Ideea reportajului de fata mi-a incoltit in minte la Sambata de Sus, in fata izvorului pe care credinciosii l-au transformat in loc de pelerinaj si l-au denumit “Izvorul Parintelui Arsenie”. Pana atunci, spre rusinea mea, nu am stiut de existenta acestui sfant necanonizat, asa cum probabil multi din generatia mea nu au auzit de el.
Am stat de vorba cu Parintele Staret al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, Arhimandritul Ilarion. El a fost primul care mi-a povestit despre viata Parintelui Arsenie Boca. In vocea prelatului am simtit insa o retinere fata de intrebarile mele iscoditoare. Aceeasi retinere in a vorbi despre Parintele Arsenie am simtit-o si la Manastirea Prislop, locul unde este inmormantat. Maica stareta si calugaritele de acolo l-au monopolizat pe Parinte si au transformat memoria lui intr-un subiect exclusiv pentru promovarea lacasului lor de cult. Din punctul lor de vedere, invataturile Parintelui Arsenie Boca ar trebui sa fie ascunse pentru mireni. Citind cate ceva despre viata Parintelui si opera sa, am inteles de unde se trage retinerea clerului de a vorbi despre el.
Astfel, am aflat ca parintele Arsenie s-a nascut in satul Vata de Sus din judetul Hunedoara, la 29 septembrie 1910, si a absolvit Liceul National Ortodox “Avram Iancu” din Brad in 1929.
De la Muntele Athos la Sambata de Sus
Primul mentor in teologie al Parintelui a fost dirigintele sau de la liceul din Brad, preotul profesor Candin Ciocan. Tanarul Zian Boca – acesta fiind numele de botez al Parintelui – intra, dupa absolvirea liceului, la seminarul teologic din Sibiu. Isi ia licenta in teologie la Cernauti. De acolo este trimis la Bucuresti, unde frecventeaza Scoala de Belle Arte. A treia facultate pe care o urmeaza este medicina, dar nu o termina pentru ca este trimis de mitropolitul Balan la Muntele Athos, la schitul romanesc Prodromul. Se pare ca scurta vietuire aici este prilejul unor experiente spirituale de exceptie. In 1939 se intoarce de la Muntele Athos si devine staretul Manastirii Sambata de Sus, veche ctitorie brancoveneasca, ramasa in paragina. In cativa ani, manastirea, destul de paraginita si uitata de credinciosi, reinvie. Se poate spune, fara teama de a gresi, ca Parintele Arsenie a fost un clarvazator si un potential reformator al Bisericii Ortoxoxe. Tocmai propovaduirea unor noi curente si charisma deosebita i-au atras antipatia ascunsa a ierarhilor bisericii si, ulterior, prigoana Securitatii. Parintele se opunea “hemoragiei” de manastiri, sustinand ca nu trebuie multe lacasuri de cult, ci putine, dar de calitate, in totala opozitie cu “politica” Bisericii din ultimii 16 ani. “Nu oricine poarta haina calugareasca este un monah. El poate fi, in cel mai bun caz, un umeras pentru straie calugaresti. Credinta sta in sufletul omului, nu in straiele acestuia. Decat sa facem calugari multi, mai bine putini, dar cu credinta si aplecare spre Dumnezeu”, sustinea Parintele Arsenie, intr-o scrisoare trimisa actualului Episcop de Varset, Daniil Partosanu.
Prima arestare
Parintele Arsenie Boca a fost banuit de colaborare cu luptatorii anticomunisti din Muntii Fagaras. Chiar fostul Mitropolit al Ardealului, Parintele Antonie Plamadeala, sta marturie ajutorului dat de parinte luptatorilor anticomunisti: “El apara atunci o cauza sfanta, care era a libertatii si a credintei, si ii ajuta pe cei din munti, indiferent de ce culoare politica erau ei. Eu am fost martor cum Parintele Arsenie dadea traiste pline cu alimente pentru cei din munti”. In aceste conditii, arestarea de catre Securitatea comunista a Parintelui Arsenie Boca nu a fost de mirare. In tot timpul detentiei si anchetelor, parintele a avut o atitudine detasata, fiind un sprijin pentru colegii de temnita. Nicolae Craiut, coleg de celula la Brasov cu parintele, marturiseste: “Ma aflam in fata unei porti grele, de fier, blocata de un grup de femei, purtand cosuri mari, acoperite cu stergare. Una mai in varsta mi-a strigat, fara sa tina seama de prezenta ofiterilor care ma insoteau: “Rogu-te frumos, spune-i parintelui Arsenie, de-l vei intalni, ca asteptam la poarta sa ne trimita binecuvantarea!”. Intr-un tarziu, dupa ce usa de la capatul coridorului pe unde iesise calauza mea in infern a fost trantita, am auzit o voce domoala, parca aducatoare de liniste, dar mai cu seama de imbarbatare, de care aveam mare nevoie in clipele acelea de izbeliste: “Buna ziua, crestine! Inlatura-ti pe cat poti teama, fiindca aici nu esti chiar singur. Eu sunt Parintele monah Arsenie de la Manastirea Sambata, adus aici, ca si dumneata, banuiesc, pentru fapte pe care nu le cunosc si nici nu le-am savarsit. Vom imparti, deocamdata, noi doi spatiul acestei intrari in iad, dar cu ajutorul lui Dumnezeu vom rezista si ne vom izbavi. Vor mai sosi si altii…”. In memoria mea nu a ramas zugravita decat o umbra incovoiata, purtand o barba stufoasa”.
Manastirea Prislop, a doua ctitorie
Plecarea Parintelui de la Sambata la Prislop s-a intamplat in anul 1948, dupa ce fusese eliberat din arestul Securitatii. In 1950, Prislopul devine manastire de maici. Parintele ramane, totusi, la Prislop ca duhovnic. Si in Tara Hategului, ca si in cea a Fagarasului, Parintele Arsene se face repede cunoscut prin harul sau duhovnicesc, dar este oprit din nou din chemarea sa spirituala de catre comunisti si este trimis la munca silnica la Canal. Revine din detentie la Prislop si ramane duhovnic pana in 1959, cand manastirea se desfiinteaza.
Surghiunul
Dupa desfiintarea Manastirii Prislop, Parintele a plecat la Bucuresti, unde a lucrat picturi bisericesti, ca simplu muncitor. Si aici continua sa fie vizitat de numerosii sai enoriasi. Reprezentand inca un potential pericol, este trimis in comuna Draganescu, cu domiciliu fortat. Biserica din sat are pictura interioara realizata in intregime de el. Surghiunirea Parintelui Arsenie Boca la Draganescu l-a determinat pe Nichifor Crainic sa-i trimita o scrisoare cutremuratoare: “Iubite parinte Arsenie, a fost o vreme cand te-am stiut pictor de suflete dupa modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Din zugrav de suflete, fericite sa se modeleze dupa Domnul tuturor, iata-te zugrav de biserici, adica al celor ce poarta pe chipurile cuvioase reflexul desavarsirii Fiului lui Dumnezeu… Mica biserica de la Draganescu are norocul sa simta pe zidurile ei zugravite predicile fierbinti, pe care miile de oameni le ascultau la Sambata de Sus. E un stil nou, e o pictura noua, dupa viziunea pe care o porti in suflet”.
Ultima arestare a Parintelui Arsenie
In 28 noiembrie 1989, la Sinaia s-a stins din viata Parintele Arsenie. A fost inmormantat la Prislop. Mormantul sau este si astazi loc de pelerinaj. Cei din Tara Fagarasului il pastreaza viu in suflete ca pe un sfant, cei din Tara Hategului se bucura de privilegiul de a-l avea aproape. Motii mandri de asemenea Parinte vin sa se inchine la mormantul celui care nu a putut fi incatusat, pentru ca adevarata credinta nu poate fi incatusata. Si totusi, atat la Sambata, cat mai ales la Prislop asupra Parintelui Arsenie pluteste un mister. Nu am fost lasati de maici sa fotografiem mormantul parintelui, mai mult chiar, am fost atentionati sa nu scriem nimic despre parinte fara acordul Maicii Zamfira, stareta manastirii, “care cunoaste adevarul despre parinte”. De parca poate cunoaste cineva Adevarul? Si nu e de mirare ca maicutele de la Prislop il tin “surghiunit” pe parinte.
Curentul spiritual de la Sambata
Mitropolitul Nicolae Balan a vrut sa aiba la Sambata de Sus numai absolventi de teologie. Astfel, au fost alesi ca incepatori ai sfantului lacas trei mari oameni: Parintele Nicolae Mladin, Parintele Serafim si Parintele Arsenie. Tanarul prelat Zian Boca s-a inchinoviat la Manastirea Brancoveanu de la Sambata in iunie 1939, parintele primind acum numele de Arsenie. In scurt timp, a reusit sa recladeasca manastirea si a facut din Sambata de Sus un adevarat loc unde, in anii grei ai razboiului si dupa aceea, se adunau peste 10.000 de credinciosi pelerini. Despre multimea pelerinilor veniti la Sambata, Nichifor Crainic scria intr-o epistola adresata Parintelui: “Ce vreme inaltatoare, cand toata tara lui Avram Iancu se misca in pelerinaj, cantand cu zapada pana la piept, spre Sambata de Sus, ctitoria voievodului martir!?” Parintele Arsenie a avut o contributie esentiala la scrierea Filocaliei romanesti, asa cum apreciaza Parintele Staniloae. Parintele Arsenie a adus de la Muntele Athos manuscrise vechi. De asemenea, cu scrisu-i caligrafic, Parintele Arsenie a scris dupa dictarea Parintelui Staniloae, a realizat coperta lucrarii si a sustinut tiparirea ei. Spatiul din jurul manastirii vechi a fost amenajat de Parintele Arsenie ca o veritabila lucrare de arta, cu izvorase, podete. Unul dintre pelerinii veniti aici, localnic din satul Scoreiu, in varsta de peste 70 de ani, isi aminteste: “Era o gradina frumoasa, si parintele se plimba vara printre pomi si tufe. Pacea de aici era mai presus decat razboiul oamenilor. Si Parintele stia sa aduca pacea in suflete”.
