Patru oameni de vârste diferite, cu aspirații diverse, și cu istorii care nu rezonează între ele povestesc pentru „România liberă“ de ce au ales ca, la un moment dat, să își ia lumea în cap. Să se desprindă de locurile pe care le știau, care le erau familiare, de siguranța mediului în care trăiau și de confortul zilnic, pentru a călători fără ceas și busolă înspre locuri despre care doar citiseră în cărți sau pe care le văzuseră la televizor.
O incursiune cu bilet doar dus în America de Nord, America de Sud, America Centrală, Asia și Europa Răsăriteană, prin ochii unor călători ghidați de sloganul „fără rezervare“.
America Latină, locul pe care nu am vrut să îl împart cu nimeni
- Alexandra Hărmănaș. Trăiește la Londra, Marea Britanie.
- A călătorit un an și o lună în 14 state din America Latină.
„La un moment dat am simțit că este momentul să iau o pauză de la realitatea familiară din Europa. Am vrut să îmi testez limitele și să aflu cine și cum este Alexandra când este singură, ruptă de orice fel constrângeri sau obligații și departe de orice mediu cunoscut. Am avut ocazia să îmi îndeplinesc visul și să îmi croiesc și trăiesc propria aventură. Nu am ezitat și nu am avut dubii. Mi-au trebuit doi ani să planific totul, să strâng banii și, bineînțeles, să îmi pregătesc sufletește familia și prietenii. Pe 26 februarie 2011 m-am urcat într-un avion cu destinația Mexico City fără să am și un bilet cu data de întoarcere. În final am traversat 14 țări din America Latină în 13 luni: Mexic, Belize, Guatemala, Salvador, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, Brazilia, Argentina și Chile.
Am decis să călătoresc singură pentru că era visul meu și am muncit mult să îl transform în realitate. Să călătoresc cu cineva ar fi fost o «piedică», un compromis ca și cum ar fi trebuit să împart un vis care era numai al meu cu cineva și dintr-un egoism – în sensul bun – nu am fost dispusă să îl fac“, ni se confesează Alexandra.
Destinația: capătul lumii
„Am început în Mexic și am terminat în Argentina, traversând majoritatea țărilor din America Centrală și de Sud. Am ajuns până la capătul lumii, în Ushuaia, orașul cel mai sudic al continentului și port pentru expedițiile spre Polul Sud. Am călătorit, dormit și mâncat de multe ori ca localnicii, reușind să le cunosc obiceiurile, tradițiile și cultura. Am călătorit cu autobuze locale, autocare de noapte, cu trenul, cu barca, călare și pe jos, și foarte rar cu avionul.
O experiență care a rămas cu mine a fost vizita la Xunantunich, Fecioara de pe stâncă, în Belize. La un moment dat eram în mijlocul acestui mare complex și m-am uitat în jur. Eram singură. Nici țipenie de om, doar niște maimuțe urlătoare care făceau un mare tărăboi. Am rămas fără cuvinte și m-am simțit învăluită de magia locului, încercând să îmi închipui cum arătau aceste ruine în perioada lor de glorie. Arhipelagul San Blas din Panama are una dintre puținele culturi indigene matriarhale din lume. Localnicii glumesc spunând că au câte o insulă pentru fiecare zi a anului pentru că în total sunt peste 360 de insule. În 14 septembrie 2011, de ziua mea, am ajuns în Machu Picchu. Amazonul din Peru și Bolivia a reprezentat o experiență unică, cu electricitate două ore seara, fără posibilitatea de a comunica cu restul lumii. Oriunde te uiți, vegetația este luxuriantă și viața este peste tot în jurul tău. Delfini roz, crocodili, țestoase, maimuțe, papagali, tucani, șerpi, tarantule și pirania sunt doar câteva exemple“, povestește tânăra.
Continent fără violență
„Știu că adesea se vorbește despre violența acestui continent. Pe mine, aceste afirmații mă fac să râd. Faptul că am călătorit singură, ca femeie, a fost un avantaj enorm. Lumea din jurul meu era mult mai deschisă să mă ajute, să vorbească sau să se împrietenească cu mine. Peste tot pe unde am fost, oamenii au reacționat pozitiv la entuziasmul meu de a interacționa cu ei, la curiozitatea mea, la curajul meu de a călători singură și la aprecierea sinceră pe care am arătat-o în mod deschis față de țara și de cultura lor. Când am început călătoria cu o cameră foto DSLR scumpă, nu am crezut că o să o și termin cu ea, dar surprinzător încă o mai am.
Cred că întreaga călătorie m-a costat în jur de 15.000 de dolari. O medie de 1.100-1.200 de dolari pe lună. Cele mai mult m-au costat zborurile, în jur de 1.500 de dolari.
În timpul călătoriei, cel mai mult am plătit 550 de dolari pentru un bilet pe un velier ca să traversez din Panama în Columbia pentru că frontiera terestră era prin jungla Darien și nu era o varianta pentru turisti din cauza gruparilor de guerrillă“, spune Alexandra.
Nu planificați totul
Am rugat-o pe Alexandra să le ofere câteva sfaturi fetelor care ar dori să repete experiența ei: „Să încerce să învețe limba, pentru că va cunoaște localnici care, de multe ori, sunt foarte prietenoși, dar nu vorbesc engleza. E important și pentru siguranța lor să își dea seama ce se întâmplă în jurul lor. Să meargă doar în drumeții și excursii organizate de hostel, hotel sau agenții de turism. Să nu planifice totul la milimetru. Totul se întâmplă spontan și fluid și de multe ori locuri care crezi că sunt frumoase dezamăgesc, iar altele te fascinează mai mult decât ai anticipat. Am avut locuri unde am planificat să stau două săptămâni și am stat 5 zile și altele unde, de la 3 zile am ajuns la 10. Și să nu uite că farmecul călătoriilor sunt atât locurile, cât și oamenii pe care îi cunoști“.
