„Moartea este afacerea noastră – și afacerea merge bine,” este motto-ul infam al Grupului Wagner, compania militară privată rusă co-fondată de Yevgeni Prigojin și Dmitry Utkin, un fost operator special neo-nazist. Afacerea Wagner a mers atât de bine încât președintele Vladimir Putin a recunoscut că a finanțat-o cu 1 miliard de dolari SUA doar în 2023. Acum, după moartea lui Prigojin și Utkin într-un accident de avion, wagneriștii sunt, aparent, integrați în Corpul African condus de Ministerul Apărării.
La trei ani de la invazia Rusiei în Ucraina, companiile militare private reprezintă doar un segment al economiei de război a Rusiei. Activitățile lor sunt printre cele mai atroce și șocante, cu multiple acuzații de crime de război și crime împotriva umanității. Însă nu sunt singurii care transformă brutalitatea în profit. Luați în considerare, de exemplu, tortura, inclusiv execuțiile simulate, la care a fost supus fermierul ucrainean Andrian Khablenko de către forțele ruse în teritoriile ocupate.
În ciuda numeroaselor dovezi privind astfel de acțiuni, lipsa unui efort serios de a-i trage la răspundere pe cei care finanțează crimele Rusiei în Ucraina sau profită de pe urma acestora este uluitoare. Da, atenția lumii este îndreptată asupra negocierilor iminente, susținute de SUA, care ar putea sau nu să ducă la un armistițiu. Dar nu există niciun motiv ca vreun acord să scape de pedeapsă pe cei implicați în cele mai grave crime din Ucraina.
Așa cum stau lucrurile acum, eforturile de tragere la răspundere sunt slabe. Pe de o parte, ar trebui să salutăm reafirmarea angajamentului UE de a crea un Tribunal Special pentru Crima de Agresiune împotriva Ucrainei. Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe, a explicat perfect importanța acestuia: „Nimeni din conducerea Rusiei nu este intangibil.” Pe de altă parte, Putin și miniștrii săi au mers prea departe și au mizat prea mult pe această invazie ilegală pentru ca perspectiva unei urmăriri penale să aibă vreun efect de descurajare. Mandatele de arestare emise de Curtea Penală Internațională în martie 2023 sunt o dovadă clară în acest sens.
Să comparăm acest lucru cu executivii ruși care finanțează companii militare private, fac trafic cu grâne ucrainene furate sau dezvoltă proiecte imobiliare pe locurile unor masacre din Mariupol. Până acum, aceștia s-au confruntat doar cu sancțiuni occidentale. Sancțiunile sunt incomode, dar nu împiedică un oligarh rus să ducă o viață confortabilă în Rusia. Ele sunt, de asemenea, instabile: guvernele se schimbă, iar un profitor de război rus poate spera că, în cele din urmă, sancțiunile vor fi abandonate în urma unui acord politic.
Mult mai amenințător pentru acești indivizi ar fi un proces de crime de război care să planeze asupra lor decenii la rând. Există precedente pentru astfel de procese. După al Doilea Război Mondial, mai mulți industriași germani au fost judecați și condamnați pentru complicitate la atrocitățile naziste. De ce atunci, cu doar câteva excepții, dreptul internațional a pierdut din vedere tragerea la răspundere a celor care finanțează sau profită de pe urma celor mai grave crime din lume?
Într-un raport recent publicat de Centrul pentru Drept Public și Internațional al Universității Naționale din Australia, sunt cartografiate formele de finanțare a războiului și de profit din războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Raportul analizează și eșecul continuu al justiției penale internaționale în abordarea complicității economice în crimele împotriva umanității și crimele de război, în ciuda muncii inovatoare a organizațiilor precum The Sentry sau a academicienilor precum profesorul Nina Jørgensen.
Unele dintre aceste comportamente pot fi deja abordate în baza legislației penale internaționale existente, care incriminează complicitatea la crimele internaționale. Altele pot necesita reforme legale. De exemplu, deși toate sistemele juridice naționale pedepsesc manipularea produselor infracțiunii, nu există astfel de norme la nivel internațional.
Crearea unui tribunal special pentru Ucraina oferă o oportunitate unică de a aborda aceste aspecte la nivel internațional. ”Urmează banii” este un clișeu, dar funcționează excelent în combaterea crimei organizate. De asemenea, noul tribunal va avea șanse mult mai mici de a asigura reparații pentru victime dacă oamenii de afaceri ai lui Putin nu se numără printre inculpați.
Între timp, statele pot acționa și la nivel național. În primul rând, guvernele ar trebui să se angajeze să urmărească penal complicitatea economică în aceeași manieră în care ar urmări penal crimele de război și crimele împotriva umanității. În al doilea rând, ar trebui să își revizuiască cadrele juridice interne pentru a include dispoziții specifice referitoare la responsabilitatea penală a finanțatorilor și profitorilor de război. În al treilea rând, ar trebui să colaboreze cu autoritățile de reglementare a criminalității financiare și cu băncile pentru a crește gradul de conștientizare privind veniturile ilicite asociate crimelor de război și crimelor împotriva umanității.
Nimic din toate acestea nu depășește capacitățile guvernelor. Exact astfel se desfășoară zilnic lupta împotriva cartelurilor de droguri și a grupărilor teroriste: vizând nu doar pe cei care comit atrocități, ci și pe cei care le oferă sprijin financiar. Pe măsură ce discuțiile despre justiția pentru Ucraina devin tot mai puternice, să nu uităm aceste lecții.
