În urma impactului unui asteroid sau cometă asupra bazinului Schrödinger de pe Lună, au fost ejectate fluxuri de rocă cu energie extrem de mare, care au săpat două canioane ce sunt comparabile în dimensiuni cu Marele Canion din America de Nord.
Două canioane mari au apărut pe Lună
Aceste canioane, Vallis Schrödinger și Vallis Planck, au fost create într-un interval de timp scurt, în mai puțin de zece minute, din cauza impactului violent, iar cercetările arată că direcțiile de mișcare a materialului ejectat și viteza cu care acesta a lovit suprafața lunară au fost esențiale pentru formarea acestora, potrivit earth.com.
Bazinul Schrödinger, care măsoară aproximativ 320 km în diametru și 4,5 km adâncime, este un bazin tip peak-ring (circular cu o zonă ridicată în mijloc) ce s-a format acum aproximativ 3,8 miliarde de ani. În jurul său există o zonă de ejecta asimetrică ce se întinde pe distanțe de până la 500 km.
Ejecta rezultată din impact a format două canioane mari: Vallis Schrödinger, care are aproximativ 270 km lungime și 2,7 km adâncime, și Vallis Planck, care ajunge la 280 km lungime și 3,5 km adâncime.
Aceste canioane sunt extrem de adânci și largi, ceea ce le face comparabile cu Marele Canion de pe Pământ, care a fost creat de-a lungul a milioane de ani prin eroziune, în timp ce canioanele lunare au fost formate în doar câteva minute de impactul masiv al unui corp ceresc.
Un aspect important al acestui impact este că, deși canioanele sunt adânci și largi, majoritatea materialului ejectat a fost îndepărtat de la polul sud lunar, iar acest lucru va afecta zonele de explorare ale viitoarelor misiuni Artemis.
CITEȘTE ȘI – Polul nord magnetic al Pământului este în mișcare. Oamenii de știință au actualizat poziția
Astfel, zona în care vor ateriza astronauții va fi mai puțin acoperită de materialul ejectat, ceea ce va facilita accesul la straturile de crustă primordială și la eșantioane de rocă de mare vârstă.
Pentru a determina direcția impactului, cercetătorii au descoperit că rândurile de cratere formate în jurul bazinului sunt distribuite asimetric, ceea ce sugerează că asteroidul sau cometa a lovit suprafața Lunii dintr-un unghi relativ mic față de orizontală, mai degrabă dintr-o direcție sud-est decât dintr-o direcție directă de impact.
Această asimetrie poate ajuta la prezicerea condițiilor viitoare ale terenului lunar și la înțelegerea mai profundă a impacturilor mari pe Lună.
Misiunile Artemis, care vor ajunge pe Lună începând din 2026, vor beneficia de acest studiu.
Acesta este un aspect crucial, deoarece misiunile vor trebui să exploreze vechile unități geologice, inclusiv straturi de crustă primordială care se află sub această ejectă.
De asemenea, impactul în bazinul Schrödinger oferă o oportunitate unică de a studia rămășițele unui eveniment de impact semnificativ, care poate contribui la testarea ipotezei impactului lunar cataclismic și la înțelegerea formării și evoluției Lunii.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
