Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Foto: Facebook

Exclusiv RL. Avocații victimelor din Colectiv cer mărirea daunelor

Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului nostru, avocații victimelor din procesul Colectiv au anunțat că vor solicita majorarea daunelor.

Mihai Diac 0 comentarii

Actualizat: 16.02.2020 - 18:24

Avocații din cadrul Zamfirescu Racoți Vasile & Partners asistă pro bono 45 de părți civile în dosarul Colectiv, atât supraviețuitori, cât și persoane apropiate ale victimelor. Echipa de avocați, coordonată de av. Călin-Andrei Zamfirescu, este formată din Doru Cosmin Ursu, avocat colaborator senior, și Ionuț Chisăr, avocat colaborator.

1.            Prima sentință în dosarul Colectiv a fost emisă în decembrie 2019, adică la peste patru ani de la producerea acelei tragedii. În opinia dumneavoastră, acest termen a fost nejustificat de lung sau, dimpotrivă, acest termen a fost necesar pentru a lămuri cât mai multe aspecte ale acestui dosar?

Distanța între momentul tragediei si cel al trimiterii în judecată/soluționării definitive a dosarului va fi întotdeauna percepută diferit de părțile implicate într-un proces.

Este firesc ca cei care au suferit de pe urma incendiului să își dorească ca instituțiile statului să găsească și să tragă la răspundere persoanele ce se fac vinovate de producerea acestuia, in timp ce persoanele puse sub acuzare caută mai mult timp pentru a-și găsi argumente favorabile și pentru a-și pregăti apărarea.

Pe de altă parte, sunt momente procesuale care nu pot fi eliminate din parcursul unui dosar, motiv pentru care timpul necesar soluționării cauzei este în strictă dependență de parcurgerea acestora. În dosarul „Colectiv”, pe lângă audierea inculpaților care au dorit să dea declarație în fața judecătorului, au fost audiate sute de părți civile și martori, declarațiile acestora durând de la câteva zeci de minute la mai multe ore. În plus, au fost termene fixate pentru îndeplinirea procedurii de citare cu toate părțile, termene la care s-a discutat reunirea cauzelor, cereri de probe, cereri de schimbare a încadrării juridice etc. Inclusiv pledoariile de final s-au întins pe mai multe zile, în condițiile în care ședințele de judecată au durat în medie 8 ore.

Din punctul de vedere al avocaților și am putea spune chiar a organelor judiciare, cei patru ani de zile nu reprezintă un termen îndelungat, raportat la complexitatea dosarului, numărul de părți implicate și practica generală a instanțelor de a fixa un termen de judecată în medie la 4 săptămâni. Din această perspectivă, disponibilitatea instanței de a fixa termene de judecată la o săptămână distanță a contribuit direct la soluționarea cauzei în acest interval de timp.

Nu trebuie uitat faptul că desfășurarea procesului trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările ce fac obiectul unei cauze penale, orice compromis reprezentând de fapt o încălcare a drepturilor și garanțiilor procesuale de care se bucură părțile. Evident că o astfel de situație nu profită părților civile pe care le asistăm, existând riscul sancționării acestor nereguli într-o fază ulterioară, cu consecința reîntoarcerii cauzei în etapa în care s-a produs încălcarea, mărindu-se astfel implicit și durata procesului.

De altfel, o astfel de situație s-a produs inițial în dosarul privind funcționarii ISU, acesta fiind retrimis de instanță organelor de urmărire penală în vederea asigurării cadrului procesual corespunzător situației de fapt.  

2.            Au rămas, chiar și în acest moment, aspecte neelucidate în dosarul Colectiv, asupra cărora considerați că ar mai fi trebuit efectuate cercetări?

Dimensiunea tragediei a făcut ca în legătură cu producerea incendiului să fie vehiculate diferite ipoteze, mai mult sau mai puțin credibile, care au creat și menținut o serie de teorii conspiraționiste în jurul dosarului, având la bază circumstanțe reale cum ar fi rapiditatea propagării incendiului și arsurile produse la nivelul căilor respiratorii ale victimelor.

Dincolo de aceste elemente, am putea spune atipice, cercetările organelor de urmărire penală au fost în măsură să reliefeze legătura cauză-efect între conduita inculpaților și incendiu, pe palierele corespunzătoare activității desfășurate de aceștia, toate contribuind la producerea deznodământului nefast: lucrările de construcții/amenajări efectuate în regie proprie de către asociații Club Colectiv SRL în spațiul industrial al fostei fabrici Pionierul, autorizarea activității economice și lipsa unei monitorizări ulterioare a activității de către Primăria Sectorului 4 și ISU, modalitatea defectuoasă de instalare a elementelor pirotehnice de către firma de profil dublată de lipsa unor măsuri active corespunzătoare de prevenire și combatere a incendiilor din partea tuturor părților implicate.

Cu privire la aceste fapte, care fac obiectul celor patru rechizitorii reunite în dosarul cunoscut generic drept “Dosarul Colectiv”, nu există aspecte neelucidate, probele aflate la dosar fiind elocvente în ceea ce privește răspunderea penală a fiecărui inculpat trimis în judecată.

Este adevărat că, în prezent, organele de anchetă desfășoară cercetări cu privire la alte aspecte ce țin de evenimentele petrecute ulterior producerii incendiului, însă aceste fapte nu diminuează răspunderea celor deja trimiși în judecată, acest dosar/dosare având un parcurs independent în care urmează să se stabilească dacă persoanele implicate au acționat în acord cu dispozițiile legale și reglementările incidente. Dacă inclusiv în viitor, cum a fost cazul filmării intervenției ISU, publicate la sfârșitul anului trecut, apar noi aspecte ce se impun a fi analizate din perspectivă penală, organele de urmărire penală au toate pârghiile necesare identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane.   

 

3.            Pedepsele care au fost decise de instanță, în decembrie 2019, le considerați a fi corespunzătoare cu gravitatea faptelor comise sau le considerați a fi prea mici?

Dosarul Colectiv are specificitatea lui, care îl face greu de încadrat în cazuistica instanțelor de după ’89, motiv pentru care modul de soluționare a acestuia va reprezenta un reper important pentru practica viitoare.

Cu atât mai mult apare ca firesc ca hotărârea instanței în ceea ce privește pedepsele aplicate să stârnească nemulțumiri din ambele părți: inculpați pe de o parte, parchet și părți civile de cealaltă parte.

Din această perspectivă, trebuie avut în vedere faptul că, la majoritatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, s-a reținut varianta agravantă, existând totodată și cumulul aritmetic al pedepselor aplicate pentru mai multe infracțiuni săvârșite de către același inculpat.

Nu în ultimul rând, un element important care credem că a stat la baza aprecierii instanței este poziționarea inculpaților cu privire la acuzațiile ce li s-au adus prin rechizitoriu, niciunul dintre aceștia neconsiderându-se vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.

Minimizarea propriilor atribuții pe care inculpații le aveau în cadrul activității desfășurate și încercarea de pasare a răspunderii pentru cele întâmplate sunt elemente care s-au regăsit în apărările inculpaților și care se adaugă conduitei avute de aceștia anterior incendiului și ulterior producerii acestuia.  

Având în minte aceste considerente, aprecierea instanței cu privire la pedepsele aplicate, deși poate părea la o primă vedere o judecată severă, este în acord cu circumstanțele dosarului, de natură a realiza un echilibru între interesul public și cel al inculpaților.

 

4.            Unul dintre elementele sentinței se referă la plata unor daune morale și materiale în cuantum de peste 50 milioane de euro. Credeți că vinovații au, în mod real, posibilitatea financiară să plătească aceste daune?

Dosarul „Colectiv” este cel mai mare proiect de asistenta juridică gratuită derulat de către ZRVP, echipa care gestionează dosarul obținând pentru cei 45 de clienți - supraviețuitori și persoane apropiate ale victimelor din Colectiv, despăgubiri de peste 10 milioane de euro. Această sumă este inferioară pretențiilor exprimate de către părțile civile, singurele în măsură să cuantifice și să exprime întinderea vătămărilor suferite, motiv pentru care vom prezenta argumente în fața instanței de apel ca aceste sume să fie majorate.

Discuția privind capacitatea inculpaților de a plăti sumele ce vor fi stabilite de către instanță există în spațiul public încă de la momentul sesizării instanței, existând voci și chiar cereri în sensul atragerii Statului prin Ministerul Finanțelor ca garant al achitării acestor sume, variantă respinsă însă de către instanță.

Din perspectiva noastră, întrucât o parte dintre inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată în timpul activității desfășurate în cadrul unor instituții publice, și anume Primăria Sectorului 4 și ISU – Dealu Spirii, acestea din urmă sunt ținute să răspundă în solidar pentru faptele prepușilor, având de altfel calitatea de părți responsabile civilmente în dosar.

Prin urmare, prin acest mecanism, tot Statul Român va fi cel care în primă fază va plăti sumele ce vor fi acordate de către instanță, urmând să-și recupereze banii respectivi de la inculpați, iar această posibilitate este într-adevăr puțin probabilă.

Plata despăgubirilor de către stat, prin cele două instituții angrenate în evenimente, este și normală, din moment ce respectivele instituții, cu atribuții în autorizarea și monitorizarea activității desfășurate de Club Colectiv SRL, au dat dovadă de sincope grave în desfășurarea activității și au permis producerea unei tragedii de asemenea proporții.   

5.            În opinia dumneavoastră, presiunea opiniei publice a avut un rol benefic sau, dimpotrivă, a avut o influență negativă asupra anchetei și asupra sentinței din dosarul Colectiv?

Orice presiune exterioara actului de justiție nu este binevenită, indiferent de circumstanțele cauzei. Atât organele de urmărire penală cât și magistrații trebuie să dispună de timpul și libertatea de a cântări și a-și forma propriile convingeri cu privire la aspectele ce fac inițial obiectul cercetărilor și ulterior al sesizării instanței, independent de credințele/opiniile exprimate de alte persoane.

Ignorarea principiilor ce guvernează procesul penal va șubrezi concluziile trase de către organele de urmărire penală sau instanță, existând riscul infirmării respectivei soluții de către instanța de control judiciar și, așa cum am arătat, al reluării cauzei, ceea ce nu este de dorit pentru părțile civile, care doresc finalizarea cât mai rapidă a procesului.

Se poate ajunge în situația paradoxală în care dorința de a prezenta cât mai repede persoanele vinovate în fața opiniei publice să ducă în cele din urmă la lungirea procedurilor și implicit a duratei procesului.  

Așa cum am arătat anterior, dacă ne referim la situația în care unul dintre cele trei dosare inițiale, cel privind funcționarii ISU, a fost retrimis organelor de urmărire penală, această împrejurare a întârziat parcursul firesc al dosarului, cauza fiind retrimisă instanței după remedierea neregularităților constatate. Această împrejurare a dus la reluarea procedurii de citare cu toate părțile, dublându-se practic activitățile din primul parcurs procesual.

Pe de altă parte, atenția acordată cauzei de către opinia publică a dus și la alocarea unor resurse suplimentare necesare bunei administrări a actului de justiție, cauza fiind instrumentată la cel mai înalt nivel al parchetelor, aceste organe de urmărire penală având la dispoziție resursele umane și materiale necesare instrumentării cu celeritate a dosarului. De asemenea, la Tribunalul București a existat disponibilitatea judecătorului de a fixa termenele de judecată la interval de o săptămână, fiind asigurat spațiul necesar desfășurării ședințelor de judecată.  

6.            În urma tragediei de la Colectiv a fost lansată, în România, ideea “Corupția ucide”. Considerați că lupta anticorupție a instituțiilor statului român trebuie intensificată?

Campania Corupția ucide a venit pe valul indignării masive a opiniei publice, ce a avut drept cauză amplitudinea tragediei din Clubul Colectiv și comportamentul instituțiilor statului atât anterior cât și ulterior evenimentului.

Paradoxal, deși două dintre cele două dosare inițiale – cel privind funcționarii ISU și cel privind funcționarii Primăriei Sectorului 4 – au fost instrumente de către DNA, organele de urmărire penală nu au fost în măsură să probeze existența unor infracțiuni de corupție propriu-zise (luare/dare de mită), inculpații fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni conexe infracțiunilor de corupție, în raport cu modul defectuos de desfășurare a activității curente (abuz în serviciu).

Partea nevăzută a dosarului, și am putea spune a mai multor dosare ce au ca obiect infracțiuni în legătură cu serviciul, este deprofesionalizarea unor structuri ale administrației publice centrale sau locale și a funcționarilor publici ce le deservesc, criza de capital uman fiind vizibilă la nivelul întregii societăți, atât în sectorul public cât și în cel privat.

Peste această stare de fapt, birocrația existentă și cutumele create la nivelul instituțiilor statului (cu ignorarea unor dispoziții legale imperative) creează premisele unor situații vătămătoare pentru cetățeni, unele având consecințe dintre cele mai nefaste. Or, în momentul producerii unor astfel de consecințe este greu de separat incompetența de acțiunea/inacțiunea funcționarului public cointeresat de obținerea unui beneficiu pentru sine sau pentru altul.

De altfel, pentru că am făcut referire la situații paradoxale, este interesant de analizat blocajul existent la nivelul ISU cu privire la emiterea Autorizațiilor de securitate la incendiu, existent atât anterior incendiului și amplificat ulterior acestui moment și soluția găsită, și anume aceea a funcționării agenților economici cu obligația afișării celebrului anunț ”Acest spațiu funcționează fără Autorizație de securitate la incendiu”.

Ne punem retoric întrebarea: persoanele care intră în astfel de spațiu, în cazul producerii unui eveniment tragic, își asumă întreaga/o parte din responsabilitate pentru vătămările suferite?

Prin urmare, ceea ce credem că trebuie intensificat este efortul de debirocratizare a aparatului de stat pentru a permite agenților economici desfășurarea activității în condiții de siguranță, dar și efortul, atât la nivelul aparatului administrativ public cât și al agenților economici, de conștientizare a răspunderii fiecărui funcționar pe partea de atribuții care îi revin.

Din această perspectivă, în cadrul ZRVP am dezvoltat un produs prin care audităm și întărim procedurile interne existente la nivelul clienților – entități publice sau private, cu scopul de a le scote din zona formalului și a asigura caracterul efectiv al acestora, tocmai pentru a preîntâmpina producerea unor accidente și de a elimina posibilitatea atragerii răspunderii persoanei juridice.

Comentarii

loading...