Proiectul minier de la Roșia Montană din România a fost unul dintre cele mai controversate subiecte de mediu și patrimoniu cultural în țară și chiar și la nivel internațional.
Suprafața concesionată pentru exploatarea minieră la Roșia Montană cuprindea sute de hectare, proiectul propus fiind de o amploare semnificativă.
Utilizarea cianurii în procesul de extracție a aurului de la Roșia Montană a stârnit îngrijorări majore legate de impactul potențial asupra mediului și sănătății umane.
Îngrijorările principale au inclus:
Poluarea apei: Riscul de contaminare a apelor de suprafață și subterane cu cianură, care ar fi putut afecta sursele de apă potabilă și ecosistemele acvatice. Cianura este extrem de toxică, iar accidentele în instalațiile de acest tip pot avea efecte devastatoare asupra mediului înconjurător.
Distrugerea habitatelor: Proiectul propunea crearea unei cariere de extracție în aer liber și a unor iazuri de decantare pentru depozitarea deșeurilor contaminate cu cianură, ceea ce ar fi implicat distrugerea unor suprafețe mari de habitat natural.
Impactul asupra patrimoniului cultural: Roșia Montană este un sit de patrimoniu cultural deosebit, cu o istorie minieră care datează din perioada romană. Activitățile de minerit la scară largă ar fi putut distruge sau afecta semnificativ acest patrimoniu.
În ceea ce privește suprafața specifică afectată, detaliile proiectului propuneau inițial crearea a patru cariere de extracție și a unui iaz de decantare de mari dimensiuni pentru depozitarea deșeurilor rezultate din procesul de lixiviere cu cianură. Suprafața exactă variază în funcție de sursă și de modificările propuse de-a lungul timpului, dar implicarea cianurii în procesul de extracție a ridicat semne de întrebare serioase cu privire la sustenabilitatea și acceptabilitatea ecologică a proiectului.
Din cauza acestor preocupări, proiectul a fost întâmpinat cu opoziție semnificativă din partea societății civile, organizațiilor de mediu și a unei părți a comunității științifice, ceea ce a condus la suspendarea și, în cele din urmă, la anularea acestuia. Deși aurul de la Roșia Montană rămâne neexploatat, această situație evidențiază tensiunile între dezvoltarea economică și conservarea mediului și a patrimoniului cultural.
Cererea de chemare în judecată depusă de avocații români pentru Gabriel Resources admite ”cianurarea” Roșiei Montane
Interesant este că din cererea de chemare în judecată depusă de avocații Țuca Zbârcea & Asociații nu s-au luat în considerare în niciun moment alte metode alternative de exploatare minieră, și redăm mai jos o analiză scurtă, a documentului de 29 de pagini ce a însemnat cererea de chemare în judecată a României.
Gabriel Resources a acuzat România de împiedicarea dezvoltării Proiectului Roșia Montană prin acțiuni și omisiuni care au condus la o expropriere efectivă a investițiilor companiei, fără un proces corect și fără compensație. Principalele puncte de conflict includ:
– Întârzieri administrative nejustificate în procesul de obținere a permiselor necesare desfășurării proiectului.
– Cerințe legale schimbătoare și lipsa de transparență, care au politizat procesul legal și administrativ aplicabil proiectului.
– Incapacitatea statului român de a lua decizii privind permisele necesare proiectului, contravenind astfel cadrului legal aplicabil.
– Condiții arbitrare și discriminatorii impuse de guvern, în special în ceea ce privește utilizarea cianurii în proiectul minier, deși aceasta este o practică acceptată și utilizată în alte proiecte miniere la nivel global.
Pagina 14: cererea de chemare în judecată a Gabriel Resources, 21 iulie 2015
În plus, guvernul român a inclus o parte din zona proiectului într-o listă de monumente istorice în 2010, ceea ce a creat incertitudine legală și a împiedicat dezvoltarea acelei părți a proiectului. De asemenea, guvernul a solicitat creșterea redevențelor și a impus alte condiții economice ca precondiție pentru avansarea proiectului.
Mai mult, în memoriul depus de Gabriel Resources împotriva României, cuvântul cianură (cyanide) este regăsit de 146 de ori.
Paginile 4-5 din memoriul depus de Gabriel Resources la ICSID
Gabriel Resources susține că aceste acțiuni și omisiuni ale României constituie încălcări ale obligațiilor statului român conform Acordurilor Bilaterale de Investiții (BIT) cu Canada și Regatul Unit, ducând la pierderi semnificative pentru companie. Cererea de arbitraj a solicitat compensații pentru pierderile suferite și acoperirea costurilor asociate cu procedura de arbitraj, inclusiv onorarii profesionale și cheltuieli.
Cianurarea Roșiei Montane, impactul asupra mediului
Suprafața concesionată pentru exploatarea minieră la Roșia Montană cuprindea sute de hectare, proiectul propus fiind de o amploare semnificativă:
Poluarea apei: Riscul de contaminare a apelor de suprafață și subterane cu cianură, care ar fi putut afecta sursele de apă potabilă și ecosistemele acvatice. Cianura este extrem de toxică, iar accidentele în instalațiile de acest tip pot avea efecte devastatoare asupra mediului înconjurător.
Distrugerea habitatelor: Proiectul propunea crearea unei cariere de extracție în aer liber și a unor iazuri de decantare pentru depozitarea deșeurilor contaminate cu cianură, ceea ce ar fi implicat distrugerea unor suprafețe mari de habitat natural.
Impactul asupra patrimoniului cultural: Roșia Montană a fost întotdeauna un sit de patrimoniu cultural deosebit, cu o istorie minieră care datează din perioada romană. Activitățile de minerit la scară largă ar fi putut distruge sau afecta semnificativ acest patrimoniu.
În ceea ce privește suprafața specifică afectată, detaliile proiectului propuneau inițial crearea a patru cariere de extracție și a unui iaz de decantare de mari dimensiuni pentru depozitarea deșeurilor rezultate din procesul de lixiviere cu cianură.
Suprafața exactă variază în funcție de sursă și de modificările propuse de-a lungul timpului, dar implicarea cianurii în procesul de extracție a ridicat semne de întrebare serioase cu privire la sustenabilitatea și acceptabilitatea ecologică a proiectului.
Era de așteptat ca acest proiect să întâmpine o opoziție semnificativă din partea societății civile, organizațiilor de mediu și a unei părți a comunității științifice, ceea ce a condus la suspendarea și, în cele din urmă, la anularea acestuia. Deși aurul de la Roșia Montană rămâne neexploatat, este de neînțeles de ce alte metode alternative de procesare nu au fost luate în considerare, și amintim: bioxidarea, gravitație și flotație, extracția cu plasma.
Controversele din jurul casei de avocatură care a acuzat România că împiedică ”cianurarea” Roșiei Montane
Pentru această acțiune contra intereselor naționale ale României, total nesustenabile (ICSID a dat dreptate statului român) Țuca, Zbârcea & Asociații au câștigat peste 9 milioane de dolari.
Firma Țuca, Zbârcea & Asociații a fost fondată în anul 2005, când un grup de avocați condus de Florentin Țuca și Gabriel Zbârcea, a decis să înceapă o practică independentă.
Firma s-a distins printr-un portofoliu impresionant de clienți, atât din sectorul privat cât și din cel public, inclusiv corporații multinaționale, instituții financiare și entități guvernamentale. De asemenea, Țuca Zbârcea & Asociații a fost implicată în proiecte majore de infrastructură și în tranzacții semnificative pe piața românească, câștigând numeroase premii și recunoașteri pe plan național și internațional.
Pe lângă succesul profesional, firma a fost și subiectul atenției publice din cauza unor acuzații penale ce au vizat anumiți membri ai echipei. Este vorba de cazul extrem de mediatizat al avocatului Robert Roșu, care, spre deosebire de alți inculpați dintr-un dosar de corupție, a reușit să întoarcă verdictul printr-o cale extraordinară de atac și să evite, astfel finalizarea pedepsei cu închisoarea. Acest fapt a stârnit discuții și controverse legate de egalitatea în fața legii în tratarea cazurilor complexe de corupție. Reamintim că toți ceilalți inculpați fie își ispășesc pedeapsa (Remus Truică) fie au cerut protecție în alte țări cum ar fi Prințul Paul de România și Beny Steinmeitz.
Cazul Robert Roșu a fost urmărit îndeaproape de comunitatea juridică și de opinia publică, datorită implicațiilor pe care le are asupra încrederii în sistemul de justiție și în practica legală din România. Discuțiile s-au concentrat pe protecția drepturilor avocaților în exercitarea profesiei și pe riscul de a fi ținta acțiunilor punitive în contextul interpretării largi a legii. România Liberă nu contestă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție de reabilitare a lui Robert Roșu dar ridică mari semne de întrebare despre ”integritatea acestei case de avocatură” ținând cont și de controversele ce urmează să le relatăm.
Firma de casă a familiei Băsescu
Țuca Zbârcea & Asociații i-au câștigat procesul lui Traian Băsescu împotriva lui Dinu Patriciu ( n.r. Obiectul procesului a fost făcut de un material video din campania electorala din 2004, dar care a fost difuzat în timpul campaniei prezidențiale din 2009, în care șeful statului părea că lovește un copil). Fostul președinte al României între timp fiind condamnat definitiv drept colaborator al securității. Tot Țuca Zbârcea & Asociații au consiliat firma care a făcut afaceri cu Mircea Băsescu, Energy Holding, cel din urmă fiind închis într-un dosar de corupție.
Totodată, conform portalului instanțelor de judecată, mai nou, Țuca Zbârcea & Asociații o reprezintă pe ”intangibila” Carmen Palade (fosta soție a patronului România Liberă, Dan Adamescu) despre care România Liberă a scris în nenumărate rânduri:
– vezi furtul trupului de la morgă a lui Dan Adamescu și ascunderea autopsiei (un caz ce-ți dă fiori și te duce cu gândul la Alexei Navalnîi)
– controversatul divorț post mortem (Dan Adamescu a murit intempestiv în închisoare înainte de pronunțarea definitivă a divorțului de Carmen Palade – ce ar fi dus la dezmoștenirea lui Carmen Palade)
– devalizarea Unirea Shopping Center și ”protecția ce i se conferă acesteia” de către procurorul de caz, Tudor Marin, de la Parchetul General
– cazul Rex Mamaia, aflat în paragină.
Sumele cheltuite de România în procesul ICSID cu Gabriel Resources
România Liberă a identificat următoarele sume plătite de România în procesul în care s-a apărat în fața Gabriel Resources:
• EUR (Euros): €2,309,548.68
• RON (Romanian Lei): RON 60,568,106.64
• USD (US Dollars): $2,907,283.41
Din suma de pe 60 milioane de lei câteva sute de mii de lei s-au dus către:
Avocat Dr. Stoica – 270,000 lei (n.r. avocatul care l-a apărat fără succes pe președintele Băsescu în dosarul de ”turnător al Securității”)
Prof. Dragos – 543,000 lei
Dr. Pop – 233,000 lei
Prof. Tofan- 197,000 lei
Prof Sferdian și Bojin – 535,000 lei
Dr. Burrows și Brady – 1, 4 milioane de dolari și 483,000 de euro
CMA – 696,000 de euro
Behre Dolbear – 797,000 de mii de euro și 354, 240 de dolari
De ce România nu ar fi trebuit vreodată să ajungă într-un astfel de proces?
Procesele pe rolul ICSID nu dau bine imaginii României, chiar și în situația în care acestea sunt câștigate. Pentru mulți dintre investitorii globali, România, cu multele sale litigii, reprezintă un partener cu handicap. Orice litigiu duce la destrămarea relațiilor dintre părți și la păreri potrivnice în rândul acestora, investitorii potenți fiind la curent cu astfel de vulnerabilități.
Este de neînțeles cum avocați din România precum Țuca, Zbârcea & Asociații au acceptat, contra cost, să ducă un litigiu contrar intereselor naționale ale României. Așa cum am arătat mai sus, din cererea de chemare în judecată, cianurarea a fost o opțiune totală, nediscutabilă în acest mega business de aur în valoare de peste 6 miliarde de lei.
Am ajuns în secolul 21, cu toate avansurile tehnologice, să dăm pământurile românești bogate în aur, pe o mână de otravă?
Aceasta ar fi concluzia RL ținând cont de excelenta moștenire lăsată de romani poporului nostru, pe care o explicăm cititorilor noștri în câteva rânduri, mai jos:
Romanii au fost maeștri în inginerie și minerit, dezvoltând tehnici avansate pentru epoca lor pentru a extrage aurul și alte minerale din pământ. La Roșia Montană, cunoscută și sub numele antic de Alburnus Maior, romanii au folosit mai multe metode impresionante pentru a exploata zăcămintele de aur:
1. Galerii subterane
Romanii săpau galerii extinse subterane pentru a ajunge la filoanele de aur. Aceste galerii erau săpate manual cu dălți și ciocane din fier, iar iluminatul era asigurat prin lămpi cu ulei. Pentru a îndepărta materialul excavat și a aduce aer proaspăt în mine, romanii foloseau un sistem ingenios de ventilație și transport.
2. Ruina Montium
Pentru exploatarea la scară mai mare, romanii au dezvoltat o metodă numită „ruina montium” sau „prăbușirea munților”. Această tehnică implica săparea unor tuneluri și camere mari în interiorul muntelui, sprijinite provizoriu de stâlpi de lemn. Apoi, prin canale speciale, aduceau rapid cantități mari de apă care provocau o presiune enormă, ducând la prăbușirea structurii interne a muntelui și expunerea zăcămintelor de aur. Această metodă era eficientă, dar avea un impact semnificativ asupra mediului înconjurător.
3. Lavajul
După prăbușirea materialului de mină sau extragerea directă a minereului, romanii foloseau apa pentru a separa aurul de restul materialului. Această metodă, cunoscută și sub numele de „lavaj”, implica spălarea minereurilor zdrobite prin sită sau în albie pentru a extrage particulele de aur. Apa curgea peste materialul zdrobit, iar greutatea specifică mai mare a aurului îl făcea să se depună la fund, de unde putea fi colectat.
Aceste metode demonstrează ingeniozitatea romanilor în exploatarea resurselor naturale și capacitatea lor de a dezvolta tehnici avansate de minerit, adaptate la condițiile geologice și tehnologice ale timpului lor fără un impact devastator asupra mediului înconjurător. Dovada vie a acestei moșteniri fiind peisajele feerice ale Roșiei Montane.
