Cum este firesc, dupa o vedere generala a localitatii aflate in mare restriste, ne-am prezentat primarului, pe numele d-sale Stoica Neagu, care se afla in strada, inconjurat de consateni necajiti, de militari, jandarmi si politisti si asaltat de o multime de apeluri telefonice. Ne-a spus pe scurt: „N-am nici un curaj sa dau namolul de pe peretii propriei mele case. Nu stiu ce voi face peste trei zile. Sunt 200 de familii afectate si toate trag de primarie. Maine vor sosi materialele de constructie. Au fost pe aici presedintele si primul ministru si au promis ca ajutoare de la stat cate 8 milioane de familie sinistrata. Deocamdata, unii nu au unde locui, fiindca nu ne ajung corturile. Ziua, mai cotrobaie prin case, mai scot cate ceva la uscat. E jale. Numai imbracaminte nu ne mai trebuie. Am trimis inapoi niste haine care au sosit mucegaite. Productia agricola si toate viile s-au dus. Poate doar pe grinduri sa se mai faca ceva”.
„Dormim la marginea satului”
Printre cele mai lovite case este si aceea a sotilor Vasile si Stefana Necula, trecuti de 60 de ani, dar aratand si mai varstnici dupa o munca de o viata si dupa recentul potop. „Am avut 9 camere si acum nu avem unde dormi”, spune batrana. „Dormim la marginea satului, pe pamantul romanesc”, adauga batranul. Ce vor face de acum incolo? „Nu vom pleca din gospodaria noastra. Vom muri acolo.” Insista amandoi sa ne arate unde dorm de cand apa a navalit in sat. Dorm pe o folie de plastic, la umbra unor pomi, alaturi de doua vaci si de o vitica. Doctorul veterinar i-a sfatuit sa le taie, fiindca nu au ce sa le mai dea de mancare. Pacat de asa frumuseti de vite! Amandoi batranii plang indelung: „N-am avut timp sa ne luam ajutoare. Am mancat cateva conserve. O vom duce cum o vrea Dumnezeu. Vom darama casa si vom face alta, mai mica”.
N-a fost chiar totul de la Dumnezeu
Cei mai multi nanesteni spun ca inundatiile au fost date de Dumnezeu. Totusi sunt si alte pareri. Astfel, Gheorghe Lupu afirma ca „au spart aiurea digul. Trebuia sa-l sparga prin mai multe parti, pana la Braila”. De fapt, „era mai bine fara diguri, ca se imprastia apa pe camp”. Casa lui a ramas in picioare, dar i s-au prabusit niste pereti. Nu crede ca le vor aduce materiale de constructie. „Noi le vom face singuri, in trei-patru ani. S-au daramat case prapadite, ale celor care stau toata ziua la bufet si la undita.
„N-are dreptate in totalitate. Sotii Necula, de pilda, au avut o casa mare si frumoasa si nu arata a fi frecventat bufetul sau sa fi practicat pescuitul.
Am consemnat si o informatie a unui nanestean care prefera sa ramana anonim: „Primarul nostru nu a fost pe faza. Primarul din Maxineni (o comuna vecina – n.n.) a uns pe cine trebuie ca sa sparga digul exact ca sa vina toata apa peste Nanesti si asa si-a salvat satul lui. Ia sa cerceteze cei de la Bucuresti cazul asta!”. Pai, sa se cerceteze! Am notat inca o parere: „S-a salvat Galatiul, sacrificandu-se satul”.
Gaste, rate, ganganii si mal
„Eu am ratele si gastele pe balta, dar le am insemnate si le gasesc”, intra in vorba Paraschiva Vasile, de 67 de ani. „Au plecat pe deasupra gardurilor. Am pierdut tot ce am muncit o viata. Nu stiu cum o s-o iau de la inceput. Macar sa fi avut 50 de ani, ca sa pot s-o mai iau de la inceput. A fost manie dumnezeiasca si ne-a malit tot satul. Si n-a fost de-ajuns puhoiul de apa. Galgaia apa din pamant, alta decat cea din Siret si din Ramnic. Iesea din pamant si o data cu ea au iesit paianjeni, urechelnite si ale ganganii. Casa? Nu mai sunt in stare nici s-o daram, nici s-o fac la loc. Nu stiu unde o sa dorm la iarna. Presedintele si primul ministru n-au spus cu ce ne ajuta. Au zis doar sa punem proptele si sa nu luam molozul. As vrea sa fac ceva, dar
n-am nici pat de culcat. Sase plapumi stau la uscat. Noaptea e racoare si dimineata roua. Au venit cei de la comisia de evaluare, imbracati in galben si cu casti, au filmat, au scris si au plecat. La plecare ne-au spus sa nu stam inauntru.”
Ajutoarele se dau dupa… afectiuni
Agentul sef Grigore Sofronie ne-a asigurat ca n-au fost furtisaguri dupa potop. „Am avut niste semnalmente ca au venit unii din comuna Fundeni, dar nu s-au adeverit. Am stat la panda cateva zile de unde stiam ca pot sa vina, dar n-au venit.” Iana Balin spune insa altceva: „Mi-au iesit lemnele peste gard si mi le-a luat lumea. Unul mi-a luat sacul de la ajutoare din mana, mi l-a smucit si a fugit cu el. Am scapat cu doi purcei si i-am dus la Maicanesti, la o ruda. Am 82 de ani si n-am mai vazut atata apa. Cei de la comisia de evaluare au spus sa daramam casa si statul ne va face doua camere si o bucatarie”. Fiul sotilor Balin, Bogdan, sosit sa-i ajute, povesteste ca Iana a fost luata cu forta dintre ape, fiindca nu vroia sa se desparta de purcei. Noroc ca i-a salvat primarul si i-a luat intr-o caruta.
Gest nobil, dar multi nanesteni bodoganesc ca primarul da ajutoare la cine vrea el, mai ales celor din satul Calieni, ce apartine tot de Nanesti, unde apa n-a intrat, dar acestia l-au votat la alegerile locale. Am preferat sa nu le dam numele autorilor unor astfel de opinii: „E o golanie in satul asta! N-are cine intra cu parul in ei”. „Eu stau cu curul in noroi si nu pot sa umblu nebuna dupa ajutoare. Au luat ajutoare unii care n-au fost inundati.” „Ce cauta Ion Bratila, care sta la bloc, sa imparta ajutoare? Ne-a dat paine mucegaita.” „Studentii ii fac casa finului primarului.” „Primarul n-a trecut prin toate casele.” „Ajutoarele se dau dupa afectiuni.”
De atata pateu ne creste par de porc pe spinare
Am comunicat domnului primar si altor reprezentanti ai primariei opiniile negative din Nanesti. Dl primar ne-a spus ca se astepta ca aceia care nu l-au votat la alegeri sa fie vesnic nemultumiti.
Mai pitoresti au fost spusele dnei secretare a primariei cu privire la cartelile consatenilor: „Nu vor orice apa. Unii intreaba daca nu avem Borsec, altii vor apa plata, altii refuza painea uscata. Auziti ca au dat apa plata la vaca! Altii spun ca de atata pateu le creste par de porc pe spinare. Nici chiar asa!
Si-au umplut camarile pana la iarna. Au venit niste cehi de la Organizatia AGRA si ne-au ajutat o saptamana cu pompele de apa. Au zis cehii ca nu e corect ca ei sa munceasca iar altii din sat sa stea la bere la carciuma”. Ce sa mai crezi?
„Ne-am saturat de conserve”
Nemultumit este si Toader Bucsa, care are casa inclinata, doar sa cada: „Nu ne lasa comisia sa daramam casele si daca nu ne lasa, nu putem sa recuperam materiale de constructie, ca sa ne facem alte case. Vor sa facem case ecologice! Dar termopan imi trebuie mie? Acoperis imi trebuie”. Mai are o propunere: „Ajutoarele sa nu se dea direct la primarie, ci sa le dea direct oamenilor”.
In preajma lui Toader Bucsa s-au mai strans niste nanesteni, de la care am cules cateva ofuri: „S-au adus biciclete si televizoare si s-au dat la primarie si noi n-am stiut”. „Ne-am saturat de conserve.” „Ne-au spus sa ne descurcam de azi incolo pe cont propriu cu alimentele.” „S-au inchis magazinele.” „Nu ne-au mai dat corturi.” „Am ajuns sa fugim dupa masinile cu ajutoare pe sosea, fiindca aia de la sosea iau tot.”
O raza de speranta
Nanestenii sunt ajutati de militari si jandarmi. Un grup aparte il formeaza studentii din Prahova, baieti si fete, pe care-i intalnesti cu ajutoare pe ulitele satului, cu inscrisul TIMSERV pe uniforme, adica „Tineri in serviciul voluntar”. Unii ridica o casa noua in locul alteia, de chirpici, care s-a prabusit. Am vazut studente spaland presurile pe sosea dupa vechile metode taranesti. Le-am intrebat daca au mai spalat vreodata asa. „Acasa, niciodata.”
