Marea Britanie va avea în acest an al șaptelea prim-ministru în ultimul deceniu, după ce liderul Partidului Laburist, Keir Starmer, a fost înlăturat luni chiar de propria formațiune politică, potrivit AFP.
Această schimbare la vârful puterii, provocată de propriul partid, continuă o tendință care a caracterizat și perioada în care conservatorii s-au aflat la guvernare.
Starmer și-a anunțat demisia luni, după luni de scădere accentuată în sondajele de opinie și în urma manevrelor politice ale propriilor parlamentari.
Veteranul politician laburist Andy Burnham și-a confirmat candidatura pentru a-i succeda la conducerea partidului și, implicit, în funcția de prim-ministru.
Principalul partid de opoziție de astăzi, Partidul Conservator, a avut cinci prim-miniștri între 2016 și iulie 2024, când Starmer a revenit la putere în urma unei victorii categorice în alegerile generale.
Schimbările rapide de lideri l-au determinat pe Starmer, înainte de a deveni premier, să ceară încetarea „haosului” provocat de înlocuirea repetată a prim-miniștrilor.
La mai puțin de doi ani de la preluarea mandatului, Starmer a avut însă aceeași soartă.
David Cameron (mai 2010 – iulie 2016)
Cel de-al doilea mandat al lui David Cameron s-a încheiat după decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană.
După ce britanicii au votat în favoarea Brexitului la referendumul din iunie 2016, Cameron, care susținuse rămânerea în UE, și-a prezentat demisia.
Theresa May (iulie 2016 – iulie 2019)
Theresa May a preluat funcția într-o perioadă marcată de consecințele referendumului privind Brexitul, după un mandat îndelungat ca ministru de Interne.
Ea a convocat alegeri anticipate în 2017 pentru a-și consolida poziția în negocierile privind ieșirea din Uniunea Europeană, însă strategia s-a întors împotriva sa. Conservatorii au rămas cel mai mare partid din Parlament, dar au pierdut majoritatea.
Incapabilă să obțină aprobarea Parlamentului pentru acordul privind Brexitul, May a fost nevoită să demisioneze după rezultatele foarte slabe obținute de conservatori la alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019.
Boris Johnson (iulie 2019 – septembrie 2022)
Boris Johnson, cunoscut pentru stilul său politic neconvențional, a condus țara în timpul pandemiei de COVID-19 și a finalizat ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.
El a obținut o victorie clară la alegerile generale anticipate din decembrie 2019.
Totuși, o serie de scandaluri i-au afectat grav autoritatea, iar în cele din urmă a fost obligat să demisioneze după un val de demisii în rândul miniștrilor și colaboratorilor săi.
Liz Truss (septembrie 2022 – octombrie 2022)
Liz Truss a rămas în funcția de prim-ministru doar 49 de zile, cel mai scurt mandat din istoria Marii Britanii.
Ea a fost forțată să demisioneze după reacțiile extrem de negative generate de controversatul său „mini-buget”, care prevedea reduceri masive de taxe.
Planul economic a provocat turbulențe pe piețele financiare și a adus economia britanică în pragul unei crize financiare, determinându-și propriul partid să-i retragă sprijinul.
Rishi Sunak (octombrie 2022 – iulie 2024)
Rishi Sunak a condus guvernul timp de aproximativ 20 de luni, înainte de a pierde alegerile generale din 2024 în fața lui Keir Starmer, punând capăt celor 14 ani de guvernare conservatoare.
Deși a reușit să readucă o anumită stabilitate după mandatul tumultuos al lui Liz Truss, Sunak nu a reușit să oprească disputele interne din Partidul Conservator.
Fostul bancher, cunoscut pentru averea sa considerabilă, nu a reușit, în cele din urmă, să se conecteze cu alegătorii afectați de criza costului vieții.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
