Te gândești la omulețul cu norocul în spinare, coborând din secole înnegrite de funingine. Am învățat, la Academia de coșari de la Reghin, cum poezia se transformă azi în industrie. Profesor mi-a fost maestrul hornar Mircea Bălșoianu, cel care a înființat școala aceasta, la fel și o asociație de profil. După modelul de organizare al coșarilor de pe întreg mapamondul.
Știți cu ce umblă un coșar profesionist în ziua de azi? Cu cameră video care poate să redea imagini în infraroșu. Cu aparat foto. Asta înseamnă că, înainte de-a se apuca de treabă, e nevoie să evalueze starea coșului pe care urmează să-l curețe. Diagnosticul corect este absolut necesar.
"Aici se învață meserie, nu se vine doar pentru diplome"
Am redat, fără să intru în detalii tehnice, câteva din operațiunile de profil. Toate astea însă trebuie să fie învățate undeva. La școală. Și uite așa am aflat de existența unei Academii. A coșarilor. Se află tocmai la Reghin. L-am cunoscut pe omul care a înființat-o, Mircea Bălșoianu, maestru coșar. El spune că termenul de Academie înseamnă, în primul rând, să dea de înțeles tuturor că meseria asta e o artă. Și că cere vocație. Și seriozitate. "Eu le spun celor care vin la școala aceasta că dacă și-au închipuit că au ajuns aici doar pentru o diplomă, mai bine să plece. Aici se învață meserie, nu se vine doar pentru diplome", e foarte convins omul din fața mea.
Primii 850 de elevi
Nu departe de gara din Reghin e Academia de coșari. Unde sunt invitat. Printre fel și fel de echipamente, cărți și reviste de specialitate. Tocmai ce s-a terminat un curs. Acum e liniște. Dar deja s-au început înscrierile pentru o nouă serie de cursuri, cu debut pe 22 iunie. Va fi o premieră pentru școala aceasta, având în vedere profilul lecțiilor, pentru cei care vor să se specializeze în verificarea coșurilor de fum. Meseria asta are niște etape foarte clare. Există primul pilon de pregătire care s-a predat până acum la Reghin, cel în care înveți să cureți coșul și soba. Faci cunoștință cu uneltele și echipamentele necesare.
Până în prezent, din anul 2007, de când s-a deschis școala, aproape 850 de oameni au trecut pe aici. Parcurgi așadar cel dintâi pilon de pregătire. Apoi te întorci în viața reală. Aplici ce ai învățat. Cureți coșuri și sobe. Cei care vor să treacă la cel de-al doilea pilon, de verificare a coșurilor de fum, se întorc la școală pentru o nouă serie de cursuri. O specializare în plus. Dacă perioada între primul și al doilea pilon este de cel puțin șase luni, alta e situația în cazul în care vrei să ajungi la nivelul de maestru coșar. După al doilea pilon, cinci ani de activitate sunt necesari. Abia apoi te vei întoarce la școală pentru cea din urmă treaptă. Și pentru un examen care să-ți ateste cunoștințele și talentul.
Un om polivalent
Se poate spune astfel că școala de coșari din Reghin a crescut odată cu elevii ei. Academia oferă, după cum mi se descrie, pregătire în domeniul șemineelor, pentru care există doi formatori. Alt capitol este cel legat de intubarea, reabilitarea și montarea coșurilor de fum. Alți doi formatori și pentru acest domeniu.
Cursurile de legislație au și ele capitolul lor distinct. Tot doi formatori și aici. Mai e cineva care ține un curs în privința istoriei acestei meserii. Mircea, gazda mea, are și el curs, pe proceduri de coșerit. Alt curs este pentru prevenirea incendiilor. Și un curs pentru protecția muncii. Pe lângă oamenii de specialitate din România, mai sunt și consultanți externi, din SUA, Germania și Ungaria. Lecțiile înseamnă, în cea mai mare măsură, practică. Faci și desfaci o sobă, un șemineu, un coș. Cum se curăță hota de la restaurante. Lecții despre curățarea sobei de teracotă. Un curs pentru montarea șemineelor. Altul în privința diverselor tipuri de coșuri de fum. Din oțel inoxidabil sau ceramică. Mai sunt și cursuri care țin de servicii în domeniul coșeritului.
Și încă un lucru foarte important, mi se atrage atenția. Elevii învață cât de importantă este comunicarea între coșar și client. Să te îmbraci corespunzător. Coșarul de azi nu mai este omulețul negricios din fotografiile din urmă cu un secol. Reclama nu e nicie ea uitată. Asta înseamnă, în primul rând, să lași în urma ta, în casele pe unde ai trecut, suveniruri. Pentru că tradiția e tradiție și nu trebuie ignorată. Coșarul îți aduce noroc. Asta nu se uită, sub nicio formă.
Aparatul care controlează umiditatea lemnului
Stau și eu, ca un elev, în banca mea și mă uit cu surprindere la tot felul de lucruri care sunt aici, în jurul meu. Văd un aparat mic cu două "ace" în capăt. Se "înțeapă" puțin o buturugă. Și aparatul îți spune care e gradul de umiditate al lemnului. Ce văd acum este un umidometru. Constructorii de echipamente pentru încălzit spun că lemnul care arde în sobe trebuie să aibă o umiditate de cel mult 25%. Cum s-ar spune, lemnul să fie aproape uscat. Dacă umiditatea e mai mare, atunci efectul va fi o depunere substanțială de reziduuri pe coșul de fum. Trec la altă metodă de lucru. Vrei să vezi starea coșului de fum, să nu cumva să aibă fisuri. Acoperi gura de sus a coșului, iar pe la baza sa, prin ușița de vizitare, pui o pastilă fumigenă. Observi dacă nu cumva iese fum prin eventualele crăpături. Anemometrul îți arată capacitatea coșului de a elimina fumul, tiralul lui, cum se spune. "Un coșar trebuie să fie inteligent. Să se descurce în orice situație, dar, mai presus de orice, să respecte întocmai regulile", aud de la interlocutorul meu.
Cel puțin 1.000 de euro investiție pentru a fi coșar
Văd apoi flexonetul, o tijă derulată de pe roata pe care e strânsă. Capătul tijei va avea montată peria introdusă pe coș, pentru a-l curăța. Periile sunt, la rândul lor, de diverse feluri, adaptate la materialul din care e făcut coșul de fum. De bază este ideea ca periile să nu deterioreze coșul, în timp ce-l curăță. Altă regulă importantă este că la un coș trebuie să lucreze doi oameni. Asta ține de siguranța muncii. Gândiți-vă că sunt coșuri și de peste 100 de metri înălțime.
Așa că un coșar mai trebuie să aibă și calități de cățărător. Dar și un coleg în care să-și pună, în orice clipă, nădejdea. Lista echipamentelor unui coșar modern este cu mult mai lungă. Un profesionist în domeniu nu mai poate să plece azi spre un client, de unde a primit comanda, nici pe jos, nici măcar cu bicicleta. Are nevoie de o furgonetă în care să-și transporte întreaga dotare tehnică. Cel mai bun exemplu este chiar mașina lui Mircea Bălșoianu. Deschizi ușa din spate a microbuzului și descoperi o adevărată uzină pe patru roți. Un calcul sumar arată că investiția de bază, în echipamentele cele mai simple, te duce la mai bine de 1.000 de euro.
Programă școlară după model european
Peste tot, în lumea largă, din America până în Japonia, trecând prin Europa, meseria aceasta prinde aripi în societatea modernă, nu numai pentru că vezi la tot pasul coșuri de fum, dar în special datorită bunei organizări. Nu întâmplător aflu de la gazda mea din Reghin că la școala de aici programa de învățământ este cea adoptată la nivelul bătrânului continent, prin Federația Europeană a Maeștrilor Coșari.
Primii pași în noua meserie
Este un vast domeniu pe care Mircea Bălșoianu l-a descoperit încă din 2004, când a decis să schimbe macazul profesional. Până atunci lucrase în domeniul distribuției de gaze. Tocmai asta îl face să vadă câtă nevoie era, la Reghin, de pildă, de un profesionist care să verifice buna funcționare a coșurilor de fum. Tot mai mulți oameni își modernizau sistemul de încălzire din propriile case. Dar aveau nevoie și de un aviz care să ateste starea bună a coșului de fum de la casa lor.
"Pe atunci era în Reghin un singur coșar, și acela bolnav", sună amintirile. Și uite așa începe Mircea să sape prin site-urile de Internet, căutând informații despre coșarii din alte țări. Descoperă un nivel de pregătire și de dotare care nu mai are absolut niciun fel de legătură cu imaginea hornarului tradițional. America este, și din acest punct de vedere, unul dintre vârfurile de lance, la Indianapolis existând o importantă școală pentru formarea coșarilor profesioniști, Institutul pentru Siguranța Coșului de Fum. Germania nu se lasă nici ea mai prejos, la Dulmen existând Academia de Coșari. Ce să mai spui de Italia care are o adevărată rețea de școli în această specializare. Ungaria vine și ea tare din urmă, la fel ca Spania, Cehia și Olanda. "Am început cu o casetă video pe care am comandat-o din SUA, unde ți se prezenta modul în care se curăță coșul de fum", au fost primele lecții, ca autodidact, pentru românul nostru. Dar vrea să meargă mai departe și se înscrie la o serie întreagă de cursuri, în străinătate, Italia fiind baza pregătirii sale, acolo obținând, în 2009, atestatul de maestru coșar.
Asociere românească
Se conturează și la noi, în 2007, prin efortul aceluiași om din Reghin, Asociația Hornarilor, Constructorilor de Coșuri de Fum și Șeminee, în momentul de față peste 60 de firme din domeniu aderând la acest mod de organizare. Ele sunt, în plus, cele care își trimit și angajații, oameni la 30-40 de ani, ca medie de vârstă, să se specializeze la Academia din cochetul oraș al județului Mureș, de care până acum auzisem mai degrabă datorită producției de viori.
Profesionalizarea activității este marcată, în același timp, de recunoașterea coșarului, încă din 2004, în nomenclatorul de meserii din țara noastră. Avem norme după care se construiesc coșurile de fum. De aici și obligativitatea ca în fiecare an acestea să fie verificate și curățate, arată Ordinul 163 din 2007 al Ministerului Administrației și Internelor, privitor la măsurile de prevenire a incendiilor. Legislația noastră face referire exclusiv la persoanele sau firmele autorizate pentru verificarea și curățarea coșurilor de fum. Să vedem, în continuare, ce se întâmplă în alte țări. Norvegia oferă modelul coșarilor care fac parte din angnerajul pompierilor. Ungaria sprijină, ca stat, școlile de profil. Tot în țara vecină proiectul unui coș de fum nou trebuie avizat și de specialistul în domeniu. Germania are magazine destinate coșarilor profesioniști, unde găsești toate echipamentele de care ai nevoie. Și tot în țara aceea coșarul e chemat să verifice noua instalație de încălzire, cu precădere coșul de fum, înainte ca întregul angrenaj să fie pus în funcțiune.
Case noi, coșuri prost construite
Ce vedeți pe cuprinsul României, după 1990? Cartiere întregi de vile au răsărit peste tot. Case frumoase, ce-i drept. Dar dacă vrei să afli cât de corect au fost construite, întreabă și coșarul. Aici e problema, pentru că dacă îl auzi pe Mircea Bălșoianu ce spune despre locuințele prin care a trecut, te iei realmente cu mâinile de cap. "Mai puțin de 5% din case au coșurile de fum corect construite. Coșul de fum este o instalație a gazelor de ardere și a fumului fierbinte", îmi dă de înțeles că nu trebuie să te joci cu așa ceva. Deși mulți nu-și dau seama de acest adevăr. Exemple sunt la tot pasul. Hai să vedem. Casă mare, nouă, de familie bogată. Coșul din cărămidă pornește din interiorul locuinței, dar în exterior hornul continuă cu un corp făcut dintr-un alt material, cel mai scump de pe piață. Să se vadă din stradă, cum s-ar zice, bogăția. Greșeală impardonabilă, mi se spune. Coșul de fum trebuie să fie, de la un capăt la altul, din același material.
"E clar că acel coș, așa cum a fost realizat, nu poate avea garanție", sună verdictul asupra unei lucrări făcute de niște ageamii. Altă situație, la fel de periculoasă, când e vorba de riscul incendiilor. Coșul de fum lipit de peretele casei. Practic, unul dintre pereții coșului este totuna cu zidul casei. Orice fisură te duce cu gândul la posibila pătrundere a fumului în casă. Și cea mai expusă, în privința asta, este instalația electrică. O nouă exemplificare. Mircea îmi arată fotografiile realizate în interiorul unui coș din cărămidă. Undeva, pe la mijloc, se vede o grindă din lemn traversând hornul. Fumul eliminat pe coș poate atinge temperaturi mari. Grinda e în orice clipă în situația de-a deveni un focar de incendiu.
O zi întreagă de lucru la un coș
A văzut în altă parte o centrală termică de mare putere instalată în locul unei sobe vechi. Dar coșul de fum era cel de pe vremea sobei. El nu fusese adaptat la noua sursă de încălzire din interiorul locuinței. "Acolo este pericol de șoc termic", aud explicația specialistului. Alții folosesc elementele specifice ventilației aerului pe post de coș de fum. Pe lângă toate astea, te duci de multe ori în case și scoți din coșul de fum depuneri pe care le cari în mai multe găleți. Dovadă că nu s-a făcut, așa cum prevede legea, curățenie în fiecare an.
"Se depune gudron în interiorul coșului, în special de la arderea incompletă sau de la combustibil de proastă calitate. Depunerile acestea se pot aprinde de la o scânteie", notez avertismentul. Se întâmplă să găsești în interiorul hornurilor păsări moarte, șerpi. Pericol mare pentru un horn obturat. Nu se respectă întotdeauna nici obligația ca la baza coșului să existe ușiță de vizitare, esențială pentru observarea interiorului și a operațiunii de curățare. "La un coș poți lucra o zi întreagă, în funcție de problemele pe care le găsești acolo". Tot ce a văzut până acum sunt motive pentru Mircea Bălșoianu de a spune că Asociația pe care o conduce va declanșa în acest an o campanie de informare a populației despre cum trebuie să arate un coș de fum corect construit și întreținut.
"Noi, coșarii, nu prea suntem iubiți, pentru că spunem adevărul despre felul incorect în care sunt construite unele coșuri. Obligația unui coșar profesionist e să comunice proprietarului casei neregulile constatate, iar proprietarul, la rândul lui, să rezolve problema, cu ajutorul oamenilor de specialitate", sună conculzia.
O nouă lege pe tapet, la București
Retoric se întreabă omul din fața mea cine-i controlează pe cei care amenajează instalațiile de încălzire și coșurile de fum. Nedumerirea lui va avea în curând un răspuns, pentru că există acum în Parlament o dezbatere pe tema calității în construcții, mai precis pentru modificarea Legii 10 din 1995. Principala noutate este legată tocmai de faptul că pentru o casă nou-construită va trebui să apelezi la specialiști, fără să mai fie vorba de regie proprie sau de ajutorul vecinilor.
Locuința va trebui să respecte anumite standarde legate de siguranța la seism, economia de energie, protecția fonică și termică, dar și în ceea ce privește protecția contra incendiilor. De reținut și că șantierul noii locuințe va putea fi oricând vizitat de reprezentanții Inspectoratului de Stat în Construcții. Dincolo însă de actele normative, Mircea Bălșoianu face referire la un element logic. "Dacă tot ai investit bani mulți în construirea casei, și mai ales dacă acolo stă familia ta, atunci trebuie să te asiguri că instalația de încălzire, dar și coșul de fum, nu pun în pericol nici siguranța celor dragi, nici agoniseala ta".
Locul în care toți coșarii din lume se întâlnesc
Poate n-ar fi rău să dați o fugă până în Italia, în localitatea Santa Maria Maggiore, în primele zile ale lui septembrie. Este acolo tradiția întâlnirii, an de an, a coșarilor din întreaga lume. Gazda mea de acum, din Reghin, îmi spune că în 2008 a participat pentru prima oară la această manifestare. Și-mi arată fotografii. Văd o adevărată paradă de culoare și de bucurie. Delegați din nenumărate țări mărșăluiesc de-a lungul străduțelor înguste, înțesate de localnici și turiști. Și mai ales de copiii care așteaptă bomboane. Acesta e un obicei la care hornarii nu renunță. Să ofere micuților dulciuri. Ca semn de prietenie.
Pe vremuri, când coșarii erau plini de funingine și băteau la ușa casei, nu prea erau o imagine de basm pentru prichindei. Dar bomboanele făceau minuni în sufletele micuților. Printre fotografii, și cele ale reprezentanților României, la parada de care tocmai v-am povestit, acolo, în Santa Maria Maggiore, unde există și o statuie care simbolizează un copil în costum de coșar. Aflu și despre un muzeu al istoriei coșarilor, în aceeași țară. Se spune astfel despre Italia că ar fi locul unde această meserie ar fi apărut. Meseriașii de pe toate continentele leagă prietenii, cu ocazia întrunirii lor, fac schimb de experiență, află despre ultimele nouăți tehnologice care țin de întreținerea și curățarea coșurilor de fum.
Primii hornari, copiii
Să vă explic acum ce-i cu statuia care simbolizează copilul-coșar. Cu secole în urmă, copiii, fiind mai subțiri, erau puși să se cațere pe hornurile caselor și, cu ajutorul unei raclete, să curețe pereții interiori. Lucrurile încep să se schimbe după 1875, când apar primele unelte moderne. Ba chiar se dă o lege, în Anglia, care încuraja folosirea altor echipamente și implicit eliminarea copiilor din această activitate. Se stabilesc trei categorii de coșari, în funcție de evoluția lor profesională, ucenici, calfe și maeștri. Ucenicia dura șapte ani, după care deveneai calfă. Și cu ocazia asta avem parte de o denumire mai poetică, cea de calfă călătoare. Adică mergeai din oraș în oraș, în căutatea clienților. Dar era o regulă, să nu ceri bani pentru serviciile tale, ci să te mulțumești cu mâncare și haine.
Regulamentul din 1759
Spațiul românesc cunoaște și el primele reglementări pentru activitatea coșarilor, chiar dacă vorbim de teritoriile aflate sub stăpânirea împăratului de la Viena. Cu referire la prevenirea și stingerea incendiilor, cum scria în Regulementul din 1759. Acolo se arăta că numai un maistru coșar, alături de ucenicul său, au voie să curețe coșurile și sobele din fiecare casă în parte. Dar în special din clădirile publice.
Regele și jobenul
Mai e o legendă, de data asta în legătură cu jobenul pe care coșarii îl poartă și azi, alături de costumul lor de paradă. Se spune că un rege al Angliei ar fi fost la un pas de moarte, chiar în ziua căsătoriei sale. Trăsura în care se afla scapă de sub controlul vizitiului. Caii alergau, parcă speriați de ceva, și nimeni nu putea să-i strunească. Până când răsare din mulțime un omuleț plin de funingine. Se pune, curajos, în fața trăsurii și reușește să domolească animalele. Regele află după aceea că salvatorul său e un coșar. Hotărăște ca, de atunci înainte, reprezentanții acestei meserii să poarte un însemn nobiliar. Mircea rememorează începuturile activtății sale, când o parte din cunoscuți îl luau peste picior, spunându-i că vrea să adopte o meserie specifică celor de la periferia societății. Ar trebui, mai întâi, să-i cunoști pe acești oameni. Ca să te convingi că acel rege al Angliei a avut dreptate când le-a oferit jobenul…
