Extinderea Uniunii Europene a devenit o prioritate geopolitică de vârf și un răspuns la instabilitatea în creștere și incertitudinea globală.
Însă, pentru a se ridica la înălțimea acestei ambiții declarate și a o transforma într-un rezultat tangibil, trebuie să urmeze un sprijin financiar și politic durabil și previzibil. Propunerea actuală a Comisiei Europene pentru următorul cadru financiar multianual nu îndeplinește încă acest test. Parlamentul European și-a exprimat clar poziția, săptămâna aceasta, apelând explicit la Comisie pentru a adăuga o linie bugetară separată pentru alocările pre-extindere în următorul cadru financiar multianual. Acest lucru trebuie reiterat în poziția finală și obligatorie din punct de vedere juridic a PE, după ce comisiile relevante își vor adopta pozițiile la sfârșitul acestui an. Acum depinde de Consiliul European să se ridice la nivelul acestei ambiții. Deși elementele fundamentale ale extinderii UE rămân un proces bazat pe merit, ancorat în reforme și convergență cu legislația UE, noul mediu geopolitic necesită un sprijin financiar substanțial și previzibil pentru țările candidate. Aceste țări se confruntă cu provocări noi și emergente: de la dependențele energetice și economice, până la construirea rezilienței împotriva amenințărilor hibride și de securitate.
Integrarea în UE a fost însoțită în mod tradițional de instrumente financiare. Cu toate acestea, în iulie 2025, Comisia a propus integrarea acestor instrumente în cadrul unui nou Instrument Global pentru Europa. Acesta alocă 43,2 miliarde de euro în următorul ciclu financiar pentru întregul pilon Europa al acestui instrument, fără angajamente clare privind extinderea, ceea ce face ca țările candidate să se întrebe cât de serios să ia declarațiile politice de la Bruxelles.
Este crucial ca instituțiile UE să vină cu o viziune clară și o strategie de punere în aplicare a extinderii în următorul buget al UE.
Setul de instrumente actual oferă lecții utile în acest sens. Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) a oferit previzibilitate, însă convergența socioeconomică în Balcanii de Vest rămâne un eșec de lungă durată pe care generațiile succesive de IPA nu l-au abordat. Noile facilități de reformă și creștere pentru Balcanii de Vest și Moldova și Facilitatea pentru Ucraina spun o poveste diferită: prin legarea plăților de reforme specifice și aplicarea unei condiționalități mai clare, acestea au oferit guvernelor beneficiare o nouă responsabilitate pentru proces.
Dovezile din două decenii de finanțare pentru preaderare indică cinci componente care vor fi esențiale pentru a transforma declarațiile politice privind aderarea în realitate.
În primul rând, UE trebuie să se asigure că finanțarea alocată extinderii este previzibilă și clar programată în regulament.
Crearea unui Mecanism de Integrare Europeană dedicat în cadrul pilonului Europa Globală pentru perioada 2028-2034 ar da tonul potrivit. Un astfel de mecanism ar semnala faptul că prioritizarea politică este un obiectiv real, nu un slogan, și că UE investește bani acolo unde contează cel mai mult. Orice finanțare viitoare pentru țările în curs de aderare trebuie să fie rezervată pentru extindere.
La nivelurile actuale ale IPA (14,2 miliarde EUR pentru perioada 2021-2027), modelarea economică sugerează că ar fi nevoie între 11 și 100 de ani pentru ca țările din Balcanii de Vest să atingă standardele de viață ale UE. Între timp, cercetarea noastră estimează că ar fi nevoie de 35 de miliarde EUR pentru Balcanii de Vest și Republica Moldova împreună – aproximativ 5 miliarde EUR per țară, în funcție de dimensiune și de negocierea finală – alături de 8 miliarde EUR pentru Ucraina, în afara Rezervei Ucrainei, pentru a oferi baza unei transformări autentice și a pregăti aceste țări și societățile lor pentru aderarea la UE.
În al doilea rând, lecțiile desprinse din cele trei facilități privind Balcanii de Vest, Republica Moldova și Ucraina oferă o bază solidă pentru proiectarea următorului instrument financiar.
Propunerea Comisiei rămâne vagă în ceea ce privește finanțarea programabilă, transmițând încă un semnal de incertitudine. Alocarea a cel puțin 65% din Facilitatea Europeană de Integrare ca fiind programabilă, cu programe individuale pentru țări pe bază anuală, ar oferi stabilitatea mult necesară țărilor în curs de aderare. Pentru a face față oricărei crize viitoare sau oricărei noi priorități, Facilitatea ar trebui să includă și un pachet financiar flexibil pentru a face față unor situații neprevăzute.
În al treilea rând, orice instrument viitor trebuie conceput punând pe primul loc principiile fundamentale.
Facilitatea Europeană de Integrare ar trebui să includă în programarea sa o condiționalitate clară privind statul de drept, cu capacitatea de a suspenda rapid fondurile în cazul unui regres democratic sau al unei derive geopolitice și de a redirecționa finanțarea către organizațiile societății civile (OSC) și alți actori democratici.
O facilitate dedicată societății civile va fi esențială pentru a asigura continuarea rolului vital al OSC-urilor în țările în curs de aderare, unde acestea aduc adesea o expertiză semnificativă în domeniul mediului, climei, energiei, statului de drept și reformei justiției și unde fac parte din grupurile de lucru guvernamentale. Organizațiile media independente sunt la fel de importante, în special pe fondul campaniilor de dezinformare și interferență străină care vizează discreditarea integrării în UE și alimentarea euroscepticismului, așa cum am văzut în Serbia, Georgia și Moldova, unde campaniile coordonate de dezinformare au contribuit activ la subminarea sprijinului public pentru integrarea în UE.
În al patrulea rând, țările care încheie negocierile de aderare în următoarea perioadă financiară ar trebui să beneficieze de un angajament dedicat pentru mecanismele de tranziție din cadrul instrumentelor UE, asigurând un transfer fără probleme de la finanțarea externă la finanțarea internă în etapele finale ale convergenței.
În cele din urmă, ar trebui înființată o Platformă de Investiții pentru Integrarea Europeană, menită să coordoneze și să atragă investiții pentru țările candidate, completând asistența financiară. Modele similare există deja în Cadrul de Investiții pentru Balcanii de Vest și în Cadrul de Investiții pentru Ucraina.
Propunerea Comisiei nu reușește să transpună pe deplin impulsul politic din spatele extinderii în pachete financiare.
Parlamentul European s-a pronunțat în favoarea acestui punct de vedere, iar Consiliul are acum șansa de a profita de moment – de a face față provocării geopolitice a timpului nostru și de a ancora în Uniune aspiranții la aderarea la UE, mai bine pregătiți, cu stabilitatea socioeconomică și reformele instituționale potrivite pentru Europa viitorului.
