Precipitaţiile au fost mai slabe în judeţul Cluj decât în Sahara, în vara asta, arată măsurătorile specialiştilor. Unele râuri din Moldova au secat cu totul pe anumite porţiuni. Dunărea se află la un nivel alarmant, la care navigaţia este aproape imposibilă. Disperaţi că nu mai au mâncare pentru animale, ţăranii îşi vând pe nimic vacile, porcii şi caii.
Râurile din judeţul Vrancea sunt foarte aproape de a seca. Cel mai bun exem-plu e râul Put-na, care a dispărut cu totul pe o distanţă de 20 de kilometri, între localităţile Boloteşti şi Mirceşti. Seceta a făcut ca şi debitele altor râuri din acest judeţ să scadă substanţial, a declarat purtătorul de cuvânt al Societăţii de Gospodărire a Apelor – Vrancea, Sergiu Muhăilă, citat de ziarul Monitorul de Vrancea. Astfel, râul Şuşiţa are un debit de numai 16%, faţă de normal, râul Putna, pe întreaga sa albie, are un debit înjumătăţit, dar sunt şi situaţii în care acest curs de apă e sub 20% în dreptul localităţilor Tulnici şi Colacu, tot la 20% din debit e şi râul Zăbala. Râul Năruja are debitul de 40%. Milcovul a rămas la un debit de 5%, în dreptul localităţii Reghiu, şi numai 2% la Goleşti. Alt curs de apă – Rîmna – are numai 10% din capacitate.
Seceta ameninţă navigaţia pe Dunăre
Unul dintre efectele secetei prelungite este scăderea nivelului apelor Dunării la un nivel care pune în pericol navigaţia. Cotele scad, alarmant, de la o zi la alta. Scăderi ale nivelului apelor Dunării erau înregistrate ieri pe întreg sectorul românesc al fluviului, scăderile fiind de la 2 la 8 cm în 24 de ore. În zona localităţii Gruia era semnalată o scădere cu 56 cm. În rada Portului Galaţi era înregistrată ieri o cotă de 173 cm, în condiţiile în care în această perioadă a anului nivelul Dunării la Galaţi era de aproximativ 300 cm. Este însă cu 4 metri şi 17 centimetri sub nivelul înregistrat în iulie 2010, când Dunărea a atins la Galaţi cota istorică de 590 cm. În acest an, Dunărea a atins o cotă foarte scăzută şi în luna ianua-rie, când nivelul Dunării în Portul Galaţi era de 131 cm. În condiţii normale, Dunărea ar fi trebuit să aibă la Galaţi un debit de 8.000 mc/s, însă în aceste zile debitul a scăzut cu mai mult de jumătate, fiind de 3.500 mc/s.
Situaţia este critică pentru navigaţia pe anumite tronsoane. În zonele Călăraşi – Giurgiu şi Zimnicea este necesară inter-venţia complexurilor de dragaj pentru eliminarea „pragurilor” albiei. Peste 50 de convoaie sunt blocate în zonă şi fac în trei zile un drum pe care îl străbăteau altădată în 8 ore. „E mai rău ca anul trecut, când situaţia critică a fost în septembrie. Avem aproape două luni în avans, ceea ce înseamnă că şansele că situaţia se va îmbunătăţi pe fond de ploaie sunt minime. Punctele critice sunt în zona de sud a ţării, iar cel mai grav este în amonte de Giurgiu, pe la Zimnicea. Acolo a mai rămas o fâşie extrem de îngustă de apă, pe care se poate naviga. Avem acolo două nave care măsoară încontinuu adâncimile şi ne indică datele”, a declarat Mircea Răzvan Cristea, directorul Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi. A mai fost înregistrată o situaţie asemănătoare în 2008, când cota în rada Portului Galaţi a fost de 150 cm.
Complicaţii în traversările
între Galaţi şi Tulcea
Scăderea nivelului Dunării face mai dificile şi condiţiile în care se efectuează traversările cu bacul între Galaţi şi IC Brătianu, din judeţul Tulcea. Bacurile traversează Dunărea după o rută ocolitoare, pentru a evita o zonă în care diferenţa dintre pescajul bacului şi nivelul albiei este de la 0,9 la 1,6 m. „Ocolim cam 300 de metri şi ajutaţi de instrumentele de navigaţie putem alege un traseu sigur. Din pricina cotelor scăzute ale Dunării sunt zone în care şenalul navigabil este prea puţin adânc, aşa că nu avem ce face”, spune căpitanul fluvial Ştefan Drăgan, de la Navrom Trecere Bac.
Pierderi pentru firmele de shipping
Căpităniile porturilor dunărene îi avertizează pe navigatori că trebuie să îşi adapteze încărcătura la cotele scăzute ale Dunării, aşa că navele şi barjele sunt încărcate sub capacitatea normală. „Ofiţerii Căpităniei Portului Galaţi supraveghează şi controlează la plecare ca pescajele navelor să nu depăşească acele puncte critice. Asta înseamnă că navele trebuie să fie încărcate mai puţin, nu la capacitate maximă, ca până acum”, spune Virgil Ciobanu, purtătorul cuvânt al Căpităniei Galaţi. Reducerea volumului de mărfuri transportate la o cursă se cumulează în pierderi economice, înregistrate de firmele de shipping din cauza scăderii nivelului Dunării.
Seceta se menţine şi în august, în sudul şi estul ţării
Sudul şi estul ţării vor rămâne sub stăpânirea secetei până la mijlocul lunii august. Asta este prognoza valabilă în perioada 7-14 august, transmisă de Admi-nis-traţia Naţională de Meteorologie. Ce se va întâmpla după 14 august, dacă vor veni ploile mult-aşteptate, rămâne de văzut. Pentru moment însă, precipitaţiile vor fi slabe în sudul şi estul ţării. „Seceta pedologică cu diferite grade de intensitate, respectiv extremă, puternică şi moderată, se va menţine în regiunile agricole cele mai afectate din sud-estul, sudul şi estul ţării”, se arată în comunicatul ANM, citat de Agerpres.
Ţăranii vasluieni au plecat în căutarea apei
Satele din judeţul Vaslui sunt pârjolite de arşiţă. Oamenii n-au mai văzut un strop de apă de peste două luni. Bătrâni şi tineri sunt obligaţi să plece cale de peste cinci kilometri, purtând în spinare cobiliţa, pentru a lua apă de la cea mai apropiată sursă. Fântânile din curţile lor au secat demult. Când coboară găleata în puţ, sătenii din satul Valea lui Darie nu scot la suprafaţă decât praf. La fel e şi în satele din sudul ţării, în Ialomiţa şi Călăraşi. Lumea e disperată mai ales că zona aceasta, de sud, s-a confruntat în acest an şi cu zăpezile mari, astă-iarnă, iar acum traversează seceta şi canicula. Cel mai rău e că ţăranii nu mai au ce să dea de mâncare la animale. Singura soluţie pentru săteni este să-şi vândă vitele. Dar le vând pe un preţ de nimic. O vacă a ajuns la ora asta să fie vândută şi cu 250 de lei, iar un cal poate fi înstrăinat contra sumei de 300 de lei, şi asta în condiţiile în care astfel de animale pot fi vândute cu cel puţin 1.500 de lei. Să dai mâncare la animale este imposibil. Câmpul e uscat, iarba nu mai există. Cât vezi cu ochii, numai pârjol, pământ negru, vegetaţie uscată. Să cumperi lucernă, este la fel de imposibil pentru ţărani, majoritatea lor trăind din pensii de câteva sute de lei. Un balot de lucernă costă în prezent 160 de lei, dublu, ca preţ, faţă de anul trecut.
Animale vândute pe nimic
Târgurile de animale din judeţul Vrancea freamătă în aceste zile, dar numai cei care vând sunt în „priză”, nu şi cumpărătorii, care nu se prea arată. Se vând porci cu 700 de lei, fiecare animal având cel puţin 100 de kilograme. Ţăra-nii nu mai au ce să le dea de mân-care, şi atunci îşi duc porcii la târg şi încearcă să „scape” de ei. Lumea de pe-aici îşi aminteşte de seceta din anul 2000, când tot aşa s-au vândut animalele, pe mai nimic, în condiţiile în care preţul cerealelor a explodat. Scenariul se repetă în acest an. Porumbul boabe se vinde la ora actuală cu 1,6 lei kilogramul, grâul cu 1,4 lei pe kilogram, floarea soarelui cu 2,5 lei pe kilogram. Asta se întâmplă în târgul din comuna Moviliţa, consemnează „Monitorul de Vrancea”. Nici mălaiul nu e mai ieftin – doi lei pentru un kilogram, în timp ce spărtura de porumb pentru hrana păsărilor costă 1,7 lei pe kilogram. Anul trecut, în schimb, când recolta a fost mare, pentru că şi natura a fost darnică în precipitaţii, kilogramul de porumb se vindea la târguri cu numai 0,6 lei, îşi amintesc ţăranii.
Nici cartierele rezidenţiale nu se simt bine
Dacă e secetă, viaţa nu mai pare atât de roz în cartierele de vile din apropiere de Bucureşti. Abia acum se vede cât de „bună” este infrastructura care stă la baza freneziei imobiliare din ultimii ani. Nu numai că peisajul din jurul vilelor e lugubru, câmpurile fiind arse de soare, dar nici apă la robinet nu prea mai au locatarii cartierelor rezidenţiale, arată site-ul protv.ro. Cel mai bun exemplu este în comuna Baloteşti, unde o parte din noile vile sunt racordate la reţeaua de apă potabilă a localităţii. Alte vile, în schimb, au doar fântâni proprii, însă acelea nu fac faţă nevoii de apă. Nici măcar fântânile adânci de 22 de metri nu mai sunt de mare folos. Pământul e tot mai uscat, de la o zi la alta. Altă comună – Corbeanca, aceleaşi probleme. Fântânile din curţile oamenilor aproape au secat. Nici cişmelele instalate de autorită-ţile locale pe marginea drumului nu mai fac faţă necesităţilor. Dacă ai fântână şi a secat, soluţia e să sapi mai adânc, în căutarea apei freatice. Numai că nu-i deloc uşor, financiar vorbind. Un metru liniar de săpat în pământ ajunge chiar şi la 250 de lei. Cine are bani, îşi poate rezolva problema apei. Cine nu, rabdă şi se uită la cer, în aşteptarea ploii.
Mai puţină ploaie în judeţul Cluj, decât în Sahara
Seceta a făcut ravagii în Transilvania. Cele mai afectate zone sunt cele din Câmpia Transilvaniei, din Câmpia de Vest, dar şi din sudul Ardealului. În unele zone, această vară a fost cea mai secetoasă din ultimele decenii. „În anul 2003, când Transilvania a avut de îndurat o secetă cumplită, am făcut o serie de măsurători, care au arătat că, în acea vară, în judeţul Cluj, cantitatea de precipitaţii care a căzut a fost mai mică decât media anuală din Sahara. Acum,seceta cred că este mai gravă decât cea din 2003″, spune inginerul Corneliu Răchită, care conduce afaceri în domeniul agricol la limita dintre jude-ţul Cluj şi judeţul Mureş. În acea zonă, seceta a uscat complet pă–şu-nile care înconjoară sate pre-cum Cămăraşu ori Mociu. „Nu mai există iarbă verde. Vege-taţia este atât de uscată încât a căpătat o culoare maronie. Este un dezastru şi cred că va trebui să cumpărăm fân din Munţii Apuseni”, spune Istvan Kiraly, care deţine o mică fermă de animale lângă satul Ozd, din judeţul Mureş.
Păcatul românilor – distrugerea sistemelor de irigaţii
La rândul său, fostul şef al Direc-ţiei Agricole Cluj, profesorul universitar Ilarie Ivan confirmă gravitatea situaţiei. El spune că, în parte, este şi vina oamenilor. „Înainte de anul 1989, în zona Tur-Mihai Viteazu, exista posibilitatea de a iriga peste 5.000 de hectare. Însă oamenii au distrus marele canal colector, care aducea apă din Arieş. Ţevile de la sistemul de irigaţii au fost transformate în garduri ori în cisterne la acoperişuri”, spune Ilarie Ivan. El îşi aminteşte că în anul 2003, ca urmare a intervenţiilor pe lângă oficialii guvernamentali, a reuşit să aducă în judeţul Cluj sisteme de irigaţii, cu ajutorul cărora a reuşit să asigure apa necesară pentru o suprafaţă de peste 1.300 de hectare. Însă, cum în 2004 a fost un an ploios, fermierii şi autorităţile au renunţat la aceste sisteme.
Sisteme de irigaţii private
În prezent, doar în zone precum ar fi Mihai Viteazu – Turda, cunoscută pentru producţia de legume şi de sfeclă de zahăr, ori cea dintre Apahida şi Jucu, care este considerată drept un soi de grădină de legume a Clujului, mai funcţionează astfel de sisteme de irigaţii. Ele au fost create de fermierii locali, care s-au asociat pe criterii de rudenie sau pe prietenii şi şi-au cumpărat pompe şi aspersoare, cu care scot apa din Arieş ori Someşul Mic şi o duc spre grădinile de legume.
Soiuri noi de cereale, mai rezistente la secetă
Cercetătorii de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj avertizează că seceta va deveni un fenomen tot mai des întâlnit. „Am făcut o serie de măsurători şi am constatat că temperatura medie anuală a crescut cu circa 0,3 grade Celsius, ceea ce este enorm”, spune profesorul univeristar Ioan Haş, care este şeful Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare din Turda. În aceste condiţii, cercetătorii clujeni au început şi au reuşit să producă, prin metode naturale, noi soiuri de plante, mai rezistente la secetă. Astfel, în locul soiului de porumb Turda 200 ei au creat soiul Turda 250, iar în locul soiului de grâu Arieşana au produs soiul Ariadna. Însă mulţi fermieri nu cunosc aceste noi soiuri sau nu au banii necesari pentru a cumpăra noile tipuri de seminţe, aşa că spun că vor folosi tot seminţele din recolta proprie.
