În a doua jumătate a secolului XX, energia nucleară a cunoscut o dezvoltare rapidă, iar utilizarea materialelor radioactive s-a extins în domenii precum producerea energiei, medicina, cercetarea științifică și industria. Odată cu această evoluție a apărut însă și o problemă dificilă: ce urma să se întâmple cu cantitățile uriașe de deșeuri radioactive produse, potrivit sciencealert.
Pentru Europa, una dintre soluțiile adoptate în acea perioadă a fost depozitarea deșeurilor pe fundul Oceanului Atlantic. Între 1949 și 1982, peste 200.000 de butoaie cu deșeuri radioactive de nivel scăzut au fost aruncate în ocean, cantitatea totală depășind 150.000 de tone.
Cele mai multe containere au fost abandonate la adâncimi cuprinse între 3.000 și 5.000 de metri.
VEZI ȘI – Africa se rupe în două și va apărea un nou ocean. Ce au descoperit cercetătorii
Timp de decenii, starea exactă a acestor butoaie a rămas în mare parte necunoscută. Acum, cercetătorii au coborât la adâncimi de aproape 5.000 de metri pentru a investiga direct siturile respective, iar imaginile obținute au arătat containere puternic corodate și degradate, din care material se scurge pe fundul oceanului.
Butoaiele au fost găsite după zeci de ani
Deșeurile radioactive de nivel scăzut, cunoscute sub abrevierea LLW, nu sunt lipsite de pericole. Ele provin inclusiv din activități medicale și industriale și conțin, în general, cantități mai reduse de radionuclizi cu viață lungă.
În perioada în care a avut loc depozitarea în Atlantic, recomandările erau diferite de cele actuale. Containerele trebuiau să ajungă intacte pe fundul oceanului și să rămână închise suficient de mult pentru ca radionuclizii cu viață scurtă să se dezintegreze.
Ulterior, se presupunea că restul materialului radioactiv se va elibera treptat și se va dispersa în ocean.
Problema era că în butoaie se aflau și substanțe care pot persista timp de mii de ani, printre acestea numărându-se cesiu-137, izotopi ai plutoniului și tritiu.
După oprirea operațiunilor de depozitare, în anii 1980, locațiile exacte și starea containerelor au rămas insuficient documentate timp de mai multe decenii.
Situația a început să se schimbe după ce inginerul nuclear Patrick Chardon și geologul marin Javier Escartín, de la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică, au început să investigheze soarta acestor deșeuri.
Demersul lor a dus la apariția proiectului NODSSUM – Nuclear Ocean Dump Site Survey Monitoring, o inițiativă care reunește specialiști în fizică nucleară, geologie, oceanografie, biologie și chimie marină.
Prima expediție a identificat mii de butoaie
Prima expediție a avut loc în iunie 2025, la bordul navei de cercetare L’Atalante. Cercetătorii au folosit vehiculul autonom subacvatic UlyX pentru a cartografia fundul oceanului și a fotografia butoaiele.
În același timp, echipa a colectat probe de apă, sedimente, pești și crustacee din zona în care se aflau deșeurile.
În aproximativ o lună, cercetătorii au reușit să localizeze și să cartografieze 3.355 de butoaie.
Această primă misiune le-a oferit oamenilor de știință o imagine mult mai clară asupra amplasării deșeurilor și a permis pregătirea unei investigații directe.
În mai 2026, echipa s-a întors în Atlantic, de această dată la bordul navei Pourquoi Pas?.
Cercetătorii au avut la dispoziție submersibilul Nautile, capabil să ajungă până la 6.000 de metri adâncime. În timpul celor peste 20 de scufundări, acesta a transportat oamenii de știință la mai mult de 4.700 de metri sub suprafața oceanului, pentru a examina direct butoaiele și a colecta probe din imediata lor apropiere.
Butoaiele corodate au devenit parte a ecosistemului
Starea unora dintre containere a fost surprinzătoare. Butoaiele erau puternic corodate și degradate, iar material din interior părea să se scurgă pe nisipul din jur.
Totuși, cercetătorii au făcut o altă descoperire neașteptată.
În jurul butoaielor se dezvoltaseră comunități de organisme marine. Anemonele se prinseseră de containere, iar în apropierea acestora trăiau bureți, castraveți de mare, pești și crustacee. Crabii păreau să folosească în mod special aceste structuri ca adăpost.
Astfel, butoaiele nu mai reprezentau doar niște containere abandonate pe fundul oceanului. Ele deveniseră parte din mediul în care trăiau diferite organisme.
Descoperirea a ridicat o întrebare importantă pentru cercetători: ajunge materialul radioactiv eliberat din butoaie în organismele care trăiesc în imediata lor apropiere?
Cercetătorii au detectat materiale radioactive
Nu există îndoieli că o parte din materialul radioactiv a ieșit din containere.
Instrumentele folosite de echipă au detectat semnale importante de cobalt-60 și niobiu-94, pe care cercetătorii le-au putut asocia în mod specific cu deșeurile depozitate în Atlantic.
Au fost detectate și cesiu-137 și americiu-241, la niveluri mult peste fondul radioactiv asociat testelor nucleare atmosferice și accidentelor.
Însă prezența acestor substanțe în zona butoaielor nu oferă, de una singură, răspunsul la întrebarea dacă radioactivitatea se acumulează în organismele care trăiesc acolo.
Pentru a afla acest lucru, Nautile a colectat, în cinci zone, sedimente, apă, organisme și comunități microbiene din imediata apropiere a butoaielor și chiar de pe suprafața acestora.
Cercetătorii au prelevat și probe din habitate stâncoase aflate în apropiere, pentru a putea compara comunitățile biologice din jurul butoaielor cu cele din alte zone.
Probele urmează să arate impactul asupra vieții marine
Probele colectate în timpul expediției sunt în prezent analizate pentru a determina dacă aceste structuri artificiale au vreun efect asupra organismelor care s-au stabilit în jurul lor.
Cercetătorii au găsit însă și un element important în ceea ce privește nivelul de radioactivitate. Deși instrumentele au identificat semnale semnificative în apropierea butoaielor, nivelurile nu au fost suficient de ridicate pentru a reprezenta o problemă majoră de protecție împotriva radiațiilor pentru oamenii de știință care au manipulat probele.
Submersibilul Nautile și echipamentele sale nu au prezentat semne de contaminare.
O situație asemănătoare a fost observată și în cazul submarinului sovietic Komsomolets, potrivit materialului. Un studiu recent a identificat niveluri de radionuclizi extrem de ridicate imediat în jurul reactorului avariat, însă concentrațiile au scăzut rapid la doar câțiva metri distanță, pe măsură ce materialul s-a dispersat în apa oceanului.
Aceste observații nu înseamnă că deșeurile radioactive abandonate în Atlantic sunt inofensive. În același timp, cercetătorii nu au stabilit încă dacă și în ce măsură materialele radioactive eliberate din butoaie sunt preluate de organismele care trăiesc în jurul lor.
Pentru prima dată, însă, oamenii de știință dispun de o hartă detaliată a mii de containere și de probe colectate direct din jurul acestora. Analiza lor ar putea oferi o imagine mult mai clară asupra modului în care deșeurile radioactive abandonate în urmă cu zeci de ani interacționează cu ecosistemul de pe fundul Atlanticului.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
