Gata! Creşte pulsul. Sferturile, semifinalele şi, bineînţeles, finala. Cea mare, că aia mică nu se pune niciodată la socoteala adevărată. Să recunoaştem, am văzut şi mult balast sportiv la acest campionat mondial. Prea mult calcul, încrâncenare fadă, mingi plimbate de-a latul şi tactică gen „focu’ la ei”. Sperăm ca măcar de-acum încolo să nu ne mai chinuim ochii urmărind nonfotbalul unor echipe cu pretenţii mari şi rezultate mici. Nu e vorba doar de celebrele şi bogatele europene Franţa, Italia sau Anglia, ci şi de veşnicele „promisiuni” ale Continentului Negru: Camerun, Coasta de Fildeş şi Nigeria. Plus bramburita echipă a Serbiei, crizata formulă de joc a Greciei sau îngheţatul grup al Danemarcei. Fără nici o etichetă pentru Mexic, Algeria, Africa de Sud, Noua Zeelandă, Australia şi Coreea de Sud. O notă bună pentru cele două ţări cu nume confundabile, Slovacia şi Slovenia. Un regret sincer pentru luptătoarele SUA şi Japonia, plus un adio nervos pentru mediocra Portugalie.
Lumea s-a uitat în gura lui Ronaldo ca într-un motor de maşină nemţească în care curge ulei-marfă. Bliţuri, zâmbete, ocheade, fiţe, reclame şi suportere îndrăgostite. Bani şi marketing. Fotbal, ioc! Ajunge! Acasă cu voi, că nouă ne pasă de fotbal adevărat! Aşteptăm de vreo jde meciuri să vedem confruntarea titanilor. La meciul lăudat să nu te duci cu sacul de aşteptări, dar măcar pe hârtie astrele ne răsplătesc cu două finale în avans. Avem tangoul rece-cald Argentina-Germania, plus samba galben-portocalie Brazilia-Olanda. Întâlniri de gradul zero. În rest, Uruguay-Ghana şi Spania-Paraguay nu-mi spun mare lucru. Să înceapă dansurile!
Laurenţiu Ciocăzanu
