Astăzi, oamenii au devenit tot mai preocupați de ceea ce mănâncă, de calitatea alimentelor pe care le consumă și de impactul acestora asupra sănătății. Cu toate acestea, rareori găsim pe rafturile magazinelor produse care nu conțin aditivi, folosiți în special pentru a le prelungi durata de viață, a le îmbunătăți aspectul sau a le oferi anumite caracteristici organoleptice.
Ce sunt E-urile și aditivii alimentari?
E-urile sunt cunoscute și sub denumirea de aditivi alimentari, iar acestea sunt substanțe chimice care sunt adăugate intenționat în alimente în timpul procesului de producție.Aditivii alimentari pot fi clasificați în mai multe categorii, în funcție de rolul lor specific în alimente. Unele dintre cele mai comune categorii de aditivi includ:
Coloranți: utilizați pentru a da culori diferite alimentelor. De exemplu, E120 (cunoscut sub numele de cochineal) este utilizat pentru a conferi un roșu intens unor produse, în timp ce E160a (beta-caroten) este folosit pentru a da o culoare portocalie alimentelor.
Conservanți: adăugați pentru a prelungi durata de conservare a alimentelor, împiedicând dezvoltarea bacteriilor, mucegaiului sau a altor microorganisme. E250 (nitrit de sodiu) este un conservant comun utilizat în carnea procesată pentru a preveni deteriorarea acesteia.
Emulsificatori: utilizați pentru a îmbunătăți emulsificarea și amestecarea ingredientelor care, în mod natural, nu se amestecă bine. Un exemplu notabil este lecitina (E322), care este adesea folosită pentru a îmbunătăți textura și a reduce separarea în produsele de panificație.
Arome: sunt utilizați pentru a conferi sau a intensifica aromele naturale ale alimentelor. E621 (glutamat monosodic) este adăugat pentru a îmbunătăți gustul alimentelor.
Stabilizatori: folosiți pentru a menține o anumită textură sau consistență a alimentelor. De exemplu, E415 (gumă arabică) este utilizată ca agent de îngroșare și stabilizator în băuturile și produsele alimentare.
Este important să menționăm că E-urile sunt coduri numerice atribuite de Comisia Europeană pentru aditivii alimentari, în timp ce alte țări pot folosi alte sisteme de denumire sau codificare pentru aceleași substanțe. De exemplu, FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente) din Statele Unite utilizează denumiri specifice pentru aditivii alimentari în locul codurilor E.
De-a lungul timpului, interesul publicului pentru E-uri și aditivii alimentari a crescut, în special în ceea ce privește efectele lor asupra sănătății. Aceasta a determinat o atenție mai mare din partea producătorilor de alimente și a autorităților de reglementare în ceea ce privește utilizarea și etichetarea corectă a aditivilor alimentari, astfel încât consumatorii să poată face alegeri informate cu privire la alimentația lor.
Importanța ISO 22000 în industria alimentară
ISO 22000 reprezintă o normă internațională crucială în industria alimentară, care oferă un cadru global pentru gestionarea siguranței alimentelor, astfel încât acestea să fie sigure, de înaltă calitate și conforme cu standardele internaționale.
ISO 22000 are ca obiectiv principal asigurarea siguranței alimentelor pe întregul lanț alimentar, de la producție și procesare până la distribuție și consum. Prin urmare, aceasta ajută la prevenirea îmbolnăvirilor alimentare, protejând sănătatea consumatorilor.
Acest standard nu se referă doar la siguranța alimentelor, ci și la calitatea acestora. Organizațiile sunt încurajate să-și îmbunătățească procesele de producție, să asigure consistența și să îndeplinească așteptările consumatorilor în ceea ce privește gustul, textura și aspectul alimentelor.
ISO 22000 este recunoscută la nivel global și este folosită în peste 160 de țări. Etichetarea corectă a alimentelor și respectarea standardelor internaționale de siguranță și calitate le oferă consumatorilor siguranța că produsele pe care le achiziționează sunt conforme cu cele mai înalte standarde.
În egală măsură, prin prevenirea problemelor legate de siguranța alimentelor, organizațiile pot reduce costurile asociate îmbolnăvirilor alimentare, retragerilor de produse și daunelor reputaționale. În plus, ISO 22000 poate contribui la evitarea posibilelor litigii și sancțiuni legale.
ISO 22000 și gestionarea aditivilor alimentari
Un aspect esențial în dezbaterea privind ISO 22000 este dacă această normă internațională ar trebui să includă gestionarea E-urilor și a altor aditivi alimentari în cerințele sale. Deși ISO 22000 nu menționează explicit aditivii alimentari, aceasta oferă un cadru solid pentru gestionarea riscurilor din industria alimentară, ceea ce include și riscurile asociate cu utilizarea aditivilor.
Organizațiile care implementează ISO 22000 sunt obligate să identifice și să evalueze riscurile potențiale pentru siguranța alimentelor pe întregul lanț alimentar – acest proces poate include și analiza riscurilor legate de aditivii alimentari.
ISO 22000 impune organizării un control operațional pentru a asigura că produsele alimentare sunt produse în condiții sigure și conforme cu specificațiile. Acest control poate include monitorizarea și gestionarea utilizării aditivilor alimentari în procesele de producție. Organizațiile trebuie să se asigure că aditivii sunt utilizați în conformitate cu normele și reglementările aplicabile și că aceștia sunt înregistrați și urmăriți corespunzător.
Organizațiile trebuie să-și informeze corespunzător consumatorii cu privire la utilizarea aditivilor și să ofere informații complete despre ingredientele din produsele alimentare. Acest lucru permite consumatorilor să facă alegeri informate și să evite produsele care conțin aditivi la care pot avea alergii sau intoleranțe.
