Nepotul prozatorilor Ionel si Pastorel Teodoreanu vorbeste pentru "Romania libera" despre cum a trezit prabusirea Ceausestilor sentimente amestecate in sanul clerului, despre cum unii s-au temut de marele viraj, iar altii, preoti cu initiativa, au tras clopotele libertatii si s-au alaturat multimii din strada si de la Comitetul Central.
In decembrie 1989, Nick Teodoreanu era student in anul I la Teologie si lucra la Biblioteca Sfantului Sinod, sub indrumarea parintelui arhimandrit Grigore Babus. Avea doar 23 de ani, era nepotul prozatorilor Ionel si Pastorel Teodoreanu si apucase sa se obisnuiasca deja cu metodele de intimidare si control ale Securitatii, intrucat fusese pus sub urmarire operativa inca de la majorat. Motivul principal: apropierea sa de nimeni altul decat Petre Tutea. "La 18 ani si 4 luni m-am trezit la usa apartamentului, intr-o zi pe la pranz, cu doi domni de la Securitate. M-au intrebat daca eu sunt personajul si mi-au aratat o cartoteca verzulie, in baza careia m-au anuntat ca sunt indreptatiti sa verifice toata casa. Oficial, ii interesau diverse documente de familie. Au facut perchezitia respectiva, nu au gasit nimic esential, dar m-au luat totusi la Securitate", rememoreaza Nick Teodoreanu. La sediul Directiei a V-a i s-au pus intrebari concrete legate de relatia sa cu Petre Tutea. Anchetele au continuat saptamanal, in fiecare miercuri, timp de mai multi ani. Martea primea o cartoteca in cutia postala si miercurea trebuia sa se prezinte singur la Directie. Filmul a curs in acest ritm timp de aproape cinci ani, pana la inceputul lunii august 1989. "Treaba s-a clarificat cumva atunci, probabil erau alte interese – se apropia Congresul al XIV-lea – si n-au mai trimis nici o cartoteca. N-am scris niciodata nimic, n-am fost batut, dar au fost colegi ai mei din cercul lui Petre Tutea care au luat si bataie. Eu le vorbeam de Platon, de Aristotel, de Sfantul Ioan Gura de Aur", continua Teodoreanu. Acesta sustine ca, in timpul interogatoriilor saptamanale, a reusit sa capteze interesul unuia dintre anchetatori, nu cu mult mai in varsta decat el. "Cand ma ducea la toaleta, imi spunea ca ma admira pentru ceea ce stiu. Mi-a zis chiar sa rezist, ca nu are ce sa mi se intample mai rau."
Pe baricade cu parintele Galeriu si viitorul patriarh Daniel
La patru luni dupa ce vizitele de miercuri ale lui Nick Teodoreanu la Directia a V-a s-au incheiat subit, la Timisoara solidarizarea enoriasilor reformati cu pastorul Laszlo Tokes lua o amploare fara precedent. Sloganurile anticeausiste se inteteau in oras, iar regimul se confrunta cu primul semnal major care-i anunta prabusirea iminenta de la sfarsitul lunii. In celalalt capat al tarii, la Bucuresti, tanarul teolog Nick Teodoreanu si cativa colegi de-ai sai, grupati intr-un soi de miscare de rezistenta anticomunista de la Biserica Sf. Silvestru, au coborat in strada. "A fost o bucurie teribila pentru noi. Mamei mele, care statea undeva la tara, in Brusturoasa de Bacau, de unde se trag toti Teodorenii, i-a fost teama ca o sa ies in strada si a venit intempestiv, pe 18 decembrie, la Bucuresti. Cand i-am spus ca trebuie sa merg la biblioteca, pe 21 decembrie, a vrut sa vina cu mine, de teama ca merg si eu pe strada sa ma alatur multimii. M-a luat de brat si am ajuns la Intercontinental. Asa au fost unii dintre cei de pe baricada."
Insotit de propria mama, Teodoreanu a ajuns la baricada din centrul Capitalei. Compania in care s-a gasit acolo s-a dovedit, peste ani, selecta. "Am fost pe baricade impreuna cu parintele Galeriu, care era duhovnicul meu, si cu actualul patriarh. Si ca un amanunt interesant, parintele Galeriu l-a trimis pe tanarul calugar si consilier patriarhal Daniel (alias Dan Ilie Ciobotea) inapoi la Patriarhie, spunandu-i ca biserica va avea nevoie de el mai tarziu viu, nu mort. Asta, pentru ca era evident pentru ca se va trage asupra noastra."
Dupa nici 20 de ani, Daniel de atunci a devenit actualul patriarh. Revenind la momentul baricadei, Nick Teodoreanu face bilantul victimelor cu care s-a intersectat direct: un tanar i-a murit in brate, impuscat in gat, mama sa a fost ranita la picior. Despre el insusi spune ca a fost ratat de trei ori de catre cei care trageau de la distanta: "Aveam o caciula de blana si mi-a trecut glontul prin firele de par; am si acum acea caciula strapunsa de glont si acel costum plin de sange de la baiatul mort in bratele mele". Apoi a fost printre primii 15-20 care au intrat in cladirea Comitetului Central. "Am ajuns sus, pana in Cabinetul 1 si Cabinetul 2. Apoi am iesit pe balcon si cei care m-au cunoscut pe baricada si care acum se aflau acolo sus, stiind ca sunt la Teologie, m-au indrumat sa rostesc catre multime "Tatal nostru". A fost ceva uluitor. N-am sa mai traiesc asa ceva. Sa te adresezi unei multimi atat de mari de oameni prin rugaciune si ei sa te urmeze imediat. Atunci am vorbit si despre rezistenta intelectualitatii traitoare crestine din Biserica Sf. Silvestru."
"Din Biserica, unii s-au bucurat teribil, altii erau ingrijorati"
Referitor la comunicarile interne oficiale, la nivel de ierarhie de varf a Bisericii, in zilele de 16-22 decembrie, Nick Teodoreanu sustine ca au lipsit cu desavarsire si ca bucuria nu a fost pe masura pentru toti membrii Bisericii. Despre relatia Bisericii cu Securitatea, subliniaza ca ea a existat constant, dar ca lucrurile prezinta nuante, in functie de persoana. "Au fost oameni, fosti detinuti politici, care au dat o simpla declaratie pentru ca nu mai suportau, cum a spus si conu` Alecu Paleologu, dar in spatele acelui angajament nu exista nici o turnatorie. Sunt oameni din BOR care asa au facut. E celebru cazul actualului mitropolit Bartolomeu Anania. Eu nu voi judeca niciodata un fost detinut politic care a cedat. Dar intotdeauna voi spune foarte clar ca au fost si unii care singuri s-au dus la Securitate si au facut exces de zel – preoti si chiar profesori universitari in institute teologice. Am avut un profesor care ne spunea ca el a facut colectivizarea cu Biblia in mana. Lor li se adauga si categoria carieristilor, generatia tanara, pe care ori ii prindeau cu o minciuna si ii agatau, ori se duceau ei de bunavoie ca sa acceada."
Tocmai prin prisma acestor legaturi explica Nick Teodoreanu reactiile diverse ale preotilor in timpul evenimentelor din decembrie 1989 si mai ales de dupa caderea dictatorului. "Printre fostii detinuti politici, care erau preoti si calugari, erau un freamat si o bucurie extraordinare pentru ca venise sfarsitul pentru care ei au luptat atata vreme. Si aici ii amintesc pe parintele Galeriu, parintele Grigore Babus, pe parintele Sofian Boghiu si parintele Benedict Ghius. Dar, in acelasi timp, vreo cativa erau foarte ingrijorati. Iar ierarhia superioara nu a schitat nimic. Imi pare rau sa spun ca PF Parinte Patriarh Teoctist nu a avut o reactie prea de bucurie."
Asa cum este redata de Nick Teodoreanu, atmosfera existenta atunci in sanul Bisericii Ortodoxe, vizavi de legatura preotilor cu Securitatea, dar si de modul "n care unii ierarhi de top s-au raportat la caderea vechiului sistem, tradeaza o relatie neintrerupta cu prezentul. La 20 de ani dupa prabusirea comunismului, exista inca voci puternice care impiedica accesul public la dosarele de informatori ce i-ar implica pe oamenii Bisericii. Vocile contra provin deopotriva din lumea clericala, ca si din cea a sferei politice sau chiar a unor zone din societatea civila.
Pe 22 decembrie, pe cand se afla in CC, tanarul teolog l-a sunat pe Teoctist de pe TO – telefon operativ -, indrumandu-l sa se duca la TVR. "Asa a ajuns Teoctist la televiziune, dar s-a tras asupra lui si multi au spus atunci ca eu l-am trimis sa-l omoare." Clopotele care au inceput sa bata dupa caderea lui Ceausescu au batut numai din initiativa personala a preotilor, mai spune Nick Teodoreanu. "Imi amintesc ca, atunci cand au trecut oamenii spre centru, pe langa o bisericuta de pe Calea Dorobanti, preotul a tras clopotul si i-a cerut cantaretului sa bata mai departe, si-a pus epitrafilul de gat si cu crucea in frunte s-a alaturat multimii. Asa, multi preoti au venit pana la CC. Stiind ca sunt student la Teologie, preotul de la bisericuta de pe Dorobanti a venit la mine si mi-a spus ca simte ca si-a facut misiunea, dar ca se intoarce, pentru ca trebuie sa fie cu biserica deschisa."
"Marea dezamagire este ca n-am ajuns macar la 10% din ce am visat"
In seara de 24 decembrie, Nick Teodoreanu a intrat in comandamentul tinerilor revolutionari, din jurul lui Dumitru Mazilu, care i s-a parut cel mai anticomunist de pe acolo si credincios pentru ca si-a incheiat discursul cu "Asa sa ne ajute Dumnezeu". "Acea stampiluta cu CFSN, de fapt o radiera zgariata, eu am facut-o cu o lama. Pe ea am folosit-o pe legitimatiile de acolo. si am activat in acest comandament, dupa care ei s-au dus cu Iliescu, iar pe data de 26 decembrie ne-am trezit cu domnul Lupoi cu armele ca sa ne dea afara din Comitetul Central, cum ca rolul nostru s-a incheiat. Si, ironia istoriei, noi, simtind ca suntem abandonati si ca apare o smecherie in spatele nostru, am fondat Partidul Democrat din Romania pe biroul lui Ceausescu. Si, naivi, am pus pe hartie o tentativa de Constitutie. Am anuntat apoi de la balcon ca s-a infiintat Partidul Democrat din Romania, ceea ce i-a panicat teribil pe cei din CFSN-ul initial, incat l-au trimis pe Lupoi sa ne scoata cu armele la ceafa din CC."
Acesta este si motivul care il determina pe Nick Teodoreanu sa spuna ca fenomenul Piata Universitatii isi are radacinile in ziua de 26 decembrie 1989. Cea mai mare dezamagire a lui Nick Teodoreanu, la 20 de ani de la evenimente, este aceea "ca n-am ajuns nici la 10% din ce visam atunci". Desi nu a profesat niciodata ca preot, Nick Teodoreanu nu s-a rupt de mediul bisericesc, "profeseaza in afara harului", cum ii place sa spuna. In 1990 a facut primul festival al tineretului ortodox din Romania, apoi a fondat Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi (ASCOR) si, ulterior, Centrul Ortodox "Filocalia".
PRESA STRAINA
Iliescu: "Cine a tras? E o enigma"
Evenimentele din decembrie 1989 s-au aflat si ieri in atentia presei internationale, care a reflectat cele petrecute in urma cu doua decenii prin doua interviuri acordate de un fost presedinte si actualul procuror general, prin relatarile unui jurnalist prezent atunci la Bucuresti sau prin povestea unei studente despre cum si-a trait portia ei de revolutie in fata televizorului. La Moscova, "Vremia Novostei" publica un amplu interviu acordat de fostul presedinte Ion Iliescu, care nici dupa 20 de ani nu a gasit raspunsul la intrebarea "Cine a tras la Revolutie?". "Este inca o enigma. Cred ca a fost vorba de o structura pregatita de Ceausescu pentru vremuri tulburi, pentru lupta de gherila in conditii urbane, in cazul in care tara ar fi fost ocupata. Adica, de un grup de oameni extrem de devotati lui Ceausescu. Posibil, ei nu au facut parte din Securitate."
In acelasi interviu, Iliescu considera ca actul de condamnare a comunismului in Parlament nu reprezinta nimic. In opinia fostului presedinte de la Bucuresti, aceasta s-a petrecut chiar o data cu Revolutia din decembrie 1989, pe care o considera, practic, inevitabila intrucat era "parte a unui proces mult mai vast de prabusire a intregului sistem mondial al socialismului de stat", iar liderul sovietic, Mihail Gorbaciov, ar fi jucat un rol important in prabusirea vechiului sistem, constientizand ca acesta nu era unul viabil in conditiile existente la acel moment.
Tot cu un interviu a aparut ieri si agentia franceza de stiri AFP, care insa aduce problema evenimentelor din decembrie in prezent si vorbeste despre nesolutionarea dosarelor referitoare la violentele soldate cu victime. "La 20 de ani de la sangeroasa revolutie romana, doua anchete cruciale privind persoanele ucise si ranite in decembrie 1989 nu au fost finalizate nici pana astazi. Este un esec al justitiei, recunoaste procurorul general al Romaniei, Laura Kovesi", noteaza AFP.
Tot la Paris, jurnalistul Mort Rosenblum, prezent la Bucuresti in zilele lui decembrie i89, isi povesteste experienta traita in timpul evenimentelor de acum 20 de ani intr-un articol postat pe site-ul globalpost.com. Ziaristul noteaza ca Revolutia romana a fost, de fapt, acel moment care a transformat si ultima bucata a Cortinei de Fier intr-o "relicva ruginita, manjita de sange".
Publicatia electronica DijonScope.com publica, in schimb, un articol despre sperantele si Revolutia traita la televizor de Angelica, in prezent studenta la Universitatea din Dijon: "Am stat la televizor trei-patru zile. Eram bucurosi ca Nicolae si Elena Ceausescu au fost prinsi. Credeam ca este inceputul unei noi ere". DijonScope.com mai aminteste ca, "dintre toate tarile din Europa de Est care rasturnasera regimurile comuniste in toamna si iarna 1989-1990, Romania a fost singura in care schimbarea a fost sangeroasa – s-au inregistrat 1.104 morti. A fost si prima revolutie transmisa in direct la televizor".
