A debutat un nou an școlar cu o serie de schimbări pe care oamenii mari vor să le implementeze în lumea oamenilor mici. Ne-am obișnuit ca fiecare ministru să vină cu propriile idei despre un sistem de învățământ cât mai performant, dar nu se știe dacă aceste propuneri vor ridica nivelul sistemului de educație din România, astfel că putem să vorbim de experimente care se fac, însă, în cazul unor eșecuri, consecințele sunt grave asupra copiilor.
„Sala de detenție“ este o găselniță a ministrului Educației, pentru a-i sancționa în acest fel pe elevii care au un comportament necorespunzător. Denumirea este îngrozitoare și amintește de pușcărie. Locul respectiv s-ar fi putut denumi „Bibliotecă“ sau chiar să fie amenajat în acest loc, pentru că cititul este pentru unii elevi o pedeapsă destul de aspră. Noroc că nu au apărut normele metodologice de aplicare, astfel că propunerea aceasta a rămas cumva în aer: o aplică cine dorește.
Elevii nu au voie cu telefoane mobile la cursuri, o altă propunere, care se aplică și în multe țări europene. Până la urmă este normal ca elevul să nu fie distras în timpul orelor, dar și această regulă nu se aplică în toate unitățile de învățământ. Urmează în perioada următoare să fie încheiate de către școli anumite contracte cu părinții în care să se menționeze și această interdicție. Nu se știe, însă, ce se întâmplă dacă părinții refuză să semneze contractele. Nu se știe și modul în care sunt depozitate telefoanele mobile ale elevilor.
Se introduc bursele de reziliență pentru cei mai bun 30 la sută din elevii dintr-o clasă, care au medii mai mari de 7.00. Ce se întâmplă dacă mai mulți elevi dintr-o clasă au medii mai mari de 7.00? Atunci primesc cei cu cele mai bune rezultate.
Anul școlar începe cu prea mulți de „dacă“, ceea ce înseamnă reguli aplicate după ureche cu consecințe care nu se cunosc, deocamdată, pentru elevi, care sunt principalele „victime“ ale acestor experimente.
