Istorici şi scriitori, oameni de televiziune sau jurnalişti, politicieni sau mai nou bloggeri ori travelleri au încercat să surprindă esenţa României, indiferent că au făcut-o la capătul unor cercetări minuţioase, fiind detaşaţi aici în interes de serviciu sau călătorind din pură plăcere.
Citește și: Războiul istoricilor pentru „conştiinţa naţională”: Lucian Boia Vs Ioan-Aurel Pop
Opiniile despre România ale unor străini le prezentăm aşa cum le-am găsit în tratate de istorie, pe blogurile proprii în diverse interviuri sau în articole de presă.
Jean-Paul Roux, istoric: Ştefan cel Mare, absent din luptele cu turcii
Am citit cartea scrisă de scriitorul francez, intitulată “Istoria războiului dintre islam şi creştinătate 622-2007”, aşteptând să dau de pasaje în care Ştefan cel Mare să fie descris drept apărătorul creştinătăţii. Nu am găsit aşa ceva şi nici caracterizarea “Atletul lui Chistos” pe care i-ar fi făcut-o Papa de la Roma. În această veritabilă istorie a apărării creştinătăţii sunt făcute extrem de scurte referiri la rezistenţa pe care a încercat să o opună turcilor “un prinţ precum Vlad al III-lea Dracul – care va deveni în literatura europeană Dracula Vampirul – a cărui acţiuni armate întreţin un climat de instabilitate şi necesită intervenţii militare frecvente”. Este, însă des amintit numele lui Iancu de Hunedoara, “fost voievod al Transilvaniei, devenit regent al Ungariei (1446), al cărui eroism vine de hac tunurilor otomane. Moartea lui Huniade, câteva săptămâni mai târziu, elimină pe unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai turcilor”.
Keith Hitchins, autor al lucrării “România. 1866 – 1947”: Carol I, o personalitate rece şi distantă
Monumentala lucrare, dedicată perioadei formării naţiunii române, cuprinde o perioadă de şase decenii și acoperă două războaie mondiale, cel de independenţă dar şi domnia a patru regi. E foarte dificil de ales câteva fraze reprezentative pentru o lucrare de 600 de pagini. “O consecinţă logică a independenţei din 1877 a fost proclamarea României ca regat şi a lui Carol I ca rege la 26 martie 1881. Evenimentul pare să fi luat populaţia ţării prin surprindere. Sărbătorile publice de la Bucureşti de după această manifestaţie au reflectat priceperea organizatorilor mai degrabă decât entuziasmul populaţiei, dat find că după 15 ani (de la venirea sa în România n.noastră), Carol a rămas aceeaşi personalitate rece şi distantă…. Ţăranul era zugrăvit ca omul întreg, opus omului fragmentat, specializat şi chiar abrutizat al societăţii industriale moderne“.
Graham Hughes, producător de film: M-au fascinat oamenii care îşi făceau cruce
Primul om care a vizitat cele 201 de țări care există în lume vorbeşte astfel despre România: „Bărbații est-europeni sunt o rasă aparte. În primul rând, nu am putut trece frontiera decât dacă eram într-o mașină, așa că a trebuit să mă urc într-o mașină. Ca să fiu cinstit, grănicerii au fost chiar săritori în această privință și m-au urcat într-o mașină. Dacă șoferul m-a vrut sau nu este o altă chestiune. Apoi mi-a trebuit peste o oră să ies din România, deși nu mai era nimeni altcineva la frontieră. Ce au făcut cu săracul meu pașaport vechi, nu voi ști niciodată. Am stat pe ciment și am așteptat…. În autobuzul spre Galați, era un tip care și-a făcut cruce de fiecare dată când am trecut pe lângă o biserică. Și cum sunt o grămadă de biserici în România, făcea acest gest destul de constant. Dar altceva m-a fascinat, anume că după ce își făcea mica sa rutină, își mirosea degetele”.
Aga Nuno Somewhere, blogger de călători:Bucureştiul, viu şi vibrant. Nu aş sta aici
„Aș vrea să vă pot spune că m-am îndrăgostit de București de la prima vedere. Dar ar fi o minciună. Aș vrea să vă pot spune că am ales acest oraș să fie orașul meu pentru un an. Dar ar fi de asemenea o minciună. După prima săptămână, am descoperit dintr-o dată sentimente mai calde față de acest oraș… Ce face din București un oraș aproape frumos sunt parcurile. Pur și simplu îți ridică moralul și îmbunătățesc o zi de primăvară sau vară. Așa că nu ratați o plimbare prin Herăstrău sau în oricare dintre multele parcuri din oraș. Din nou fiți atenți, tind să fie foarte aglomerate, deoarece ieșitul în parc este una dintre activitățile de weekend preferate pentru cei din București. Noaptea, este atât de vibrant şi viu. Nu cred că am mai văzut ceva asemănător. Străzile era pline şi părea că tot oraşul era acolo pentru a celebra faptul că stau în Bucureşti. A fost uimitor”, a notat aceasta pe blogul ei.
Charlie Ottley, realizatorul documentarului Wild Carpathia:Nu vă vindeţi ţara
Fostul prezentator al BBC, în prezent realizator de programe pentru Travel Channel, a explicat pentru “România Liberă” cum poate fi salvată şi cum poate fi exploatată turistic “ultima zonă sălbatică a Europei”. “Nu am văzut nicăieri în lume un loc similar cu Transilvania. Sunt, într-adevăr, multe locuri unde traiul asigurat din producţia proprie (din propria gospodărie şi aici mă refer la carne, legume, fructe) este destul de răspândit. Însă, această regiune din Carpaţi reprezintă singurul loc din întreaga Europă unde se mai întampla asta. În afara faptului că păstrează o moştenire culturală şi istorică extraordinară, aceste sate menţin viu ecosistemul şi biodiversitatea în care ele însele înfloresc. Din aceste motive şi pentru că menţin nealteral mediul înconjurător, locuitorii acestor sate ar trebui sprijiniţi. O modalitate de a o face este crearea mai multor parcuri naţionale care să încorporeze aceste zone şi prin care să se încurajeze ecoturismul ca o modalitate de a avea un venit în plus. De ce nu creaţi un Parc Natural al Carpaţilor pentru ca această comoară ancestrală să poată fi vizitată de oamenii din întreaga lume? Puteţi avea tot ceea ce vă trebuie: locuri amenajate în natură de unde poţi vedea urşi şi lupi, case tradiţionale care pot oferi locuri de cazare, unele dintre cele mai bune zone pentru organizarea de trasee montane, căţărări din întreaga lume, turism de aventură, călărie, turism istoric, vizite la vechile ruine dacice, ape termale, pescuit, curse de biciclete prin munţi sau cu bărcile prin ape repezi, mâncare proaspătătă şi sănătoasă produsă în gospodăriile oamenilor, vin. E datoria României, ca naţie, să înţeleagă ce diamant fără cusur are în mâinile sale înainte de a-l scoate la licitaţie ca pe un mizilic”.
The Times, 29 decembrie 1972: Un popor îndrăgostit de libertate
Într-o pagină pe care ar trebui să o considerăm un advertorial, autorii vorbesc despre măreţia neamului românesc: “Geto-dacii, o entitate curajoasă, îndrăgostită de libertate și receptivă la mesajul progresului, au purtat un dialog permanent cu viguroasele civilizații mediteraneene, grecească și elenistică, ilustrat strălucit în viața orașelor grecești de pe coasta pontică românească – Histria, Tomis și Callatis. Etnicii maghiari, germani și sârbi trăiesc aici în bună vecinătate cu elementele locale vechi. Poporul român, trăgându-și seva din vechiul trunchi dac, continuă existența sa de secole ca un factor dominant locuind în cea mai frumoasă provincie într-o coexistență exemplară cu naționalitățile menționate mai sus”.
