Conflictul din Mali are repercusiuni asupra traficului de cocaină, perturbând una din marile rute de aprovizionare – care traversează Sahelul – spre Europa. Dar traficanţii s-au adaptat deja şi au modificat traseele. De un deceniu, Africa de Vest a devenit placa turnantă a traficului de cocaină latino-americană spre Europa, narcotraficanţii profitând de sărăcia şi de slăbiciunile statelor regiunii. De un deceniu, nordul statului Mali a devenit placa turnantă a acestui trafic. Militari, politicieni, etnii. Traficul a găsit adăpost în toate taberele, inclusiv djihadiste.
Drogul soseşte cu vapoare în Golful Guineei sau cu avionul pe zboruri directe Venezuela-Mauritania sau Mali, înainte de a fi stocat şi apoi distribuit, în special pe rute din Sahel, spre malurile sudice ale Mediteranei. „Autoruta A-10” este denumirea dată de specialişti celei mai importante rute de aducere a drogului, de-a lungul paralelei 10, către Europa, traversând deşertul. Intervenţia militară franceză în Mali a reprezentat o lovitură de picior într-un furnicar, afectând traficul de droguri, de arme şi reţelele de imigraţie clandestină în regiune, aruncând practic în aer toate reţelele ce treceau prin nordul statului Mali. Toţi traficanţii plăteau mişcărilor islamiste o taxă de trecere de 10%, calculată la valoarea globală a încărcăturii şi anumite grupări armate asigurau în plus, contra remuneraţiei, desigur – şi protecţia convoiului”. Declanşarea războiului a pus pe fugă traficanţii, dar fiecare îşi reconstituie filierele de trafic de cocaină sau de arme.
Potrivit directorului Centrului francez de cercetare asupra informaţiilor, Alain Rodier, 10% din cocaina care ajunge în Europa trece prin Africa şi revoluţiile arabe din Tunisia şi Libia, apoi conflictul din Mali, au destabilizat rutele cocainei dar traficanţii „dând dovadă de anticipare, continuă să-şi facă businessul trecând la alte rute”.
Alianţe
Sub pretextul eliberării unei părţi din nordul statului Mali, locuit de tuaregi şi triburi arabe, s-au născut alianţe între rebeli tuaregi şi extremiştii islamişti aparţinând AQMI şi Mujao. Franţa, cu experienţa din Afganistan, nu intenţionează să se eternizeze în această parte ostilă a globului şi potrivit previziunilor autorităţilor de la Paris, armata franceză va „curăţa” zona şi va ceda ştafeta forţelor africane, sub egida ONU. Media franceză susţine că miza este alta. Traficul de tot felul, în special de cocaină, de arme şi de spălare de bani constituie o mană pe care fiecare vrea să o controleze. Şi combatanţii MNLA (Mişcarea naţională pentru eliberarea Azawadului) şi Mujao (Mişcarea pentru unicitatea Jihadului în Africa de Vest).
Afacerea „Air Cocaine”
Nu mai este un secret că prin această zonă tranzitează cocaina provenită din America Latină, dar nimeni nu îşi imagina amploarea fenomenului. Descoperirea în 2009,în plin deşert, a unui Boeing 727-200 venind din Venezuela şi transportând 6 tone de cocaină a ridicat vălul de pe acest trafic, demonstrând complicităţile care existau la Bamako în unele cercuri ale puterii, armatei şi vămii. Avionul a aterizat după ce a întrerupt sistemele de comunicare. După descărcarea cocainei, securitatea statului Mali a „descoperit” epava calcinată. Narcotraficanţii l-au incendiat după ce transbordaseră drogul în maşini 4×4. Trei săptămâni autorităţile au încercat să sufoce scandalul. Complicităţile au început să fie clare după arestarea, în ianuarie 2012, a lui Mohamed Ould Awainatt, un bogat om de afaceri din Tombuctu, suspectat că este implicat în trafic şi închis în cadrul afacerii „Air Cocaine”. A fost eliberat la ordinul înaltelor autorităţi apropiate de fostul preşedinte Amadou Toumani Toure (ATT), care conta pe Ould Awainatt pentru a opri avansarea rebelilor MNLA şi aliaţii acestora. De atunci, omul s-a alăturat rebelilor Mujao. Această eliberare a fost urmată de alta la fel de uimitoare, cea a fostului poliţist spaniol Miguel Angel Devesa, care a jucat un rol capital în afacerea Boeingului cu cocaină. Potrivit unui document confidenţial care circula în mediile diplomatice din Bamako, în trafic erau implicate alte personalităţi ale tribului de care aparţinea Awainatt. Acelaşi document care incriminează şi un ex-ministru al preşedintelui ATT, legat de Mujao şi de spălare de bani ai crimei organizate, care se refugiase un timp la Dakar, adaugă că „baronii” legaţi de Mujao au corupt o bună parte a aparatului securitar cu ajutorul complicităţii „unui comandant de vamă, bine introdus în cancelariile occidentale”.
Mali a devenit una din principalele zone de tranzit a pudrei albe sud-americane, ca urmare a operaţiunii orchestrate de cartelurile columbiene şi venezuelene. La debutul anilor 2000, acestea au decis să ocolească rutele maritime şi aeriene directe, prea supravegheate, pentru a face din Africa de Vest placa turnantă a traficului destinat pieţei europene. Încărcăturile aduse peste Atlantic cu vapoare sau avioane sunt acum debarcate în ţări de coastă – Guineea-Bissau, Gambia, Ghana. De acolo, imensităţile deşertice din nordul statului Mali, frontaliere cu Mauritania, Algeria, Niger, oferind un „bulevard” spre Mediterana. În timp, prezenţa statului nu a încetat să se reducă în nordul teritoriului statului Mali, puterea de la Bamako fiind deja fragilizată de rebeliunea tuaregă, de rivalităţile etnice, de contrabanda „tradiţională” şi de prezenţa Aqmi iar narcotraficanţii s-au strecurat în această breşă. Potrivit raportului Oficiului ONU contra drogului şi crimei (UNODC), valoarea totală a cocainei care a traversat de un deceniu Sahara este de 15 miliarde euro. La care se adaugă complicităţile. Traficanţii de droguri „ung” vameşi, poliţişti, militari dar şi şefi ai miliţiilor comunitare. Şi nu în ultimul rând, politicieni. Dincolo de îmbogăţirea personală, acest business hrăneşte interese politice, traficanţii cumpărând alegerile locale şi favorizează alegerea unor anumiţi deputaţi. Pentru a-şi implanta „afacerea”, traficanţii şi aliaţii lor politici au mizat în mod deliberat pe tensiunile etnice şi rivalităţile din interior în special în nordul statului Mali, devenit un adevărat fief al narcoterorismului.
Complicităţile statului
Banii proveniţi din traficul de droguri crează complicităţi inedite şi generează o corupţie endemică în toată regiunea Sahelului. Ultimul raport al Organismului internaţional de control al stupefiantelor (OICS) arată că traficul şi consumul de droguri – cannabis, cocaină, heroină, crack sau metamfetamine – sunt în plină expansiune în întreaga Africă. Îngrijorătoare este progresia drogurilor dure, cocaină, heroină, crack, care nu mai reprezintă un lux al favoriţilor sorţii, ci atinge mediile cele mai sărace din Senegal, Nigeria, Cote-d’Ivoire. Un raport al UNODC precizează că în 2010, în Europa au intrat 170 tone de cocaină prin Africa de Vest. Adesea, cocaina provine din Bolivia, ţară aliată Iranului adept al „revoluţiei bolivariene” antioccidentală. Traficul este gestionat de cartelurile mexicane care operează în Golful Mexicului, de Columbia, unde au detronat vechile carteluri de la Medelin sau Cali, şi chiar de pe coastele Braziliei. Alte încărcături trec prin Venezuela şi Ecuador (cu destinaţia Benin şi Cote-d’Ivoire), ţări de asemenea antioccidentale şi corupte, dar şi prin Argentina (500 kg interceptate în iulie 2012, la aeroportul din Buenos Aires) sau chiar Miami, unde cartelurile latinos sunt foarte prezente. În ceea ce priveşte Marocul, unde există o corupţie endemică, acest stat rămâne una din porţile de intrare spre Europa a cocainei din America Latină, tranzitată prin Sahel. Marfa debarcată în ţări din Golful Guineei ia calea terestră spre Togo prin două itinerare – primul trece prin Mali, Burkina Fasso şi Benin, al doilea tranzitează Mali, Burkina Fasso şi Ghana. Din Togo, pleacă avioanele care inundă Europa cu droguri.
În Columbia, cocaina valorează 2.000-3.000 de dolari kilogramul, pe coastele africane atinge 10.000 de dolari iar la frontiera sudică a Sahelului, în Maroc sau Algeria, valoarea este de 20.000 de dolari. Când ajunge în Europa, preţul este de 45.000 de dolari. Unul dintre cei mai celebri traficanţi era „Baronul” djihadist Mokhtar Belmokhtar, alias „mister Marlboro”, ucis luna trecută. El a revendicat luarea de ostatici de la In Amenas, în Algeria. Combatanţii djihadişti nu participă direct la traficul de droguri, ei protejează convoaiele, securizează pistele de aterizare, aprovizionează cu carburant sau iau doar dijma pentru dreptul de trecere. Pentru a bloca acest sistem gigantic pe termen lung, fostul secretar general al ONU, Kofi Annan a pus în funcţiune o Comisie vest-africană pentru guvernanţă, securitate şi dezvoltare, în contextul luptei contra traficului de stupefiante. Un raport ONU publicat în februarie arată că profiturile realizate de cartelurile sud-americane au scăzut, ceea ce înseamnă că cele vest-africane sunt susceptibile să se dezvolte şi să devină mai bogate ca niciodată.
De unde provin banii de arme?
După ce a cumpărat arme din Rusia în valoare de 12 milioane dolari, guvernul din Mali cere în prezent avioane de luptă, elicoptere şi blindate, pentru a lupta contra rebelilor islamişti din nordul ţării. Vedomosti scrie că Mali vrea „elicoptere Mi-35 şi Mi-17, avioane cargo şi avioane de luptă, vehicule blindate BTR-80, sisteme radar de apărare antiaeriană, arme uşoare şi muniţii”. În februarie, Rusia a livrat statului Mali 3.000 de arme de asalt kalaşnikov, 300 de mitraliere şi muniţii, în valoare de 12 milioane de dolari.
Persistenţa activităţii djihadiste în pofida intervenţiei militare franco-africane face necesară formarea armatei maliene, care, subechipată, demoralizată şi un timp divizată, a fost pusă în derută în nord de grupările înarmate. La Timbuctu, un prim contingent de 570 de militari malieni au început formarea cu instructori militari europeni al căror obiectiv este restructurarea armatei statului Mali. Misiunea de formare a UE – EUTM, va forma şi antrena aproape 3.000 de soldaţi care se vor succeda în patru valuri, Este vorba de formare generală, apoi o formare specializată în telecomunicaţii, artilerie, geniu, forţe speciale, trăgători de elită.
Misiunea UE – de 550 militari europeni – va profesionaliza soldaţii malieni pentru a fi capabili să reziste atacurilor grupurilor djihadiste legate de Al Qaeda.
