Elveția organizează duminică un referendum prin care alegătorii sunt chemați să decidă dacă neutralitatea istorică a țării trebuie definită într-un mod mai strict și introdusă într-o formă mai restrictivă în Constituție. Miza votului depășește însă dezbaterea despre statutul tradițional al Elveției și ajunge inclusiv la modul în care Berna ar putea aplica sancțiuni împotriva Rusiei și la relația sa cu alianțele militare occidentale.

În cazul unui vot favorabil inițiativei, Elveția ar fi practic împiedicată să impună sancțiuni împotriva Rusiei dacă acestea nu ar fi aprobate de Consiliul de Securitate al ONU. Rusia are drept de veto în acest organism.

Totodată, propunerea ar limita posibilitatea Elveției de a coopera militar cu o alianță precum NATO. O astfel de cooperare ar fi permisă doar dacă țara însăși ar fi atacată sau s-ar confrunta cu o amenințare iminentă.

Rusia și-a exprimat deschis sprijinul pentru inițiativă.

VEZI ȘI – Rusia l-a arestat pe un politolog cunoscut, critic al Kremlinului. Acuzațiile care îl pot trimite 20 de ani la închisoare

Ce înseamnă, de fapt, votul pentru neutralitate

Dezbaterea nu se referă neapărat la renunțarea la neutralitate, un principiu care se bucură de un sprijin important în Elveția, ci la modul în care acesta trebuie aplicat.

Fabio Wasserfallen, profesor de politică europeană la Universitatea din Berna și sondor la LeeWas, a explicat că întrebarea este dacă neutralitatea ar trebui să aibă limite juridice mai stricte sau dacă guvernul trebuie să păstreze libertatea de a decide de la caz la caz.

În prezent, neutralitatea permanentă a Elveției este recunoscută în dreptul internațional. Totuși, autoritățile de la Berna au o anumită marjă de manevră în aplicarea politicii de neutralitate și pot decide inclusiv dacă impun sancțiuni economice sau dacă dezvoltă forme de cooperare militară fără ca țara să devină membră a unei alianțe.

Elveția nu poate participa la războaie între state și nu poate oferi sprijin militar, însă guvernul dispune în prezent de libertatea de a lua anumite decizii în domeniul sancțiunilor și al cooperării internaționale.

Războiul din Ucraina a schimbat dezbaterea

Problema a devenit mult mai controversată după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022.

De atunci, guvernul elvețian a urmat în mare măsură sancțiunile impuse de Uniunea Europeană împotriva Moscovei. Decizia a provocat reacții din partea susținătorilor unei interpretări mai stricte a neutralității.

Inițiativa supusă votului a apărut în acest context și a fost lansată de Pro Schweiz, un grup național-conservator asociat îndeaproape cu partidul de dreapta Swiss People’s Party (SVP). Miliardarul și fostul consilier federal Christoph Blocher este prezentat drept una dintre principalele forțe din spatele campaniei.

Guvernul elvețian se opune propunerii, la fel ca principalele partide politice ale țării, cu excepția SVP.

Corina Gredig, deputată din partea Green Liberals, susține că transformarea neutralității într-o regulă rigidă ar putea duce la izolarea Elveției. În opinia sa, izolarea nu reprezintă o strategie de securitate potrivită într-un asemenea context.

Sondajele menționate în material indică faptul că aproape două treimi dintre alegători se opun inițiativei.

O neutralitate care s-a schimbat de-a lungul timpului

Originile neutralității elvețiene sunt asociate în mod frecvent cu înfrângerea Confederației Elvețiene în bătălia de la Marignano, în 1515. Statutul a fost recunoscut oficial de alte state europene în 1815 și introdus în Constituție în 1848.

Elveția a reușit să nu intre oficial de partea vreunuia dintre beligeranți în cele două războaie mondiale. Istoricul elvețian Thomas Maissen subliniază însă că neutralitatea nu a fost întotdeauna aplicată într-un mod complet detașat de realitatea geopolitică.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, țara era înconjurată de puterile Axei după înfrângerea Franței din 1940. Potrivit lui Maissen, guvernul elvețian a încercat să își păstreze neutralitatea, dar a fost nevoit să acționeze pragmatic, inclusiv în relațiile economice.

În timp, definiția neutralității elvețiene s-a modificat. Elveția a participat, de exemplu, la sancțiunile economice împotriva Irakului în 1990 și s-a alăturat Parteneriatului pentru Pace al NATO în 1996.

Berna își consolidează apărarea

Invazia Rusiei în Ucraina și ceea ce textul descrie drept intensificarea operațiunilor hibride ale Moscovei în Europa au schimbat și modul în care Elveția își privește securitatea.

Berna își consolidează apărarea, crește cheltuielile militare și își extinde cooperarea cu partenerii europeni.

O strategie elvețiană de securitate publicată în septembrie avertizează asupra deteriorării puternice a mediului de securitate și solicită achiziționarea unor rachete cu rază lungă de acțiune și a unor drone.

Din 2025, Elveția participă la anumite proiecte din cadrul PESCO, structura Uniunii Europene dedicată cooperării în domeniul apărării. În paralel, Berna și-a intensificat parteneriatul de lungă durată cu NATO, prin dialog politic și eforturi pentru îmbunătățirea capacității armatei elvețiene de a opera alături de forțele statelor aliate, inclusiv în domenii precum puterea aeriană, comunicațiile, spațiul și reziliența.

Elveția nu este însă membră NATO.

Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.