Ceea ce s-a întâmplat în Rustenburg în ziua meciului Anglia-Statelor Unite ale Americii (1-1) în faţa a 48.000 de suporteri, poate fi comparat uşor cu o versiune fotbalistică a Revoluţiei din America.
În timp ce Anglia a remizat împotriva SUA, în tribune a fost o adevărată bătălie între cele mai mari grupuri de fani prezenţi la Cupa Mondială din Africa de Sud. Atât oraşul cât şi arena de fotbal au fost inundate de steaguri, pe de-o parte roşii cu crucea Sfântului George, iar pe de alta cu bine cunoscutele culori americane roşu, alb şi albastru. De altfel, SUA conduce în ierarhia achiziţionării de biletele la turneul Cupei Mondiale, cu 142.000 de tichete cumpărate de suporteri, pe locul secund aflându-se Marea Britanie, cu 104.000 de bilete.
Dacă vechile rivalităţi dintre cele două state au renăscut în arena de fotbal, în schimb în cârciumile şi pub-urile din oraş s-au legat prietenii trainice. Mai mult, la un pahar, suporterii au învăţat repede să vorbească setswana, dialectul local, şi să sufle în vuvuzela, de acum celebrele trompete africane. De asemenea, cuvântul „dumela”, adică internaţionalul „bună” în lima setwana, a devenit cel mai popular salut al Mondialului.
Alex Zakipour, în vârstă de 14 ani, este pentru prima dată la o ediţie a Cupei Mondiale. „Sunt aici cu tatăl meu şi am venit pentru o săptămână. Această ţară este extraordinară. Am vizitat locuri ca Soweto, unde am fost la Maponya Mall, şi am văzut de asemenea casa fostului preşedinte Nelson Mandela. M-au impresionat şi oamenii de aici, foarte prietenoşi şi calzi”.
Pentru englezii Daniel Dade, Christine Drysdale, Michael Dade şi americanii Helen Kane şi Gerry Kane, popularitatea dialectului local a fost întrecută doar de mâncarea şi băutura de la cafeneaua P.H. Network, aflată în imediata apropiere a stadionului, graţie cărora s-au cunoscut şi s-au împrietenit. „Am participat la un „braai” (nr – clasicul nostru…grătar), şi ne-am mai făcut câţiva prieteni din Portugalia, Africa de Sud şi chiar Botswana”, a spus Drysdale.
