Într-un răspuns transmis în iulie 2025 publicației The New York Times, Comisia a recunoscut pentru prima dată că mesajele au existat și că Björn Seibert, șeful de cabinet al Ursulei von der Leyen, le-a citit în vara anului 2021, după ce fusese depusă o solicitare oficială de acces la ele.
Tribunalul UE critică Comisia pentru lipsă de transparență în cazul negocierilor pentru vaccinurile anti-COVID. Criticii acuză o „ștergere deliberată” a probelor digitale sensibile
Tribunalul General al Uniunii Europene a decis, în data de 14 mai 2025, că Comisia Europeană a încălcat legislația privind accesul la documente publice prin refuzul de a furniza mesajele text schimbate între președinta executivului european, Ursula von der Leyen, și directorul general al companiei farmaceutice Pfizer, Albert Bourla. Mesajele au fost trimise în contextul negocierilor purtate în 2021 pentru achiziționarea vaccinurilor împotriva COVID‑19.
Plângerea a fost depusă de The New York Times în 2022, după ce Comisia a refuzat să ofere acces la aceste comunicări, în baza Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele instituțiilor Uniunii Europene. În motivarea refuzului, Comisia a declarat că nu deține mesajele, că acestea au fost de scurtă durată și că nu constituie documente oficiale.
Tribunalul UE a constatat că instituția nu a oferit suficiente explicații privind modul în care a căutat mesajele și nu a demonstrat că acestea nu există sau că nu mai pot fi localizate.
Ștergerea mesajelor după solicitarea oficială
În documentul transmis The New York Times în iulie 2025, Comisia confirmă că decizia de a nu păstra mesajele a fost luată după înregistrarea cererii de acces din mai 2021. Potrivit declarațiilor, mesajele au fost considerate ca având „doar scop logistic”, iar telefonul Ursulei von der Leyen a fost înlocuit ulterior, fără ca datele să fie transferate complet pe noul dispozitiv.
Comisia a afirmat că, la momentul căutării recente, nici pe dispozitivele actuale ale Ursulei von der Leyen, nici în aplicația Signal nu au mai fost identificate mesajele respective. Nu a fost precizat momentul exact al ștergerii datelor și nici dacă aceasta a fost automată sau manuală.
Faptul că mesajele au fost citite de un înalt oficial în vara lui 2021, iar ulterior au fost pierdute sau eliminate, este confirmat de Comisie în comunicarea transmisă presei și instanței. Nu a fost oferită o explicație clară dacă mesajele au fost șterse în mod deliberat, dar sincronizarea temporală între cererea oficială și dispariția lor ridică întrebări asupra caracterului intenționat al acțiunii.
Cronologia solicitărilor
În luna mai 2021, jurnalistul german Alexander Fanta a solicitat Comisiei Europene, în temeiul legislației europene privind transparența, accesul la mesajele dintre von der Leyen și Bourla. Ulterior, în 2022, publicația The New York Times a depus o cerere similară.
Comisia a răspuns că nu deține mesajele și că acestea nu au fost înregistrate ca documente, invocând caracterul efemer al comunicărilor textuale și absența obligației de păstrare. Ombudsmanul European a intervenit în acest caz în ianuarie 2022, considerând că instituția nu a efectuat o căutare adecvată și a calificat refuzul Comisiei drept un caz de „administrare defectuoasă”.
Argumentele Comisiei
În explicațiile ulterioare oferite presei în 2025, Comisia a precizat că mesajele au fost citite de către Björn Seibert, șeful de cabinet al Ursulei von der Leyen, în vara anului 2021. Potrivit declarațiilor oficiale, Seibert a considerat că mesajele aveau un conținut strict legat de programare și că nu erau relevante pentru arhivare.
Comisia a menționat, de asemenea, că von der Leyen și-a schimbat telefonul în repetate rânduri din 2021 și că datele nu au fost complet transferate între dispozitive. Într-o căutare ulterioară efectuată în aplicația Signal, mesajele respective nu au fost găsite.
Potrivit purtătoarei de cuvânt a Comisiei, Paula Pinho, politica instituției referitoare la mesaje de scurtă durată nu a fost contestată de Tribunal și a rămas în vigoare.
Hotărârea instanței
În decizia din 14 mai 2025, Tribunalul General al UE a concluzionat că Comisia nu a dovedit în mod credibil că a căutat mesajele sau că acestea nu există. Instanța a considerat că nu este suficient ca o instituție să afirme că un document nu există fără a oferi detalii privind metodele prin care a încercat să-l identifice.
Tribunalul a subliniat că o comunicare textuală poate constitui un document în sensul regulamentului, dacă are legătură cu politicile sau deciziile instituționale. Prin urmare, Comisia trebuia să analizeze cererea de acces pe fond, și nu să o respingă pe baza unei presupuse inexistențe a mesajelor.
Prin această hotărâre, instanța a anulat decizia Comisiei de a refuza accesul la informație și a obligat instituția să adopte o nouă decizie care să respecte obligațiile din Regulamentul 1049/2001.
Reacția părților implicate
Avocata The New York Times, Dana Green, a declarat că procesul a fost deschis pentru a apăra dreptul publicului de a avea acces la documentele generate în procesul decizional al Uniunii. Potrivit acesteia, răspunsul Comisiei din 2025, în care se recunoaște că mesajele au existat, validează demersul publicației.
Transparency International EU a reacționat la decizia instanței printr-un comunicat în care a precizat că hotărârea arată importanța unei administrări transparente în cadrul instituțiilor europene.
Lipsa unui apel
Potrivit Politico, Comisia Europeană nu a contestat decizia Tribunalului General, iar termenul de apel a expirat la 30 iulie 2025. Astfel, hotărârea a devenit definitivă, iar Comisia urmează să emită o nouă decizie conform prevederilor legale.
Contextul negocierilor Pfizer
În timpul pandemiei de COVID‑19, Comisia Europeană a negociat mai multe contracte cu furnizori de vaccinuri, printre care și Pfizer/BioNTech. Contractul semnat în 2021 cu Pfizer a fost evaluat la aproximativ 35 de miliarde de euro și a presupus livrarea a până la 1,8 miliarde de doze. Negocierile au fost coordonate de Ursula von der Leyen, care a declarat într-un interviu acordat New York Times în 2021 că a avut „contact personal” cu CEO-ul Pfizer înainte de încheierea acordului.
