Un document confidenţial al poliţiei judiciare franceze relevă ascensiunea bandelor organizate în oraşe sensibile din Franţa şi implantarea grupurilor străine de crimă organizată. Raportul realizează portretul familiilor mafiote, specializate în traficul de stupefiante, falsificare de bani, reglări de conturi, furturi armate, extorsiuni violente şi care ameninţă economia şi securitatea naţională. Poliţia judiciară insistă asupra impactului puternic al traficului internaţional de stupefiante.
„Activismul şi capacităţile de adaptare a organizaţiilor criminale provenite din oraşe sensibile, responsabile de importuri masive de cannabis marocan şi desfăşurarea continuă a fluxurilor de droguri, rămân principalele surse de alimentare a economiei subterane în Franţa.” Cifra de afaceri este estimată la peste un miliard de euro pe an pentru circa 250 tone de cannabis consumat. Alături de organizaţiile criminale franceze tradiţionale – corsicane, marsilieze, romi -, notate în raport ca „permanente”, analiştii evocă „creşterea ca putere a unei generaţii tinere provenite din oraşe sensibile„ şi prezenţa în majoritatea aglomeraţiilor franceze a organizaţiilor străine de crimă organizată”.
Şi menţinerea implantării marilor mafii – rusofoni, italieni, chinezi -, în special în regiunea pariziană şi pe Coasta de Azur. La Strasbourg s-au instalat grupuri criminale turcofone care au preluat controlul traficului de heroină în nord-estul teritoriului francez. Rennes, Dijon, Bordeaux, Orleans, Lille, iar jandarmeria au contribuit la acest raport-şoc, potrivit Le Figaro, raport care subliniază „factorii care agravează riscurile legate de crima organizată”. „Sofisticarea circuitelor de spălare de bani şi liberalizarea economiei, utilizarea frauduloasă a noilor tehnologii, suspendarea controalelor la frontiere într-un ansamblu de state din ce în ce mai vast, exceptările de vize în beneficiul unor ţări, disparităţile legislative între statele membre ale UE şi dispersarea informaţiilor” fac din ce în ce mai dificilă lupta contra mafiilor. Jandarmeria arată că vechii naşi sunt morţi şi astăzi războiul pentru teritorii a adus în scenă bandiţii, oamenii de influenţă şi foşti naţionalişti „îmburgheziţi”.
Teroare
Puterea traficanţilor de droguri creşte în mod alarmant în Franţa, arată analiştii, semnalând simptome ca ultraviolenţă, corupţie politică sau a poliţiei, reglări de conturi în serie, teritorii întregi care scapă legalităţii statului.
Guvernul brazilian a trimis unităţi de blindate pentru a recuceri două favelas din Rio de Janeiro, controlate de traficanţii de droguri. Semn, printre alte sute, că narcotraficanţii formează de acum „stat în stat„ în America Latină. În Mexic, Brazilia, Columbia sau Venezuela, violenţa legată de traficul de stupefiante a antrenat moartea a zeci de mii de persoane şi a devenit principale cauză a mortalităţii într-o mare parte a continentului sud-american. Recurgând la asasinat, tortură şi corupţie, bandele care asigură aprovizionarea cu heroină şi cocaină a imensei pieţe americane şi-au impus legea asupra unei mari părţi a populaţiei şi în zone întregi din teritoriu. Emulii lui Pablo Escobar, susţinuţi de bande militarizate care ţin poliţia la respect şi de enormele mase financiare provenite din vânzarea drogurilor, au devenit puteri de facto care concurează statele legitime. Europa, pentru moment, este exceptată de la o astfel de derivă şi diagnosticul este că traficanţii de droguri pe continentul nostru nu au atins malefica putere observată pe cealaltă coastă a Atlanticului.
Dar, analiştii avertizează că actualitatea franceză trebuie să inspire o vigilenţă specială. La Marsilia, reglările de conturi cu arme automate se înmulţesc, fiind cunoscută concurenţa bandelor rivale de traficanţi pentru controlul anumitor oraşe sau unor cartiere din oraş. Asasinii folosesc arme de război, operează nestingheriţi, adesea în plină zi, sub privirile terorizate ale trecătorilor. Pentru instalarea ordinii în Marsilia s-a cerut chiar intervenţia armatei şi chiar dacă revendicarea a fost respinsă de guvern, ea este simptomul unei situaţii ce a scăpat de sub control. Asasinate de acest fel tulbură viaţa cartierelor dificile din periferiile marilor oraşe franceze.
Se ştie că o parte a revoltelor care au agitat aceste cartiere în ultimii ani sunt declanşate de traficanţii care se folosesc de ciocniri accidentale cu poliţia pentru a intimida forţele de ordine şi a le împiedica să se mişte normal în teritoriu. În multe oraşe, traficul de droguri este debuşeu natural pentru adolescenţi şi chiar copii, atraşi de câştigurile rapide obţinute de un dealer, meserie în plină expansiune. Dealul este o derivă şi devine o carieră, cu etape ierarhice, cu progres după merite, cu intrigi şi etape iniţiatice care constau, în general, în a demonstra capacitatea de a folosi o violenţă fără limite.
Sumele colosale care circulă clandestine reprezintă o seducţie crescândă pentru un tineret afectat de criză. Banii drogurilor finanţează cazuri de corupţie în serie, destinate să protejeze activitatea dealerilor. Implicarea unui parlamentar ecologist parizian într-o vastă afacere de spălare de bani demonstrează că lumea politică este atinsă de fluxurile de bani clandestini acumulaţi din trafic. Violenţă extremă, estomparea legalităţii, teritorii întregi care scapă de sub control, corupţia poliţiei, ambiguităţi politice, toate sunt ingredientele narco-statelor şi, puţin câte puţin, s-au reunit pe teritoriul Franţei, sub o formă pe moment foarte atenuată, dar eliminarea lor pare extrem de dificilă. Specialist în Camorra napoletană, Roberto Saviano a lansat acum un an un semnal de alarmă asupra evoluţiei situaţiei în Franţa, rămas însă fără ecou.
Cinci „familii”
În mozaicul grupurilor străine de crimă organizată care prosperă în Franţa în această perioadă de criză, atrag atenţia cinci familii mafiote.
Italienii, implicaţi în frauda cu energie verde. Urmărirea activităţilor „familiilor” legate de mafiile italiene şi implantate în Franţa a permis confirmarea apariţiei unei noi generaţii care reproduce schema tradiţională. Mafiile italiene se interesează de energiile verzi, deturnând importante subvenţii europene. Tehnica este infiltrarea în sânul administraţiilor descentralizate pentru a influenţa desemnarea zonelor reţinute pentru implantarea parcurilor eoliene.
Turcii, campioni ai traficului cu clandestini. Organizaţiile criminale turce de „ghizi„ sunt responsabile de principalele fluxuri de intrări masive în UE, prin Grecia şi Bulgaria, a imigranţilor clandestini proveniţi din Turcia, Afganistan, Pakistan, Sri Lanka, Bangladesh, Siria, Irak, Somalia şi Caucaz. Această filieră reprezintă 90% din fluxurile ilegale în Europa.
Cecenii hiperviolenţi, atraşi de viaţa de noapte. Grupurile cecene adoptă în Franţa aceeaşi funcţionare de clan, ca în regiunea lor de origine. Specializate în extorsiune de fonduri, trafic de droguri, de vehicule şi documente false, aceste grupuri se evidenţiază prin violenţă. Comunitatea cecenă este foarte prezentă în domeniul securităţii localurilor de noapte din Cannes şi Nice, unde există confruntări serioase cu lumea interlopă locală.
Şarlatanii africani aruncă plasa pe internet. Frauda prin internet a nigerienilor este un fenomen constant în Franţa şi în spatele propunerilor dubioase se află reţele structurate unde s-au asociat cetăţeni din Benin, Cote d’Ivoire, Zair, Camerun, Congo, Mali. Totalul escrocheriilor se cifrează în milioane de euro.
Asiaticii investesc în cannabis şi prostituţie.
Căderea unui caid din Marsilia
Oficiul central pentru reprimarea traficului de stupefiante (OCRTIS) a dezmembrat o filieră internaţională de trafic de cocaină, organizat din Peru, şi a arestat o duzină de traficanţi, între care Raymond Mihiere, alias „Chinezul”, o figură centrală a lumii interlope din Marsilia. S-a finalizat şi o vastă anchetă privind reţeaua franco-elveţiană de spălare de bani proveniţi din droguri, care a evidenţiat un sistem foarte organizat amestecând traficanţi şi „gulere albe” din bănci dornici de lichidităţi. În fruntea acestei organizaţii se aflau trei fraţi Elmaleh, arestaţi, unul la Paris, ceilalţi doi în Elveţia. Aceşti veritabili profesionişti de inginerie financiară au adunat importante comisioane prin implantarea de câţiva ani a unui sistem perfect rodat.
Fraţii din Elveţia, care lucrau în finanţe la Geneva, erau însărcinaţi cu partea financiară a operaţiunilor, în timp ce fratele lor de la Paris era colectorul central al sumelor generate de traficul cu droguri, dar vărsa importante sume în special unor parizieni, evazionişti fiscali sau autori de abuzuri cu bunuri sociale, dornici să repatrieze în Franţa, discret şi în lichidităţi, sume deţinute în conturi elveţiene. O sursă judiciară declara că „băncile au ceea ce numesc comis-voiajori care trec frontiera cu o geantă diplomat conţinând fondurile clienţilor. Este fraudă fiscală”. Dar acest sistem poate fi utilizat şi pentru spălarea banilor. „Când un client cere fonduri din banca sa din Geneva, nu i se aduc banii lui, ci cei din droguri, lucru pe care nu îl ştie.” La alt capăt al lanţului de trafic se află „delincvenţii cu gulere albe”, potrivit expresiei Parchetului, din care mulţi figurează printre cele 17 persoane arestate la Paris.
La Mulhouse, mai multe zeci de traficanţi de droguri au fost ţinta unei operaţiuni a poliţiei care viza dezmembrarea unui trafic de heroină de o amploare deosebită. Au fost arestate 39 de persoane criminalii fiind implicaţi şi într-o reţea de imigraţie clandestină cu refugiaţi kosovari.
Cannabis european
Dezvoltarea drogurilor de sinteză, scăderea consumului de heroină şi cocaină şi transformarea Europei în producător de cannabis sunt ultimele tendinţe dezvăluite de Agenţia privind drogurile în UE în raportul său anual. Evoluţia „majoră” pe piaţa europeană de cannabis este „înlocuirea importurilor”. Cannabisul cultivat în Europa se substituie celui importat. Este suficient să intri într-un coffee-shop în Olanda pentru a constata. Piaţa este stabilă în ce priveşte cererea – 80,5 milioane de europeni cu vârste între 15-64 ani au experimentat cannabisul în cursul vieţii lor. Aproape 23 milioane consumă în cursul unui an şi trei milioane consumă cotidian. Peste 25% din consumatorii care încep un tratament declară că drogul care le pune probleme este cannabisul.
Drogurile de sinteză s-au înmulţit, arată documentul Observatorului european al drogurilor. Devenind „interşanjabile”, sunt „dificil de controlat” şi consumatorii lor nu conştientizează riscurile la care se expun. În 2012 au fost detectate 50 de droguri noi şi efectele lor le imită pe cele ale cocainei. Pe internet au fost repertorizate 693 site-uri care vând euforizante prezentate ca legale, faţă de 170 în 2010. Ecstazy şi amfetaminele continuă să fie în vogă. Primul rămâne foarte răspândit şi 11,5 milioane de europeni l-au consumat în cursul vieţii lor. A revenit MDMA, forma cea mai cunoscută de ecstazy, după o perioadă de penurie datorată introducerii de măsuri eficiente pentru limitarea deturnării de PMK, precursorul chimic necesar fabricării produsului final. Fabricanţii de ecstazy au găsit între timp substanţe chimice alternative.
În ce priveşte amfitaminele, 13 milioane de europeni le-au consumat pe parcursul vieţii şi două milioane în cursul ultimelor 12 luni, iar consumul creşte. Experţii sunt îngrijoraţi de progresul stimulentului 4-methylamfetamina (4-MA), cauza mai multor decese.
