Două studii publicate în revista Nature arată cum sisteme avansate de inteligență artificială, concepute ca „agenți științifici”, pot parcurge etape complexe ale cercetării medicale, de la analiza literaturii de specialitate până la formularea de ipoteze și identificarea de candidați pentru noi tratamente.
Revoluție în cercetare: AI analizează, formulează ipoteze și propune tratamente
Într-unul dintre studii, un sistem AI dezvoltat de cercetători din San Francisco a fost folosit pentru a căuta un potențial tratament pentru degenerescența maculară legată de vârstă. Sistemul a analizat publicații științifice, a propus strategii terapeutice și a selectat molecule candidate, în timp ce experimentele au fost realizate de cercetători umani. Potrivit echipei de cercetare, utilizarea AI a redus semnificativ timpul necesar desfășurării proiectului.
Un al doilea studiu, realizat de cercetători de la Google, a folosit un sistem similar pentru a identifica medicamente deja aprobate care ar putea fi reutilizate în tratamente pentru leucemie, dar și pentru a explora mecanisme biologice implicate în rezistența la antibiotice. În unele cazuri, AI a ajuns în doar câteva zile la ipoteze similare cu cele la care oamenii de știință au lucrat ani de zile.
Chiar dacă rezultatele sunt considerate promițătoare, cercetătorii subliniază că aceste sisteme nu funcționează independent. Oamenii rămân implicați în formularea proiectelor, testarea rezultatelor și verificarea concluziilor generate de AI.
CITEȘTE ȘI – Șase americani expuși la Ebola în RD Congo: alertă internațională de sănătate
Experții avertizează că ideea unui cercetător complet autonom bazat pe inteligență artificială ridică numeroase provocări, inclusiv coordonarea între sisteme multiple, riscul de erori sau „halucinații” ale AI și necesitatea unui control uman constant.
În acest context, dezbaterea din comunitatea științifică se intensifică: unii văd în AI un instrument care poate accelera descoperirile și reduce costurile cercetării, în timp ce alții avertizează asupra pierderii rolului uman în știință, inclusiv a creativității, eticii și experienței acumulate în timp.
Mesajul cercetătorilor rămâne însă echilibrat: inteligența artificială poate deveni un instrument puternic pentru progresul științific, dar nu poate înlocui complet judecata, empatia și experiența umană care stau la baza descoperirilor majore.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
