Doamnă avocat, în opinia dumneavoastră, care ar fi cele mai șocante aspecte ale cazului judecătorului Stan Mustață?
Întregul caz, întregul dosar este șocant, prin conținutul lui și prin modul în care s-a derulat. Cel mai șocant aspect inițial este cel al reținerii domnului judecător, în camera de intrare în sala de judecată. Deși era îmbrăcat în roba de magistrat, au apărut acei ofițeri de la DNA – sunt acei ofițeri de Poliție Judiciară care acționează sub îndrumarea DNA, care l-au ridicat efectiv, neîngăduindu-i să înceapă ședința de judecată, în sala de judecată, acolo unde avocații și justițiabilii îl așteptau.
Acesta a fost primul șoc: un magistrat judecător în robă, care să fie săltat ca ultimul infractor, de către polițiști. E penibil, e dureros!
Șocurile au urmat, unul după altul. Am început cercetarea judecătorească, acolo unde s-au adus așa-zișii mituitori care, în fața instanței de judecată, au mărturisit fără echivoc împrejurarea că nu l-au cunoscut pe Stan Mustață, că nici direct, nici prin interpuși nu i-au remis nicio sumă de bani, deși acuzația primordială era că judecătorul Mustață a luat mită pentru a favoriza anumite persoane, pentru a pronunța soluții în favoarea unora sau altora.
În multitudinea de persoane audiate în acest sens s-a aflat și un fotbalist, care, culmea, venise de la tribunal, în fața magistratului Stan Mustață, cu o soluție de achitare, iar judecătorul Mustață, la Curtea de Apel, urmare a cercetării judecătorești efectuate, a pronunțat împreună cu colegul de complet o soluție de condamnare la trei sau patru ani, cu executare în regim privativ de libertate, împotriva acestui fotbalist. Când omul a venit în sala de judecată și i s-a solicitat să depună mărturie, să spună cum i-a dat el bani lui Mustață ca să-i dea o soluție bună, omul a spus cu tărie că i se jignește inteligența și că niciodată n-ar fi plătit un judecător ca să-i dea o pedeapsă privativă de libertate. E penibil!
Denunțătorul principal din dosar, Ioan Boraciu, care de altfel a fost conculpat în dosar, care a primit o pedeapsă chiar mai mare decât Mustață, a mărturisit în fața judecătorului de caz că denunțurile nu-i aparțin. Că de fapt a fost adus, încătușat, la DNA la 2 noaptea, obligat să semneze niște declarații care nu i-au aparținut, că altfel va putrezi în închisoare, dar că tot ce scrie în acele denunțuri nu e adevărat.
Contrafacerile interceptărilor, dovedite de expertul desemnat și prezentate în raportul de expertiză, au fost nesocotite total de instanța care a judecat apelul la ICCJ, deși expertul a demonstrat că în interceptări – prezentate drept probe irefutabile – erau intervenții grave: compilări, opriri și porniri ale înregistrărilor, cuvinte pronunțate de terți introduse în interiorul dialogului. Totuși, Stan Mustață a fost condamnat la opt ani și șase luni.
Mai departe. Apare pe toate posturile fostul președinte Traian Băsescu, asumându-și o înregistrare devoalată de Antena 3, în care fostul șef al statului relata o discuție între Coldea (fost prim-adjunct al directorului SRI – n.n.) și o altă persoană. Participanții la discuție precizau că judecătorul Mustață a trebuit înlăturat, “aranjat”, ca să fie adusă Camelia Bogdan, ca ea să poată soluționa „convenabil”, așa cum își doreau ei, dosarul domnului profesor Dan Voiculescu.
Vi se pare plauzibilă acea înregistrare, confirmată de Traian Băsescu?
Este mai mult decât plauzibilă, eu o consider reală. Pentru că domnul judecător Mustață, înainte să i se producă toate aceste înscenări, toate aceste măgării, a primit spre soluționare, în complet de doi, ca președinte de complet, dosarul lui Dan Voiculescu. Acolo unde se dorea cu ardoare condamnarea lui Dan Voiculescu, deși în dosar nu exista nicio probă. Judecătorul Mustață a făcut cerere de abținere, pe motiv că el nu poate să condamne un om fără probe. I s-a respins cererea de abținere, iar în ziua când Mustață s-a prezentat la muncă, dimineața, pentru a judeca, printre alte zeci de dosare, și dosarul Dan Voiculescu, a fost săltat din sală, cu roba pe el. Deci este mai mult decât plauzibil faptul că acea înregistrare este reală.
Noi, echipa de avocați a lui Stan Mustață, am promovat o cerere de revizuire, întrucât au apărut elemente necunoscute la data pronunțării sentinței, fundamentată pe această probă de notorietate, dar cererea a fost respinsă ca nefondată iar Mustață a rămas cu opt ani și jumătate de închisoare. De aici tot calvarul.
Mai face o “gafă” Mustață. Din penitenciar, el acceptă să dea un interviu postului Antena 3, în care devoalează întreaga situație și reproduce, cu detalii, ceea ce eu v-am relatat astăzi. Iar după acel interviu, lucrurile se “împut” și mai rău în penitenciar.
Despre moartea judecătorului Mustață ce părere aveți?
Sincer? I-au făcut felul. Era un om care, în 33 de ani ca magistrat în penal, aflase foarte multe lucruri. Era o persoană foarte credibilă, avea încă multe lucruri de spus, și urma să le spună după ce s-ar fi eliberat din închisoare. Așa că i-au închis gura. Era un om bolnav, pe care l-au târât dintr-un penitenciar în altul, față de care au nesocotit dispozițiile medicilor. Conform legislației în vigoare, dreptul la viață și la sănătate este mai presus decât obligația executării unei pedepse privative de libertate. Dreptul la viață și sănătate trebuie ocrotit de locurile de detenție, de toți cei care pun în aplicare sentințele definitive și executorii. Era cert că omul ăsta nu se prefăcea. Starea lui medicală – voma aceea continuă, cu amorțirea brațului stâng, cu transpirație abundentă, putea avea doar câteva diagnostice. Ori otrăvire, ori iminența unui infarct, ori o criză cumplită renală. Iar Stan Mustață avea probleme cu rinichii, dar starea lui n-a interesat pe nimeni. L-au târât pe Mustață, la două noaptea, de la Rahova la penitenciarul Giurgiu. Aici, directorul penitenciarului – singurul OM din acest cerc al indivizilor fără suflet – a dispus trimiterea de îndată a lui Mustață la spitalul din Giurgiu, care era singurul din zonă. L-au dus la spital și i s-au făcut analize. Spitalul din Giurgiu a spus că pe ei îi depășește această situație medicală și că recomandă trimiterea urgentă la București. L-au trimis urgent la București, la Jilava, dar nu în spital, ci în penitenciar! Iar acolo au așteptat și apoi l-au trimis – nu cu o Salvare, așa cum impune regulamentul, ci cu o dubă, la Spitalul Sfântul Ioan. Oamenii de acolo au făcut tot ce era posibil, dar au spus că și pentru ei e prea mult, că vor încerca. Au încercat să-i pună un cateter, i-au hăcuit picioarele – pentru că aveau niște instrumente de toată jena, dar nu e vina medicilor că dotarea spitalelor este în halul în care este. Apoi au recomandat, cert, trimiterea lui la spitalul de specialitate, la Carol Davila. Ei bine, în loc să-l ducă direct la Carol Davila, la urgență, l-au adus întâi la Jilava și l-au mai ținut un pic în cameră, nu în spital, ci tot în penitenciar. După patru – cinci ore și-au dat seama că trebuie dus totuși la urgență, la Carol Davila, pentru că era pansat, era într-o stare deplorabilă, picioarele îi erau făcute varză. Și l-au târât, cu altă dubă, la Carol Davila. Medicii de la Carol Davila au fost niște îngeri pentru Mustață, dar niște îngeri care au ajuns prea târziu, pentru că organismul lui Stan Mustață a cedat și a intervenit decesul. În toată această istorie există indicii ale omorului calificat.
Ce mă intrigă este că nu găsim acel caiet cu însemnări, acea autobiografie pe care domnul judecător începuse s-o scrie la el în cameră, în închisoare. Ar putea să fi fost distrus.
Cine ar trebui să răspundă pentru decesul lui Stan Mustață?
Toți cei care au dat aceste dispoziții. Să răspundă atât penal, cât și pecuniar, în fața familiei. Doamna Mustață și fiul domnului judecător fac toate demersurile prin mine. Este normal să facem constituire de parte civilă, dar nu-i precizăm cuantumul, n-am discutat încă acest aspect. S-ar putea să fie un leu sau un miliard de euro. Dar faptul că vom solicita despăgubiri este o certitudine. Doamna Mustață a rămas fără sprijin, acum trebuie să trăiască dintr-o pensie de învățătoare.
Credeți că asemenea cazuri se pot repeta în România?
Stau să mă întreb câte alte asemenea cazuri mai sunt, dar nu știm de ele, pentru că este vorba de oameni simpli, oameni pe care nu-i cunoaște lumea, care nu au acces la presă și nu pot semnala asemenea situații limită. Regimul penitenciar are rolul de resocializare, de reîndreptare și de reintegrare. La noi, este de decimare.
Pentru un deținut oarecare, cum este viața într-o închisoare?
În penitenciare, oamenii sunt tratați ca niște saci de cartofi. Familiilor li se interzice să vină cu pachete de alimente, deținuților li se impune să cumpere de la magazinele din penitenciar, acolo unde un sul de hârtie igienică, de 0,65 lei la supermarket, se vinde cu cinci lei. Acolo unde un kilogram de roșii, care e trei lei în piață, îl găsești la 20 de lei. Acolo unde un ou, de un leu și ceva în piață, costă zece lei. O apă minerală, de 1,75 lei la magazinul din colț, este cinci lei sau șapte lei sticla. Dar trebuie să umfli buzunarele șefilor acelor magazine, care sunt niște preferați ai șefilor de penitenciare. Dacă nu aparțin chiar unor cadre din penitenciar. În aceste magazinașe evaziunea fiscală e în floare, dar nici ANAF, nici Poliția Economică nu pot intra pentru a face controale acolo, pentru că au regim de unitate militară. Este lamentabil, este strigător la cer.
Cum stă România, în comparație cu alte țări, din punctul de vedere al respectării drepturilor omului?
Aici nu prezint o opinie a mea, ci amintesc numărul record de condamnări pe care statul român le are la CEDO în domeniul nerespectării drepturilor fundamentale ale individului, pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, pentru abuzul de arestare preventivă. România este în sfârșit pe un loc fruntaș, dar din nefericire pe un loc fruntaș negativ.
Primele reacții ale autorităților statului
Stan Mustață a murit în noaptea de 8 spre 9 august 2018, cauza oficială fiind un infarct miocardic. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a deschis ulterior un dosar penal de moarte suspectă în cazul decesului fostului judecător, iar Administrația Națională a Penitenciarelor a anunțat începerea unei anchete interne la Penitenciarul Jilava. Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a confirmat că a cerut efectuarea de verificări în toate unităţile de detenţie prin care a trecut fostul magistrat Stan Mustață, care executa o pedeapsă privativă de libertate.
Stan Mustaţă a fost condamnat, pe 11 mai 2016, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la opt ani şi şase luni de închisoare cu executare pentru luare de mită. În mai 2014, procurorii DNA au dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a lui Stan Mustaţă, judecător la Curtea de Apel Bucureşti, pentru mai multe fapte de corupţie, fiind acuzat că ar fi cerut bani, în mai multe rânduri, de la persoane condamnate sau inculpate pentru a da soluţii favorabile acestora. Mustaţă a susţinut tot timpul că dosarul său a fost ”fabricat artificial”, pentru că era bănuit că încearcă să tergiverseze dosarul ICA, în care Dan Voiculescu urma să fie condamnat la 10 ani de închisoare. În momentul în care a fost arestat pentru luare de mită, el era unul dintre judecătorii din Dosarul ICA.
Moartea în detenție a lui Stan Mustață nu este, în România, un caz singular. 876 de persoane au decedat în penitenciare, între 2008 și 2016, potrivit unui document remis de Autoritatea Națională a Penitenciarelor (ANP) la începutul anului 2017.
