Peste un milion de piese au intrat în patrimoniul instituției din București datorită donaţiilor făcute de persoane de vază sau de anonimi.
O vizită la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” e întotdeauna un câștig. Specialiştii invită publicul, de la copii până la bunici, să afle tot felul de lucruri despre lumea care ne înconjoară. Este o tradiţie a conferinţelor, care au adunat deja peste 60 de ani. De data asta, o lecţie foarte interesantă, asupra donatorilor mai puţini cunoscuţi. Tot ce vedeţi azi în muzeu are la bază diverse obiecte, dar şi colecţii întregi, pe care, de-a lungul timpului, oameni de vază, dar şi anonimi, le-au oferit instituţiei. Nu mai puţin interesantă este chiar povestea unora dintre donatori.
Cea care vorbeşte pe acest subiect este Angela Petrescu, doctor în Ornitologie, dar în acelaşi timp un om pasionat de ceea ce se află în spatele fiecărui exponat. Avem de-a face cu peste un milion de piese care au intrat în patrimoniul acestui muzeu, că vorbim despre păsări şi animale, fluturi, obiecte care reprezintă cultura tradiţională de pe tot globul şi multe, multe altele. Toate acestea au ajuns aici datorită donaţiilor. Dar şi un alt fapt este cel puţin la fel de important.
Fiecare obiect primit de muzeu a fost cu rigurozitate înregistrat, cine şi când l-a donat. Aşa poţi să descoperi povestea donatorilor, pentru că unii dintre ei au străbătut mări şi oceane, ca să aducă apoi acasă, la Bucureşti, minunăţiile pe care le vedem azi. O bună parte din aceste persoane au rămas în anonimat, despre alţii se ştie că au fost în prim-planul societăţii româneşti la vremea când au trăit. „Am rămas impresionată de faptul că floarea intelectualităţii româneşti a fost preocupată să doneze”, spune Angela Petrescu.
De la opincă până la vlădică
Dar hai să vedem câteva exemple, călătorind astfel printre amintirile unui întreg secol, dacă nu şi mai mult. Vom începe cu omul politic Ion C. Brătianu, care donează un lup. Un profesor la Facultatea de Drept, Radu Mandrea, oferă un costum de samurai. Să privim apoi către poetul Cezar Boliac, a cărui contribuţie înseamnă două păsări, o cinteză australiană şi o ciocârlie. Numismat şi istoric, se ştie despre Mihai Şuţu că a donat un cap de mumie egipteană, şapte vârfuri de săgeţi şi trei vârfuri de suliţe. Şi asta după ce făcuse, împreună cu soţia lui, o călătorie în Egipt. O raţă exotică, o raţă-mandarin şi o lebădă neagră sunt trecute în dreptul altor două nume, Irina şi Grigore Şuţu. Un neobosit călător, Nicolae Ghika, e cel care întreprinde două expediţii, în Africa şi în Canada, prima în 1897. Se întoarce cu o serie întreagă de trofee de animale, mici şi mari, pe care are grijă să le prepare, în sensul de a fi împăiate, în Marea Britanie.
Pe listă se înscrie şi o faţă bisericească, Calinic Miclescu, cel care a fost mitropolit al Moldovei, el dăruind două perechi de porumbei cu coroană, dropii şi fazani. Vom ajunge până la capii statului, Regele Carol I donând oase de urs de peşteră şi un ciuş, o pasăre mică, asemănătoare unei bufniţe în miniatură, şi un cocoş de munte. La rândul său, Regele Carol al II-lea se înscrie în această listă cu două costume japoneze, în prealabil restaurate, în 1930.
Lista unui secol
Staţi, că nu am terminat. Urmează un contraamiral rus, Emanoil Koslinski, despre care se ştie că a stat o perioadă în Ţara Românească, în serviciul domnitorului Barbu Ştirbei, pentru a reorganiza infanteria noastră. El a venit la acest muzeu cu o ciudăţenie, un pui care avea trei ciocuri şi trei ochi. Muzeul, trebuie spus, are o colecţie specială de asemenea ciudăţenii ale naturii.
Rămânem în domeniul militar, vorbind tot de un contraamiral, o figură extrem de interesantă, Eustaţiu Sebastian, zugrăvit de analele vremii ca un tip boem, dar şi un excelent navigator, născut în 1856. Urmează cursurile unei şcoli navale din Franţa şi apoi, la bordul navei „La Loire”, întreprinde o călătorie în jurul lumii, în cursul anilor 1884-1885. Se întoarce în propria ţară şi donează o colecţie de furtunari, păsări de ocean. El este cel care, mai târziu, preia comanda Bricului „Mircea”, iar din vremea aceea rămâne relatarea unei cumplite furtuni pe Marea Neagră, din care nava-şcoală a scăpat cu bine, în mare măsură datorită iscusinţei comandantului ei.
Alţi doi generali se află în arhivele Muzeului „Antipa”, despre care cu siguranţă aţi citit în cărţile de istorie, Gheorghe Magheru şi Mihail Cerchez. Primul a donat două capre de munte şi un căprior, iar cel de-al doilea – un şarpe. Este amintit, în continuarea prelegerii, medicul Nicolae Kalinderu, el oferind un sarcofag de mumie. Obiectul se află acum păstrat la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. Alt om politic donează două cuţite din piatră, oale din lut, vechi de mii de ani, Dumitru Alimănişteanu fiind trecut în dreptul acestei contribuţii. Fostul director al Muzeului Geologiei, Ludovik Mrazek, se înscrie cu un craniu de urs de peşteră, vipere şi un şarpe de sticlă. Aşa i se spune, de sticlă, pentru că în apropierea unei surse de lumină începe să strălucească. Altfel, un şarpe care nu impresionează prin mărime.
Mai trebuie amintite colecţia de moluşte donată de un fost director al Muzeului „Antipa”, Alexandru Grossu, colecţia de trofee din partea unui fost preşedinte al Comisiei de Cinegetică, Aurel Comşea, colecţia de mamifere oferită de un iscusit vânător, Horia Almăşan, colecţia de peşti a unui mare ihtiolog, Petre Bănărescu, colecţia de mineralogie a inginerului Mihai Licurici, colecţia de anaree, mai pe româneşte păianjeni, a unui specialist în domeniu, Cleopatra Sterghiu, dar şi John Predescu, a cărui soţie a lucrat la un moment dat ca diplomat în Peru. Din acest fapt a rezultat colecţia de obiecte etnografice specifice acelei ţări, cu atât mai mult cu cât la “Antipa” există o secţie dedicată culturii tradiţionale universale.
Cea mai importantă donaţie
Lista este, cu siguranţă, mult mai lungă. Din ea însă nu pot lipsi două personaje. Unul dintre ele este esenţial, Marele Ban Mihalache Ghica, cel datorită căruia acest muzeu se naşte, în documente fiind înregistrată data evenimentului, 3 noiembrie 1834. Primele exponate sunt dăruite chiar de acesta, o colecţie de numismatică, dar şi alta de 21 de păsări.
Alt nume este cel al lui Ilarie sau Hilarie Mitrea, deşi în alte surse mai apare şi ca Hilarius, originar din localitatea Răşinari. Omul acesta a servit ca medic sub drapelul Olandei, în cealaltă parte a globului, Arhipelagul Indonezian. El este cunoscut, până în ziua de azi, drept cel mai mare donator al Muzeului „Antipa”, cu peste 1.000 de piese aduse între anii 1869 şi 1893, tocmai din locul în care îşi făcea meseria, fiind vorba despre importante colecţii de mamifere, păsări şi reptile, dar şi elemente etnografice. Medicul a fost decorat de Regele Carol I, pentru inegalabila sa voinţă, cu Ordinul Coroana României.
Câte ceva despre taxidermie
Sigur că la toate acestea mai trebuie adăugat şi efortul autorităţilor române de a spori valoarea muzeului prin contribuţia întregii naţiuni. Exista, în vremurile îndepărtate, un regulament al Ministerului Afacerilor Dinlăuntru, de Interne, în limbajul de azi, care prevedea ca fiecare primărie să înlesnească, să îndrume oamenii spre culegerea din natură a tuturor acelor elemente care oglindeau valoarea faunei ţării noastre. Evident, prin aportul de bază al specialiştilor, imediat anunţaţi pentru orice eveniment.
Muzeul are, în acelaşi timp, o tradiţie şi în privinţa acelor specialişti care preiau exemplarele de păsări sau animale, prin tehnici specifice dându-le o nouă viaţă, de exponate. Vorbim despre meseria de taxidermist. Printre primii specialişti de la noi se numără Constantin Hepites sau Ipitis, medic şi farmacist, născut la Brăila, cu studii desăvârşite la Viena, care a trăit între anii 1804-1890. El scrie cel dintâi tratat de taxidermie în limba română. Din branşă nu poate lipsi un alt nume important, cel al lui Petrache Georgescu. Munca aceasta a fost esenţială în fiecare clipă a istoriei, spune ornitologul Angela Petrescu, colecţiile muzeului necesitând o desăvârşită întreţinere, pentru a se evita pericolul deteriorării.
„Muzeul este făcut pentru oameni”
Dintre cele mai diverse sunt subiectele conferinţelor de la „Antipa”. Că e vorba de „Exponatul săptămânii” sau „În spatele uşilor închise”, apoi animalele şi păsările care devin vedetele câte unei prelegeri. „Muzeul este făcut pentru oameni”, iată esenţa ideii, aşa cum o exprimă interlocutoarea mea. „Povestim, dar arătăm şi imagini. Sunt foarte mulţi copii care vin la aceste prelegeri, dar şi adulţi“, continuă Angela Petrescu. Remarcând totodată că cei mici, în special, nu scot un sunet cât timp explicaţiile se derulează, chiar şi dacă asta se întâmplă pentru mai mult de un ceas.
