România își pregătește prima generație de muncitori calificați după model german, aplicat din 2012, la cerererea investitorilor, în special cei străini, 35.000 de elevi fiind înscriși acum în peste 600 de școli profesionale. Fenomenul este completat de noua legislație, din 2013, vizând ucenicii, care încurajează firmele să califice tineri la locul de muncă.
Nu mai e o noutate când spui că de 25 de ani încoace autoritățile de la București nu fac reforme în sistemul educativ. Dacă românii nu mișcă nimic, atunci o fac străinii. Ne vom referi în continuare la companiile, în special multinaționale, care au investit în țara noastră, deschizând linii de producție, care au nevoie de personal calificat. Problema e că elevii noștri trec prin școală ca prin brânză, obțin diplome care nu au în spatele lor o meserie temeinic învățată. Te duci să te angajezi undeva și ești întrebat ce știi să faci, iar tu scoți certificatele din buzunar. Străinii au spus stop acestei politici educaționale. Reprezentanții companiilor au bătut la ușa Ministerului Educației încă de acum doi ani, cu mesajul clar – construiți un cu totul alt fel de învățământ profesional. Eficient. Care să atragă tinerii spre meserii. Complicată problemă, recunosc specialiștii în domeniu, pentru că suntem în țara în care mulți aleargă după mapă, fugind de sapă. Dar lucrurile au început să se miște. Semnele bune se văd deja.
Clubul Economic German din Brașov
Un prim exemplu este în Brașov. Am ajuns la marginea urbei, dincolo de cartierul Tractorul, pe locul unor foste întreprinderi socialiste, azi înlocuite de supermarket-uri sau mici ateliere. Tocmai acolo unde o lume pare că se sfârșește, alta răsare. Am aflat astfel povestea Școlii Profesionale Germane "Kronstadt", de la directoarea instituției Ramona Țițeiu. Trebuie neapărat să vă spun de la bun început că aceasta este școala fără manuale, ca să înțelegeți că aici se face o cu totul altă educație, în comparație cu învățământul clasic românesc. Școala aceasta s-a deschis cu doi ani în urmă, la inițiativa companiilor germane prezente în industria județului Brașov. Primul pas fusese făcut încă din 2010, când s-a format Clubul Economic German, format din 13 firme. Clubul își trimite reprezentanții la Ministerul Educației din București, pentru a spune oficialităților că investitorii străini vor să susțină o școală profesională în care absolvenții de gimnaziu să învețe anumite meserii, pentru ca apoi tinerii aceia să lucreze în companiile respective. Ministerul e de acord. Al doilea pas este încheierea unui parteneriat între Primăria Prașov, Inspectoratul Școlar Brașov și Clubul Investitorilor Germani. Primăria reabilitează clădirea, în timp ce firmele germane o dotează cu tot ce e necesar din punct de vedere material. Noua școală intră în sistemul educativ de stat. Nu vă gândiți deci la o instituție privată, unde elevii ar plăti o taxă. Dimpotrivă, școlarii primesc bani. Pe lângă bursa de 200 de lei pe lună, din partea statului, specifică elevilor din școlile profesionale, se adaugă încă 200 de lei din partea firmelor din Clubul German. Tot ele au și reprezentanți în Consiliul Managerial, forul de conducere al școlii.
Testul care-ți decide drumul în viață
Ai absolvit clasa a VIII-a. Vrei să te înscrii la Școala Profesională Germană. Te prezinți la examen. Tu însă știi din capul locului, pentru că ai primit din timp informațiile necesare, la ce companie vrei să te angajezi, după ce treci prin școala profesională. Poți să înveți, de pildă, meseria de operator de mașini unelte cu comandă numerică, cea de sculer-matrițer, electromecanic de instalații și utilaje, confecționer de articole din piele și înlocuitori ori sudor. Te prezinți la examen și discuți cu reprezentantul companiei la care vrei să te angajezi după studii. Spui ce aptitudini ai, ce-ți place să faci. Dacă e cazul, primești sfaturi de genul – uite, nu ești făcut pentru meseria cutare, dar în schimb poți să dai rezultate excelente în altă meserie, pe care o vei învăța tot la școala asta. Ai trecut testul, semnezi un contract de școlarizare cu firma care te-a acceptat și te va susține în anii de studiu. Atenție, contractul este pe un singur an. Trebuie să vii la ore, să participi la lecțiile practice, să nu chiulești. Dacă ești serios, în următorul an școlar închei un alt contract. Dacă nu, adio!
111 absolvenți, 104 angajați
S-a încheiat primul ciclu de învățământ la noua școală din Brașov. Aflu că în anul 2014 au absolvit 111 elevi, dintre cei 124 înscriși în 2012. Dintre cei care au absolvit, 104 au fost angajați într-una din firmele care susțin cursurile. Unii elevi, cu vocație de excepție, continuă studiile într-o clasă de înaltă calificare, ținta lor, dar și a companiilor, fiind de a intra mai târziu într-o facultate cu profil tehnic. "Noi nu avem manuale. Elevii învață în mod practic toate operațiunile pe care le vor efectua în fabrică", spune directoarea Ramona Țițeiu. Profesorii de aici, 37 la număr, oameni cu pregătire tehnică, provenind din învățământul românesc, și-au obținut postul în Școala Germană după ce au fost acceptați de Consiliul Managerial. Programa școlară are la bază documentația tehnică furnizată de companii. Profesorii sunt la zi cu tot ce înseamnă progres tehnologic, pentru că au fost invitați în fabrici, să vadă cum se fac anumite produse, pentru ca apoi să explice, cât mai concis, elevilor ce și cum despre fiecare operațiune în parte. Când merg în fabrică, la partea practică, elevii sunt preluați de tutori. Sunt specialiști ai firmelor care au în același timp și abilități în a-i face pe tineri să înțeleagă ce vor avea de făcut atunci când vor lucra efectiv aici. Fabrica are propriul centru de formare profesională. Chiar și după ce ai terminat școala și te-ai angajat, nu ești lăsat singur. Vei fi în continuare supravegheat de un muncitor cu experiență, până când demonstrezi că te-ai "copt" în meseria pe care o faci.
Șase candidați pe un loc
Mai nou, școala vrea să promoveze între specializările sale și pe cea de sudor, care necesită multă atenție, dar și vocație, fiind, ca și sculer-matrițerul, meserii nu numai de înaltă finețe, dar și foarte bine plătite. Asta face ca și interesul tinerilor pentru această școală profesională să fie din ce în ce mai mare. S-a observat asta în 2014, la examenul de admitere concurența fiind de șase candidați pe un loc. Au fost admiși în vara acestui an 374 de elevi. Un alt lucru foarte interesant este modul în care Școala Germană se face cunoscută în rândul elevilor din gimnaziile brașovene. Delegația care merge în vizită e formată dintr-un profesor și un elev, dar și un reprezentant al uneia dintre firmele care susțin noua formă de învățământ. Cei trei explică în mod practic cum se desfășoară întregul ansamblu educativ. La fel de important e dialogul între profesorii Școlii Germane și firmele partenere. Se întâlnesc în fiecare lună, discutând pe seama problemelor curente, astfel încât programul de studiu să se desfășoare în cele mai bune condiții.
Galațiul propune ucenicia la locul de muncă
O cu totul altă formulă educativă este propusă la Galați, deși scopul este asemănător, de a-i învăța pe tineri, în mod pragmatic, o meserie. Vorbim în acest caz despre Combinatul Arcelor Mittal, care abia ce-a inaugurat Școala de Ucenici. Pentru început, sunt numai 20 de tineri care vor parcurge forma de învățământ timp de șase luni, începând din 2 decembrie 2014. Cursurile se vor finaliza anul viitor, în luna mai, cu un examen practic și unul teoretic. De data asta mă refer la tineri care au trecut printr-o școală profesională sau un liceu tehnologic. Au o calificare. Deși e mai degrabă simbolică. Combinatul are nevoie, după cum îmi explică Mihaela Crăciun, director de resurse umane, de muncitori calificați la partea de întreținere a instalațiilor, adică electricieni, mecanici și electromecanici. Vorbesc cu unul dintre instructorii care se vor ocupa de școlarizarea acestor tineri. Despre interlocutorul meu știu că e inginer, specializat pe partea electrică. Va avea în grija sa un absolvent de liceu tehnologic care a studiat domeniul electric. Dar ce știe să facă acest absolvent, îl întreb pe inginer. "După patru ani de liceu știe să facă diferența între diverse componente electrice și să conștientizeze pericolele instalațiilor cu care lucrează", zice Mihai Coman. Cam atât. Cum s-ar spune, acești tineri trebuie să învețe totul aproape de la zero.
Contract de muncă
Ucenicii gălățeni au semnat un contract pe șase luni, cât durează cursurile, timp în care vor fi remunerați de Combinat pentru efortul lor de a învăța, zi de zi. De remarcat că țara noastră are, încă din 2005, legislație dedicată celor care se califică la locul de muncă. S-au adus îmbunătățiri domeniului, prin Legea 855 din 2013, în care se arată că ucenicul este retribuit la nivelul unui "salariu de bază minim brut pe țară". Legea se referă și la sprijinul oferit de stat agenților economici care susțin ucenicia. "Angajatorul care încheie un contract de ucenicie poate solicita, pe perioada derulării acestuia, 60% din valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor de șomaj și stimulării forței de muncă". Mai pe românește asta înseamnă suma de 500 de lei pe care angajatorul o primește pentru formarea viitorului muncitor calificat. Poți fi ucenic, conform legii, dacă ai cel puțin 16 ani.
Numai 217 ucenici în 2014, în toată țara
Te-ai aștepta ca tocmai acum, când criza economică face încă ravagii pe piața forței de muncă, tinerii să bată la ușile firmelor care le oferă șansa de-a învăța o meserie. Realitatea e cu totul alta. Companiile abia găsesc tineri care acceptă statutul de ucenic. Nu e dovadă mai bună în acest sens decât statistica pe 2014, valabilă până la 30 septembrie, arătând că în acest interval s-au încehiat, în toată țara, doar 217 contracte de ucenicie. Sunt datele prezentate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Cele mai multe vizează meseriile de confecționer industrial, preparator produse din carne și pește, tâmplar universal și lăcătuș în construcții metalice și navale. E o problemă de care s-a lovit și Combinatul de la Galați, promovându-și inițiativa în rândul elevilor din liceele tehnologice și școlile profesionale din județ, pentru ca în final ceva mai mult de 100 de tineri să vină la preselecție, spun reprezentanții gigantului industrial.
Goana firmelor după tineri calificați
Galațiul reușește să realizeze ceva ce în alte părți totul e încă la nivel de proiect. Cum este cazul unei firme de amenajări interioare de artă din Sibiu. Patronul spune că de un an tot încearcă să găsească tineri pe care să-i califice în meserii din acest domeniu. "Am dat anunțuri în multe locuri din țară. Am făcut cu muncitorii noștri demonstrații, pentru ca lumea să înțeleagă ce facem noi, dar în cele din urmă am primit doar două telefoane de la cei ce doreau să se califice. Voi încerca și anul viitor să atrag ucenici. Este un domeniu în care vă asigur că se câștigă destul de bine", conchide Teodor Dogaru. Dezamăgire am întâlnit și la Camera Meșteșugarilor din Satu Mare, unde aflu că se caută oameni calificați în sudură, prelucrare prin așchiere și mecanică, dar nu există oameni care să dorească să învețe una din aceste meserii. "Mai demult, meseria se fura, în sensul că învățai la locul de muncă, de la meșteri iscusiți. Dar pentru asta puneai osul la treabă. Tinerii de azi vor să primească totul pe tavă", oftează directorul Josef Holzli.
Meseria, o incertitudine în trecut
De-a lungul a zeci de ani s-a observat, din experiența profesorilor, că din fiecare generație care absolvă gimnaziul, la nivel de țară, se remarcă două categorii de elevi, aproximativ egale. Prima e reprezentată de cei care iubesc cartea, ei meritând să meargă spre liceu, pentru a-și aprofunda cunoștințele teoretice. Cea de-a doua categorie cuprinde elevii a căror vocație se poate valorifica mult mai bine prin abilitățile practice. Dar ce te faci cu acești din urmă adolescenți, cum anume îi îndrumi spre o meserie? Asta a fost, încă de pe vremea comunismului, dilema României. Atunci existau legături între diverse întreprinderi și școlile profesionale. Bună ideea, dar prost aplicată, pentru că elevii care mergeau la practică în fabrică erau puși mai degrabă să dea cu mătura prin halele de producție. Situația n-a fost mai bună nici după 1990, cu atât mai mult cu cât industria s-a topit, iar în școlile profesionale învățai meserii pe care după aceea nu mai aveai unde să le aplici. Se ajunge în situația, la începutul anilor 2000, ca școlile profesionale să fie desființate. Se încearcă o revigorare ulterioară prin școlile de arte și meserii, dar nici aceasta cu succes educațional cert.
Viața a luat-o, din nou, înaintea legilor
Și totuși lucrurile se mișcă, pentru că investitorii români sau străini, mulți-puțini, câți sunt la noi, mai deschid și capacități industriale, nu numai mall-uri. Specialiștii fostelor întreprinderi de dinainte de 1989 sunt angajați, dar vârsta n-o poți opri în loc și fabricile au nevoie de muncitori calificați tineri. Așa apare declicul de la Brașov, pentru că însăși directoarea Școlii Profesionale Germane de aici exclamă – "de la noi a pornit totul". Autoritățile își dau seama de viabilitatea acestui proiect-pilot și ca urmare schimbă legislația învățământului în domeniul școlilor profesionale, mai întâi în 2011, apoi în 2014. Peste tot în țară apar modele similare cu cel de la Brașov. Este așa-numitul învățământ dual, care a făcut ca rata șomajului să scadă substanțial în Germania, în rândul tinerilor. Sistemul este aplicat la ei de zece ani. Elevii care învață o meserie se află sub aceeași umbrelă, deschisă de școală și de firma care devine partenera instituției de învățământ. Fabrica are, de exemplu, nevoie de muncitori calificați în producerea pionezelor. Ei bine, asta învață elevii la școală – cum se face pioneza. Același elev merge și în hala de producție, ca să i se arate concret cum se face pioneza. Se specializează în treaba asta, iar când va termina școala se duce se muncească în fabrica respectivă.
4.000 de absolvenți angajați, la nivel național
Putem vorbi deja de un adevărat fenomen, început în 2012, pentru că la ora actuală în toată țara sunt mai mult de 600 de școli profesionale organizate după noua optică educativă. Primesc amănunte despre acest subiect de la Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, din cadrul Ministerul Educației. Știu astfel că 10.000 de elevi s-au înscris cu doi ani în urmă. Cifrele ne arată că 8.500 au absolvit în anul 2014, dintre aceștia 4.000 fiind angajați. Legea spune că ruta educațională a celor care au trecut prin școala profesională poate continua până la nivelul facultății. Noile școli profesionale oferă competențe în diverse domenii, de la strungari și zugravi, mecanici auto și operatori de mașini cu comandă numerică, lăcătuși în construcții metalice, până la bucătari și patiseri. Sunt doar câteva exemplificări dintr-o listă care cuprinde sute de specializări.
35.000 de elevi în școlile profesionale
Lucrurile au evoluat, pentru că în momentul de față școlile profesionale cuprind aproximativ 35.000 de elevi. Deși inițial au existat două variante educative, de doi și de trei ani, acum se prevede ca numai cea de trei ani să fie pe mai departe promovată. Foarte important este și un alt aspect, legat de firmele care au încheiat parteneriate cu școlile profesionale. Numai pentru anul școlar 2014-2015 este vorba despre vreo 3.000 de agenți economici, spune spune Zoica Vlăduț, director adjunct al Centrului Național de care am amintit deja. Pe de altă parte, acum, la începutul iernii, este perioada în care se încheie parteneriate între școli și firme, vizând anul școlar 2015-2016. Dacă știi câți agenți economici își exprimă ferm dorința pentru anumite calificări și mai ales pentru un număr de muncitori de care au nevoie în viitor, atunci, ca școală, poți stabili și numărul de locuri care vor fi alocate în viitorul an de învățământ. Foarte important a fost anul 2014, pentru că acum s-a prevăzut ca absolvenții gimnaziului care optează pentru școala profesională să se ducă direct acolo, să dea testul de admitere, fără să mai treacă prin procedura de repartizare computerizată, specifică celor care vor să ajungă la liceu.
Mesajul tinerilor – "vrem să ne sprijiniți"
Am asistat la prima întrunire oficială între ucenici și instructorii lor, la Galați. Fiecare dintre cele două categorii a transmis celeilalte, printr-un exercițiu de sinceritate, o serie de mesaje. Altfel spus, ce așteaptă unii de la alții. Dintre cerințele instructorilor s-au remarcat "disciplină", "responsabilitate", "prudență", "curiozitate", "ambiție". Cât privește ucenicii, ei au propus mentorilor, în principal, "să fie înțelegători" și "să ne sprijine". Mă gândeam că aproape la fel se exprimaseră și elevii cu care am stat de vorbă la Școala Profesională Germană din Brașov. Elevi și ucenici, la 17 sau la 20 de ani. Au cu toții în jurul lor, de mulți ani, exemplul rudelor sau prietenilor care își câștigă o pâine mai "albă" peste hotare. Propria lor țară le propune acum două variante – școala profesională sau ucenicia – ale aceleiași șanse, de a-și împlini visele cât mai aproape de casă. Vom vedea dacă va funcționa. Pentru moment, speranța se poate vedea în ochii lor.
