Un abandon nu este doar o situație neplăcută pentru un animal care, dintr-odată, trebuie să se descurce singur: să își găsească hrană, să se protejeze și să supraviețuiască cu greu într-o lume modelată de om după nevoile sale.
Un abandon este, în primul rând, o inimă frântă – a unui cățel care credea că face parte dintr-o familie.
Vedem asta zilnic. Iar în timp ce le tratăm rănile, îi hrănim și le oferim siguranță, știm că putem face prea puțin pentru a șterge tristețea de a fi fost abandonați de către oamenii pe care i-au iubit.
Reușim să înțelegem acest lucru pentru că vedem fiecare caz în parte, fiecare animal cu nevoile sale. Cifrele sunt doar concluzii la final de zi sau de lună. Din păcate, și acestea spun o poveste tristă: prea multe animale continuă să fie abandonate.
Este adevărat: problema nu mai are amploarea de acum 30 de ani. Dar ROLDA încă speră și luptă pentru mai bine.
Problema abandonului în România
Anii ‘90 care ne-au făcut celebri
„Sat fără câini” este o expresie românească folosită pentru a descrie lipsa autorității și a protecției. În mod ironic, ea descrie perfect România anilor ‘90 și haitele de câini vagabonzi care cutreierau străzile orașelor.
Prea preocupați de criza politică internă, nimeni din conducerea țării sau din administrațiile locale nu s-a mai ocupat de animalele nimănui, care, nesterilizate și necastrate, s-au înmulțit necontrolat.
La această situație s-a adăugat abandonul constant: animale îmbătrânite, pui nedoriți sau animale de care proprietarii nu mai voiau să se ocupe. Numărul celor lăsați să se descurce singuri a crescut rapid. Doar în București se estima prezența a aproximativ 100.000 de câini fără stăpân.
Primele reacții ale autorităților
Privind situația strict ca pe o problemă administrativă, fără empatie, aceasta a fost abordată brutal de către autorități. Eutanasia a devenit metoda principală, zeci de mii de câini fiind omorâți în primele campanii menite să „curețe” străzile.
Lucrurile au devenit și mai grave atunci când lipsa fondurilor a dus la practici inumane. În unele cazuri, metodele folosite de hingheri și adăposturi publice au depășit orice limită.
Aceste situații au atras atenția presei internaționale și au mobilizat primele inițiative de protecție a animalelor. Într-o societate civilă aflată la început, organizațiile au început să prindă contur și să capete voce.
Primii pași pentru ROLDA
ROLDA își începe activitatea la începutul anilor 2000, când salvarea animalelor din situații extreme devine un scop pentru fondatoarea Dana Costin.
Galați, orașul ei natal, se confrunta cu aceeași problemă gravă. Pe terenul fostului combinat siderurgic se adunaseră aproximativ 10.000 de câini, trăind în condiții de semisălbăticie, într-o zonă pe care oamenii ajunseseră să o evite.
În momentul în care autoritățile au decis să intervină, ROLDA a devenit o alternativă umană la soluțiile rapide și brutale: eutanasie sau adăposturi publice subfinanțate, unde animalele erau lăsate să moară. Mai mult, în lipsa unor măsuri reale de prevenție, cum ar fi sancționarea abandonului și sterilizarea, problema continua să se agraveze.
Cu toate acestea, mii de câini au fost salvați, tratați, reabilitați și adoptați prin ROLDA. Iar cei care nu au putut fi adoptați au găsit o casă permanentă chiar la adăpostul organizației, fără a fi condamnați la moarte.
Cum se ocupă ROLDA de problema abandonului?
Au trecut 20 de ani de când ROLDA a devenit un reper în salvarea animalelor fără stăpân.
Adăposturile din Smârdan, județul Galați, sunt construite la standarde europene. Organizația beneficiază de susținere internațională, iar rezultatele obținute de o echipă mică, dar dedicată, sunt remarcabile.
Abandonul – încă o problemă de actualitate
Între 2008 și 2015, ROLDA a reușit să reducă numărul de câini fără stăpân de pe terenul combinatului din Galați de la 10.000 la 1.000. Totul fără a recurge la eutanasie și fără a renunța la niciun caz de animal preluat.
A fost o perioadă de creștere, uneori forțată pentru a prelua cât mai multe animale, o perioadă în care ne-am extins paleta de competențe și am învățat să facem singuri cam orice era omenește posibil, să găsim soluții și parteneri care să poată prelua ceea ce noi nu reușeam să facem și, mai ales, să găsim resurse și să le drămuim pentru a acoperi cu ele cât mai multe dintre nevoile rezidenților noștri.
După acest efort, solicitările au venit din întregul județ. Deși legislația s-a îmbunătățit, abandonul nu a dispărut. Este mai puțin vizibil decât acum 20 de ani, dar continuă să pună vieți în pericol.
Problemele legate de abandon acum
Legile actuale îi determină pe mulți să se gândească de două ori înainte de a-și abandona animalele. Însă cei care aleg totuși să o facă găsesc metode tot mai ascunse.
Fie abandonează animalele în zone izolate, unde să nu fie văzuți, lăsând bieții câini într-un loc nou, probabil alături de alte animale cu care se vor bate pe resurse, în zone tranzitate intens de către mașini care trec cu viteză sau în spații nesigure.
În unele cazuri, oamenii ne contactează direct pentru a prelua animalele nedorite. Aceste situații nu sunt neapărat ideale, dar măcar sunt de preferat față de abandonul în câmp sau în locații periculoase. Pentru noi, și mai ales pentru animale, este mai bine să fie preluate în siguranță decât să fie găsite rănite pe marginea drumului.
Cum prevenim abandonul?
Orice problemă cu care te confrunți are două componente: cauză și efect. Efectele sunt vizibile. Cauzele, însă, trebuie înțelese.
Unii oameni își abandonează animalele deoarece nu știu că trebuie să facă mai bine. Sau că acest lucru este sancționabil. Aici, rolul autorităților este esențial.
Mai departe de atât, ROLDA încearcă să intervină prin programe sociale și educaționale. Cele mai receptive persoane sunt cele care caută soluții pentru a-și păstra animalele, dar care își permit cu greu să le întrețină. Aici intervenim noi, sprijinind persoanele care își doresc să își păstreze animalele, dar nu își permit costurile. Le oferim hrană și ajutor, prevenind abandonul și menținând animalele în familiile lor.
Campaniile de sterilizare sunt la fel de bine primite de către comunități, mai ales în comunitățile unde oamenii nu își permit să îngrijească puii nedoriți. ROLDA finanțează numeroase astfel de campanii care au menținut numărul de animale fără stăpân din județul Galați cât mai jos posibil.
Programele educaționale, adresate atât adulților, cât și copiilor, ajută la schimbarea mentalității: cum să îngrijești un animal, ce responsabilități ai și unde poți cere ajutor.
Încă există animale abandonate, animale pe care le salvăm de pe stradă, chinuite, abuzate, subnutrite. Dar nu ne pierdem speranța și știm cu siguranță că prin fiecare măsură aplicată de noi am redus suferința acestor biete suflete cât de mult am putut.
Drumul până la eliminarea completa a abandonului e lung, dar noi continuăm, pas cu pas.
