Alireza Beiranvand a fost desemnat omul meciului după remiza dintre Iran și Belgia, însă drumul său spre performanță a fost unul impresionant.
Iranul a obținut un rezultat important la Cupa Mondială 2026, remizând cu Belgia, scor 0-0, iar principalul artizan al punctului câștigat a fost portarul Alireza Beiranvand.
Goalkeeperul în vârstă de 33 de ani a avut șapte intervenții decisive și a fost desemnat omul meciului, însă povestea sa de viață este una care depășește cu mult performanța sportivă din teren.
Născut într-o familie nomadă foarte săracă din provincia Lorestan, Beiranvand a crescut păscând oi și muncind la țară. În acea perioadă a început să joace fotbal, însă pasiunea sa nu era susținută de familie.
Într-un interviu acordat televiziunii de stat iraniene în 2016, portarul a povestit că tatăl său era împotriva sportului și considera că familia avea nevoie de ajutor financiar, nu de vise legate de fotbal.
„Tatăl meu nu voia să joc fotbal. De fapt, era împotriva oricărui tip de sport și chiar împotriva școlii. Spunea că nimic dintre acestea nu ar fi benefic pentru familia noastră numeroasă. Mi-a distrus chiar și echipamentul de fotbal și mi-a spus că ar trebui să-mi găsesc un loc de muncă”, povestea Beiranvand.
La doar 14 ani, acesta a luat decizia de a pleca singur la Teheran. Cu puținii bani pe care reușise să îi economisească, și-a cumpărat un bilet de autobuz și a plecat spre capitala Iranului fără acordul familiei.
Planul era să locuiască la mătușa sa, însă aceasta a refuzat să îl primească. Astfel, adolescentul a ajuns să doarmă pe străzile Teheranului.
Mai târziu, un scouter l-a remarcat și i-a oferit șansa de a susține probe la un club. A trecut testele, dar problema locuinței a rămas.
„Dacă vorbești cu oamenii fără adăpost din jurul Pieței Azadi, toată lumea mă cunoaște acolo, pur și simplu pentru că obișnuiam să dorm pe stradă chiar în zona pieței”, își amintea portarul.
A lucrat în croitorii, pizzerii și ca măturător stradal
Pentru a supraviețui, Beiranvand a fost nevoit să accepte diverse locuri de muncă.
Un coleg de echipă l-a ajutat să obțină un post într-o croitorie. Acolo putea și să doarmă, însă programul era extrem de solicitant. Lucra dimineața, mergea la antrenamente, apoi revenea la muncă până târziu în noapte.
După ce și-a pierdut acel loc, a ajuns din nou pe străzi și s-a angajat într-o pizzerie.
„A fost mai mult ca o exploatare a omului de către om decât ca o meserie. Mă trezeau la cinci dimineața și mă puneau să spăl vasele și să curăț cuptorul de pizza”, a povestit portarul.
Ulterior a lucrat într-o spălătorie auto, iar apoi pentru administrația locală din Teheran, ca măturător stradal.
În acea perioadă, o rudă l-a văzut la muncă și l-a contactat pe tatăl său.
„L-a sunat pe tatăl meu și i-a spus: «Chiar credeai că fiul tău va deveni sportiv la Teheran? Nu, dragul meu, el mătură străzile»”, și-a amintit Beiranvand.
Situația sa s-a schimbat după ce povestea a devenit cunoscută în presa iraniană. Un sponsor al clubului i-a oferit un loc unde să doarmă, iar cariera sa a început să evolueze.
În 2015 a început ascensiunea care l-a transformat într-unul dintre cei mai cunoscuți portari ai Iranului. Un an mai târziu a ajuns la Persepolis, iar în 2020 a făcut pasul în Europa, semnând cu Royal Antwerp.
În prezent evoluează pentru Tractor SC din Tabriz și continuă să fie una dintre figurile importante ale naționalei Iranului.
Beiranvand nu este cunoscut pentru implicare politică și evită confruntările publice cu autoritățile de la Teheran. Cu toate acestea, după remiza cu Belgia, portarul a fost sărbătorit de suporterii iranieni prezenți la Los Angeles, inclusiv de cei care se declară critici ai regimului din țara sa.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
