În cursul săptămânii trecute, politicienii ruși de rang înalt au amenințat în mod activ cu utilizarea armelor nucleare și au făcut aluzie la posibilitatea de a aplica doctrina sa nucleară în teritoriile ocupate temporar în Ucraina.
În plus, la 24 septembrie, Lavrov a declarat că “întregul teritoriu al Federației Ruse, care este consacrat și poate fi consacrat suplimentar în Constituția Federației Ruse, se află, bineînțeles, sub protecția deplină a statului; acest lucru este absolut firesc. Toate legile, doctrinele, conceptele și strategiile Federației Ruse se aplică întregului său teritoriu”, potrivit Lang Institute.
Astfel, Rusia folosește amenințările nucleare pentru a intimida Occidentul și a slăbi sprijinul acestuia pentru Ucraina. Kremlinul face tot posibilul să ridice miza și să șantajeze, deși utilizarea armelor nucleare de către Moscova este încă o posibilitate îndepărtată. Acest lucru se explică prin faptul că, din cauza restricțiilor internaționale privind testele nucleare, nimeni nu poate ști cu siguranță câte focoase nucleare de luptă are Rusia. Pe baza stării tehnice a armelor rusești folosite în Ucraina, se presupune că aproximativ 15% din arsenalul său nuclear nu este pregătit de luptă. În medie, 10 din 30 de lansări de submarine sunt eșuate. Astfel, conform estimărilor, o treime dintre rachete pot depăși ținta.
80% din potențialul nuclear rusesc poate fi neutralizat prin atingerea a patru puncte critice: Gadzhiyevo, Murmansk Oblast; Vilyuchinsk în Kamchatka, un aerodrom din apropierea orașului Engelsk, Saratov Oblast, și o bază de bombardiere în Ukrainka, Amur Oblast. Restul complexelor mobile (cum ar fi Topol și Yars) pot fi distruse cu arme de înaltă precizie. În același timp, posibilitatea de a provoca vreun prejudiciu Statelor Unite și aliaților săi prin lansarea unui “atac preventiv” se stabilește la zero.
Luând în considerare circumstanțele actuale, determinarea Occidentului de a folosi arme nucleare ca răspuns este un semnal clar pentru a împiedica Rusia de la escaladarea nucleară. Trebuie subliniat încă o dată că, potrivit convingerii sale, Putin luptă cu Occidentul. Prin urmare, această confruntare este existențială pentru el și nu depinde de situația din Ucraina. Liderul rus trebuie să înțeleagă că intimidarea este un instrument inutil și lipsit de succes.
Amenințările nucleare ale Rusiei sunt inacceptabile, motiv pentru care lumea trebuie să ia măsuri pentru a preveni utilizarea unor astfel de arme.
Prin șantajul cu arma nucleară, Kremlinul intenționează să semene discordie în cadrul UE și NATO.
Rusia folosește retorica nucleară ca instrument de șantaj, licitație și intimidare. Conform codului operațional al Kremlinului, orice concesie ca răspuns la acțiunile sale ar dovedi eficiența presiunii. Prin urmare, concesiile nu îl vor opri pe Putin. Acesta trebuie să realizeze că retorica “nucleară” nu aduce nici dividende, nici rezultate. În cele din urmă, el va trebui să renunțe această idee.
Putin este încrezător că însăși demonstrația utilizării nepedepsite a armelor nucleare într-un conflict armat va face ca Occidentul să își recunoască puterea și va forța întreaga lume să accepte pretențiile sale. Profilul psihologic al lui Putin arată că el înțelege limbajul puterii. Evident, cu cât este mai aproape eșecul planurilor sale, cu atât mai pătată este alegerea armelor nucleare, atât pentru el însuși, cât și pentru mediul său.
În cazul aplicării armelor nucleare, Rusia se va confrunta cu un răspuns puternic al SUA, care se va transforma într-o catastrofă pentru Rusia însăși. În același ton, premierul britanic Liz Truss a promis că este gata să lanseze atacuri nucleare de răspuns dacă Moscova decide să realizeze amenințări nucleare.
Pe scurt, dacă Federația Rusă îndrăznește să detoneze o încărcătură nucleară tactică pe teritoriul Ucrainei sub forma unui “șoc nuclear”, există trei opțiuni de răspuns posibile.
- lovitură de răspuns cu arme nucleare tactice împotriva teritoriului nelocuit controlat de Rusia;
- răspuns neforțat sub forma unor sancțiuni dure și a izolării Federației Ruse;
- răspuns forțat cu utilizarea armelor convenționale, un atac fulgerător al forțelor armate ale Statelor Unite și ale aliaților săi asupra trupelor rusești de pe teritoriul Ucrainei, fără aplicarea armelor de distrugere în masă.
Cele mai periculoase opțiuni sunt prima (cea mai puternică) și a doua (cea mai slabă), deși varianta de răspuns convențional (a treia) este probabil cea mai eficientă.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
