Tradiții. Dochia e serbată ca o martiră, care se roagă lui Dumnezeu neîncetat, pentru a aduce mai curând timpul călduros pe pământ. Baba Dochia este cap de primăvară, întâia zi a Babelor. Se ține spre a fi apărați de furturi și ca frigul de primăvară să nu facă pagubă în câmpuri. Baba Dochia sau Baba Marta ține de regulă nouă sau douăsprezece zile. Dacă cele douăsprezece zile ale Babei Dochia cad înainte de ziua ei, atunci se zice că primăvara e bună, oamenii pot ara și semăna devreme, iar dacă pică de ziua ei, atunci primăvara e urâtă și oamenii întârzie cu aratul.
Citește și: MESAJE DE 1 MARTIE. Felicitari, SMS-uri, urari frumoase si amuzante de 1 Martie
Zilele care trec peste numărul doisprezece se numesc Zile împrumutate; ele se numesc: prima zi, a sturzului, a doua zi, a mierlei, a treia, a cocostârcului, a patra, a ciocârliei, a cincea, a cucului, a șasea, a rândunelelor etc., iar cea de pe urmă omătul, țurțurii sau ziua mieilor, și această din cauză că aceste zile prevestesc reîntoarcerea în țară a păsărilor pribegite de cu toamna și epoca nașterii mieilor.
Baba Dochia are douăsprezece cojoace, șase rele (șase zile friguroase) și șase bune (șase zile frumoase). Dacă ninge în aceste zile, se spune că baba își scutură cojoacele. Se mai numește și Baba Marta, cea cu nouă cojoace. Leapădă zilnic câte unul; de la 9 martie, când l-a lepădat pe ultimul, începe și vremea a se încălzi. Zilele Babelor încep cu 1 martie, cu Dochia, și se gată la sfinți, țin însă și douăsprezece sau chiar paisprezece zile.
În Hațeg, oamenii cred că zilele Babelor încep deodată cu prinderea postului de Paști și țin nouă zile, iar ziua a zecea e ziua Babei Dochii. În județul Sibiu e credința că, din cele șase zile, trei pică în Făuroaie la sfârșit și trei pică la începutul lui Mărțișor; în alte părți cum că din nouă Babe sunt în Făurar, trei în Mărțișor și trei în April.
Citește și: Semnificaţii şi tradiţii de MĂRŢIŞOR
În legendele poporului întâlnim, după numărul zilelor, trei, șase, șapte, opt, nouă sau douăsprezece babe de acestea, pe care poporul în unele părți le și numește. Iată câteva numiri în ordinea în care vin și zilele: Dochia, Todora și Todosia; sau: Dochia (luni), Mărțica (marți), Mărcurana (miercuri), Joiana (joi),Virita, Sitița, Dominica (duminică). Alte nume sunt: Dochia, Barbura, Sava, Ileana, Cosânzeana, Măriuța, Salomnie, Nie și Aftinie, sau: Dochia, Sofia, Sâia, Lina, Rebi, Lucia, Frăsina, Cătălina și Jofica. În toate părțile locuite de români se crede că dintre babe, cea mai mare, căpetenia tuturor și în același timp cea mai urâtă și mai uricioasă e Dochia.
Baba Dochia, umblând cu oile prin pădure, torcea lână din furcă și, găsind o pară, i-a făcut bortă, legând-o cu un fir de ață. Asta a fost la 1 martie și de atunci s-a lățit obiceiul. Este datină ca părinții să lege la 1 martie copiilor săi câte o monedă de argint ori de aur la gât sau la mână. Moneda aceasta, care de regulă este atârnată de o cordea roșie sau de un găitan compus din două fire răsucite de mătase albă și roșie, sau dintr-un fir de arnici roșu și unul din bumbac alb, se numește mărțișor, mărțiguș, marți.
Scopul legării sau punerii mărțișorului la gâtul sau mâna copiilor este de a avea noroc în decursul anului, să fie sănătoși și curați ca argintul cu venirea primăverii și peste vară să nu-i apuce și scuture frigurile. Punerea sau legarea mărțișorului se întâmplă de regulă la 1 martie dis-de-dimineață, până nu răsare soarele. Unii copii poartă mărțișorul douăsprezece zile la gât, iar după aceea îl leagă de ramura unui pom tânăr. Și dacă în acel an pomului îi merge bine, se crede că și copilului îi va merge bine în viață. Alții îl țin până ce văd primul pom înflorit, și atunci îl lasă pe ramurele acelui pom, anume ca să fie sănătoși și frumoși ca florile pomului respectiv. Alții îl poartă până când sosesc berzele, iar atunci îl aruncă după ele, zicând: „Na-ți negrețele/Și dă-mi albețele!”.
Citește și: Mărţişoare lucrate manual, la târgul de la Muzeul Ţăranului Român
Obiceiuri. Unele femei fierb în acea zi bostan alb și dau de sufletul Dochiei, și atunci pot să mai lucreze ceva în acea zi.
Se deschid ușile și ferestrele, pentru a intra aerul de primăvară. La 1 martie să iei un mărțișor, înainte de răsăritul soarelui, dacă îl vei pune pe un trandafir, îți va fi fața rumenă ca el. La lună scot mărțișorul de la gât și de bănuț cumpără caș dulce și vin roșu. Cică se fac albe ca și cașul și rumene ca vinul.
Cu apa de neauă de prima mărțișor se spală fetele peste tot anul spre a se face frumoase și drăgăstoase. Se ține ca să dea noroc fetelor. Dochia se ține pentru încetarea iernii și pentru ploaie. Oamenii dau bostan la vaci ca să se îngrașe ca baba Dochia.
În această zi nu se lucrează, pentru ca să domolească mânia babei Dochia și frigul de primăvară să nu facă pagubă în câmpuri. Femeile o țin mai mult de frică. Că această babă are nouă cojoace. De nu o vor serba, își va scutura cojoacele peste țară și are să ningă nouă zile, apoi, de-și va lua mâna din răsuflarea Crivățului, va bate vântul cu zăpadă nouă zile.
Dochia se ține de frica înghețului. Dochia ferește câmpul de grindină. Se ține pentru înecat. Se serbează de femei ca să nu le împietrească, cum a împietrit-o pe ea Dumnezeu. Cine nu ține sărbătoarea se îmbolnăvește. Cel ce o ține nu-i este frig peste an.
Se ține pentru lupi. Punerea mâniei pe șerpe la prima mărțișor spre a rămâne sănătos peste tot anul. Pentru a feri casele de șerpi și alte jigănii se afumă cu trențe aprinse. De Dochia e bine să mănânci urzică, să nu te mănânce puricii. Dochia o țin femeile pentru foc. Se pune salbă fetelor ca să nu fie pârlite de soare, să nu dea vreun trimis peste ele sau să se prindă farmecele.
Oracular. La zi de întâi martie se ursesc prieteni și rude, cele nouă babe, câte una de persoană, numindu-se zilele în care să fie ursit, și cum va fi timpul (luminos, noros sau posomorât), așa va fi și inima lui tot anul. Flăcăii își aleg, din februar, o zi a babei și cum va fi ziua, așa va fi și nevasta lui: urâtă, frumoasă etc.
Prevestiri. Dacă de 1 Mărțișor e timp frumos, atunci toată primăvara și toată vara va fi frumoasă, iar de nu, primăvara și vara vor fi urâte și posomorâte. Dacă în zilele Babelor e ninsoare și frig, atunci și primăvara va fi friguroasă și furtunoasă. Dacă va ploua de Dochia, va fi anul îmbelșugat. Dacă baba va fi bună la intrat, va fi rea la ieșit. Când zilele Babelor vin înainte de Dochia, vara va fi bună, iar dacă vin după Dochia, vara va fi urâtă.
*
Sursă: Olteanu, A. (2001) Calendele poporului român. București: Paideia.
