Tradiții. Sfântul Nicolae e milostiv față de săraci, ajută văduvele și orfanii și dăruiește bani tuturor oropsiților. Dătător de bogăție, de noroc tuturor, dă mai ales noroc fetelor sărace, pe care le mărită. Fetelor orfane și sărace le aruncă pe fereastră trei pungi de galbeni.
Era odată un creștin care avea trei fete mari. Și omul acela era fără seamăn de sărac. Văzându-se sărmanul într-atât de strâmtorat, se gândi în toate chipurile și nimic nu-i trecu altceva în minte decât că trebuie să-și trimită fetele după câștig. Dar Sfântul Neculai aflase de aceasta, așa că în ajunul zilei dintâi, când fata cea mare trebuia să-și pângărească cinstea, aruncă în casa omului sărac o pungă plină cu o sută cincizeci de galbeni.
Sfântul Neculai a oprit apele când a fost Potopul, altfel îneca corabia. Se spune că Sfântul Nicolae a fost corăbier, îndeletnicindu-se cu negoțul de apă și cu prinsul peștelui. Într-un rând, stârnindu-se o furtună mare, corabia lui s-a prăvălit în apă și o mulțime de oameni s-au înecat, scăpând dintre toți numai dânsul. Atunci Sfântul Nicolae a început să se roage fierbinte la Dumnezeu, și Dumnezeu s-a milostivit și toți cei înecați au înviat. De aceea, când ai să treci o apă mare, fă-ți cruce la margine și roagă-te Sfântului Nicolae, că el este mai mare peste ape.
Sfântul Nicolae, înainte de sfânt era bețiv mare, dar avea multă putere. La Sfântul Nicolae se roagă oastea când merge la bătălie, că Sfântul Nicolae șade călare pe tun. Se crede că și hoții se roagă acestui sfânt, ca să îi ajute la isprăvile lor; de aici a ieșit poate și numele de Sfântul Niculae din cui sau Sfântul Niculae de pe coardă, ce se dă biciului sau vărguței cu care părinții îi amenință pe copiii prea obraznici.
De Sânmicoară intră dracii în moară și dă cu morarii în apă ori dă drumul morilor. Pentru îmblinzire se face sfeștanie și praznic morii.
Sfântul Nicolae se serbează pentru ajutor la boli și mai ales la lovituri. Ținem și pe Sfântul Nicolae pentru vite.
Oracular. Se pun crenguțe de pomi frucntiferi în apă, pentru a înflori până la Anul Nou, cu care ocazie se aprecia și rodul livezilor.
Vremea. Iarna, după spusele multora, începe la Sfântul Niculai. Sfântul Niculai e un moș bătrân cu barbă albă. Atunci trebuie să-și scuture negreșit Sfântul Niculai barba lui cea albă, adică trebuie să ningă neapărat. Iar când se întâmplă câteodată să fie locul negru, atunci se zice: „Hei, a-ntinerit Sfântul Niculai!”
La Sân-Ion se duce neaua, dacă a adus-o Sân-Nicoară cu cal alb, sau, cu alte cuvinte, dacă a venit Sân-Nicoară pe cal alb, Sân-Ion va merge pe cal negru, adică va duce iarna.
*
Sursă: Olteanu, A. (2001) Calendarele poporului român. București: Paideia.
