Cernăuțiul a fost cândva un oraș înfloritor, cu un farmec proverbial, dat și de cosmopolitismul său. Asemeni Timișoarei sau Lembergului, în Imperiu i se mai spunea și Mica Vienă. Conform datelor recensământului din 1930, din cei 112.427 de locuitori ai orașului, 42.932 aparțineau cultului mozaic, 35.387 erau ortodocși, 21.232 romano-catolici, 7.168 greco-catolici și 4.854 evanghelici-lutherani. În privința structurii etnice, 42.592 s-au declarat evrei, 30.367 români, 16.359 germani, 11.130 ucrainieni, 8.986 polonezi, 1.521 ruși și 568 maghiari. Plus alte confesiuni și etnii cu pondere mai mică. Un creuzet cultural care a făcut din capitala Bucovinei un oraș, i-am spune azi, cu brand puternic.
De trecutul Cernăuțiului se leagă nume precum Paul Celan, Ciprian Porumbescu, Mihai Eminescu, Girgore Vasiliu Birlic, Sextil Pușcariu, Aron Pumnul sau Ion Nistor, ca să îi amintim doar pe cei mai cunoscuți în România. Au fost, desigur, și multe nume sonore de alte nații: medici, scriitori, avocați, oameni de afaceri, artiști, cântăreți și cântărețe de operă.
Imaginile redau, în mare parte, momente din viața unui oraș colorat, autentic, cu un firesc al ei. E orașul de dinaintea conflagrațiilor și dictaturii care l-au transformat, în cele din urmă, într-o banală localitate post-sovietică.
