» Alianta Nord-Atlantica implineste 58 de ani, intr-un moment in care indoielile si intrebarile privind viitorul sau sunt mai multe decat certitudinile.
» "Incotro se indreapta NATO?" este o intrebare care revine regulat in dezbaterea geopolitica. O privire in trecut ne arata ca NATO a fost obligata sa se transforme in permanenta.
» De la Razboiul Rece si confruntarea cu blocul comunist, NATO a trecut la operatiunile indreptate impotriva purificarii etnice in Balcani si la lupta impotriva terorismului in Afganistan.
Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord a luat nastere in 1949, ca raspuns la amenintarea sovietica. La ora respectiva, era deja clar ca sovieticii isi incalcasera toate promisiunile privind Estul Europei si ca Moscova urmarea o politica agresiva de expansiune comunista. NATO a fost raspunsul lumii libere la acest pericol.
12 state fondatoare – Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Franta, Belgia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Italia, Norvegia, Danemarca si Islanda – au semnat, pe 4 aprilie 1949, la Washington, Tratatul nord-atlantic, expresia politica si militara a aliantei democratiilor occidentale. Directia politica urma sa fie asumata de un european, iar cea militara – de un general american. Trei ani mai tarziu, Grecia si Turcia s-au alaturat Aliantei. Desi NATO a fost gandita ca o alianta a statelor europene si nord-americane destinata apararii Europei, aderarea Turciei i-a conferit o dimensiune geostrategica transeuropeana.
O a doua redefinire importanta s-a produs dupa 9 mai 1955, data la care Germania de Vest a devenit membra. Dupa ce cu un an inainte cererea sovieticilor de a deveni membri a fost respinsa, Moscova a raspuns, la numai cateva zile dupa aderarea Germaniei de Vest la NATO, prin crearea Pactului de la Varsovia. Razboiul Rece se oficializa, devenind o confruntare intre doua blocuri ideologice.
Un al treilea moment cu consecinte importante pentru Europa si pentru NATO a fost "revolta" generalului de Gaulle, care nu s-a impacat niciodata cu comanda militara americana. Astfel, dupa o serie de dispute, Franta s-a retras in cele din urma din comanda integrata militara a NATO, iar Alianta a fost silita sa isi transfere de urgenta sediul si cartierul general de la Paris la Bruxelles, unde a ramas pana in zilele noastre. Atitudinea Frantei a pus in discutie relatia dintre cele doua maluri ale Atlanticului, o dezbatere care continua si astazi.
Dupa Razboiul Rece
Prabusirea Zidului Berlinului si disparitia Uniunii Sovietice pareau sa lase NATO fara inamicul traditional si, prin urmare, au existat voci care cereau desfiintarea Aliantei. Conflictele din fostul spatiu sovietic si din Balcani aratau insa ca NATO e mai necesara si mai relevanta ca oricand. Foarte curand, atrocitatile comise in Bosnia au declansat o noua premiera. Prima operatiune militara a NATO in afara granitelor Aliantei, in 1995, avea sa fie numai preludiul celei mai controversate actiuni a NATO – razboiul din Kosovo din 1999.
Pe de alta parte, tarile Europei de Est nu erau deloc dispuse sa renunte la protectia militara a NATO dupa cinci decenii de comunism, astfel ca, in 1997, la Madrid, Polonia, Ungaria si Cehia au fost invitate sa adere, fiind urmate, in 2002, de Romania, Bulgaria, Slovenia, Slovacia si statele baltice. Numarul statelor membre a ajuns astfel la 26. Dar extinderea nu se va opri aici.
Urmatorul moment care a dus la o redefinire a NATO a fost 11 septembrie 2001. Chiar a doua zi, NATO a invocat celebrul articol 5 – "Toti pentru unul, unul pentru toti" – al Cartei NATO. Aceasta decizie avea sa aduca NATO la comanda fortelor coalitiei in Afganistan, cea mai importanta operatiune din istoria Aliantei.
Ultimii ani au venit cu provocari noi. In contextul unei tot mai mari incertitudini energetice, a devenit esentiala protejarea rutelor strategice de transport al energiei spre Europa, fapt reunoscut la summit-ul de la Riga din noiembrie 2006. Pe de alta parte, dorinta de aderare a unor tari care au facut in mod traditional parte din sfera de influenta rusa, precum Ucraina sau Georgia, au determinat tensionarea relatiilor cu Moscova si atitudini diferite in sanul Aliantei. Instalarea unui scut antiracheta american in Europa de Est si reactia viguroasa a Rusiei au facut ca aliati traditionali precum Germania sa puna la indoiala necesitatea acestuia.
Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord
Formare: 4 aprilie 1949
Tipul organizatiei: alianta politico-militara
Cartier General: Bruxelles, Belgia
Membri: 26 de state membre: Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Franta, Olanda, Belgia, Luxemburg, Italia, Portugalia, Norvegia, Danemarca, Islanda, Grecia, Turcia, Germania, Spania, Polonia, Cehia, Ungaria, Romania, Bulgaria, Lituania, Letonia, Estonia, Slovacia, Slovenia
Decizia: prin consens
Limbi oficiale: engleza, franceza
Secretar general: Jaap de Hoop Scheffer, Olanda
Comandant suprem (SACEUR): generalul John Craddock, US Army
