Sunt concluziile unui raport al Inspecţiei Judiciare, aprobat de CSM.
Conform raportului citat de news.ro, în dosarele cu victime minore agresate sexual există vulnerabilităţi atât în ceea ce priveşte activitatea de urmărire penală – etapă pe parcursul căreia s-a constatat că victime minore au fost audiate în prezenţa autorilor agresiunii, a unor rude ale agresorilor sau în absenţa unui avocat ori psiholog, cât şi în etapa judecării dosarelor – etapă în care s-a constatat, printre altele, lipsa unei metodologii de audiere a victimelor.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat, cu unanimitate, Raportul Inspecţiei Judiciare – tematic mixt nr.20-2770/20-2771 privind „Practica instanţelor de judecată şi a parchetelor de pe lângă acestea în investigarea şi soluţionarea cauzelor privind infracţiuni la viaţa sexuală cu victime minore”, care fusese dispus în iunie anul trecut.
Totodată s-a hotărât sesizarea ministrului Justiţiei cu propuneri de modificare a Codului penal formulate de Direcţia legislaţie, documentare şi contencios.
Conform raportului, în perioada 1 februarie 2014 – 29 iulie 2020 instanţele de judecată din România au soluţionat definitiv 2.732 de dosare privind infracţiuni la viaţa sexuală, dosare în care victimele erau minore. În alte 69 de dosare soluţia s-a dat după ce autorii faptelor au încheiat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, iar 11 cauze au fost clasate.
În ceea ce priveşte dosarele cu infracţiuni la viaţa sexuală şi victime minore există vulnerabilităţi atât în activitatea de urmărire penală, cât şi în derularea în instanţă a acestor procese.
Printre vulnerabilităţile constatate de către Direcţia de inspecţie pentru procurori în activitatea de urmărire penală se regăsesc, printre altele, necorelări ale legislaţiei interne cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), dar şi vulnerabilităţi legate de modalitatea concretă de desfăşurare a anchetelor în care există victime minore ale unor agresiuni sexuale. Inspectorii judiciari constată, spre exemplu, că nu există o metodologie de audiere a victimelor, dar constată şi specializarea insuficientă a organelor de anchetă, lipsa echipelor multidisciplinare şi interinstituţionale, audierea repetată a victimelor minore, audierea victimelor de către persoane de sex opus, deşi există o dispoziţie legală care prevede că acestea trebuie audiate de către persoane de acelaşi sex.
Printre vulnerabilităţi legate de activitatea de urmărire penală inspectorii judiciari mai constată „audierea victimelor în prezenţa unor persoane care le vulnerabilizează (autor, părinte care a consimţit la comiterea faptei, rude ale autorului)”, precum şi “audierea victimelor în lipsa unui avocat, a unui părinte, a unui reprezentat DGASPC, a unui psiholog”.
Pe parcursul anchetelor, procurorii întâmpină dificultăţi precum imposibilitatea administrării unor probe din cauza sesizărilor făcute tardiv. O altă vulnerabilitate este legată de “neefectuarea de cercetări penale faţă de persoanele care, potrivit tradiţiei privind căsătoria copiilor sau uniunea consensuală dintre aceştia, la vârste fragede, consimt la întreţinerea de către victimele minore a actelor sexuale”.
În ceea ce priveşte practica instanţelor de judecată în cazurile de infracţiuni la viaţa sexuală în care victimele sunt minore, inspectorii judiciari au constatat că nu toate instanţele de judecată au complete specializate în soluţionarea de cauze cu minori.
Verificările au relevat faptul că în majoritatea dosarelor victimele infracţiunilor au avocat din oficiu, cauzele în care acestea au avocat ales fiind, conform raportului, „foarte puţine”.
Printre vulnerabilităţile legate de audierea în instanţă a victimelor se numără lipsa unor incinte special concepute pentru audierea copiilor, prezentarea persoanei vătămate în faţa instanţei fără reprezentatul legal, audierea victimei minore în lipsa psihologului, schimbarea declaraţiilor victimei.
„Prin raportare la verificările şi constatările din cuprinsul raportului, apreciem că reglementările legale actuale privitoare la modul de desfăşurare a procedurilor judiciare ar trebui adaptate situaţiilor specifice audierii copiilor. Aceştia, indiferent de calitatea deţinută în proces -victimă, inculpat, martor – trebuie pregătiţi pentru audiere şi trebuie să cunoască modul de derulare a procedurilor. Relaţiile comunicate de către instanţe relevă situaţii frecvente în care condiţiile generale actuale de desfăşurare a şedinţei de judecată nu sunt de natură să asigure confortul psihic şi fizic al copiilor”, concluzionează raportul Inspecţiei Judiciare.
Inspectorii judiciari au şi propuneri pentru îmbunătăţirea situaţiei privind dosarele cu victime minore ale unor infracţiuni legate de viaţa sexuală. Astfel, aceştia propun „analiza oportunităţii elaborării unei strategi naţionale privind minorii în care să fie cooptate toate instituţiile cu atribuţii în domeniu, urmărindu-se pe de o parte informarea, educarea şi conştientizarea de către societate a fenomenului, iar, pe de altă parte, crearea unor echipe multidisciplinare şi interinstituţionale de intervenţie în cazul unor astfel de situaţii”.
