală, despre răzbunarea sângelui, fiind vorba.
Serbia ultimului deceniu al mileniului trecut n-a fost doar un teatru de război, ci și un poligon de tragere al noilor pelicule ale revoluțiilor colorate din lume. Asta puțină lume știe.
Pentru că partidele din opoziție erau slabe, rețeaua factorului extern a creat, finanțat și organizat OPTPOR (rezistență, o mișcare a tinerilor rebeli.
Belgradul – leagănul rezistenților din lume
Erau anii 1998-2000, când #rezist România nu se inventase încă. Partidele erau controlabile, iar liderii deloc parcimonioși cu interesele străine. Dacă n-ar fi fost vasali, anticorupția ar fi venit cu un deceniu mai repede. Revenind la prima mișcare de rezistență din lume, OTPOR, aceasta s-a rostogolit rapid prin media mainstream, creându-i-se funcția de simbol. „Otpor era mai mult decât un simbol – a devenit o metodologie a luptei civice. Eram experții în conducerea rezistenței nonviolente,” avea să recunoască unul dintre liderii săi unor raportori ai Carnegie Council.
citește și: Se termină comedia securistoidă “Salvați Bucureștiul?”
De-a lungul anilor, OTPOR a fost considerat un model de succes. Revoluția buldozerului, așa a rămas în istorie, victoria în civililor, nu civicilor sârbi. Organizația a devenit o putere unghiulară a hegemonului. Un fel de Cominform democratic. La Belgrad, au fost aduși agenții insurecțiilor civile din Ucraina Egipt, Georgia. Ulterior, aceștia s-au organizat. Au devenit o forță. Chiar Srdja Popović, unul dintre fondatorii OTPOR, astăzi, director al Centrului pentru Acțiune și Strategii Nonviolente, a recunoscut că a instruit tinerii rezist din România. La mișcările anti-Dragnea, el a fost consultantul extern al strategiilor de luptă și de emancipare a străzii. Sper că nu mai credeți în spontaneitatea mișcării “Corupția ucide!”
În 2015, Popović a publicat un adevărat manual al revoluțiilor: “Cum să faci din orez budincă, bărbați Lego și alte tehnici non-violente pentru a galvaniza comunitățile, a răsturna dictatorii sau pur și simplu a schimba lumea.” Toate metodele de rezistență sunt publice. Sunt scrise-n cărți. Nu e nimic secret.
Revoluțiile colorate au fost pregătite la Belgrad
La OTPOR s-au format liderii PORA, organizație care a pregătit maidanul din 2004, când alegerile prezidențiale au fost câștigate de Viktor Ianukovici și nu de Viktor Iușcenko, preferatul occidentului.
Mișcarea KMARA din Georgia, cea care a pregătit Revoluția roz, își are obârșia în OTPOR. Civicii egipteni, organizatorii Primăverii arabe, tot la Belgrad au fost instruiți.
Astăzi, noul OTPOR deconspirat e înlocuit de BORBA.
Cât despre Marinka Tepić (fostă Ciobanu), noul erou al revoluției anti Vučić, într-un editorial următor. Cine o mână în luptă? Ce a făcut pe vremea când era corespondent al ziarului Libertatea? Dar când a fost ministrul tineretului și a introdus educația LGBTQ în școli, cine a păpușărit-o?
Roata lumii se-nvârtește, țac, țac. Toate-s vechi și nouă toate, vorba baladei rock.
