Banca Naţională a Ungariei (NBH) estimează că mai multe bănci vor ieşi de pe piaţa locală, potrivit directorului de operaţiuni de la NBH, Márton Nagy.
La finele anului trecut, guvernatorul NBH, György Matolcsy, a declarat şi el că patru mari bănci occidentale ar putea pleca din Ungaria în următoarele 18 luni. O opinie similară a fost exprimată de curând şi de directorul general de la OTP, Sándor Csányi, potrivit căruia patru-cinci bănci ar putea ieşi de pe piaţa ungară pe termen mediu.
„Consolidarea a început, chiar dacă deocamdată înseamnă doar modificarea cotelor de piaţă, însă nimeni nu are nici o îndoială că mai multe bănci vor ieşi de pe piaţă. Chiar dacă au existat declaraţii care au infirmat acest lucru, noi credem în continuare că vor exista mai puţine bănci pe piaţă“, a declarat Márton Nagy la o conferinţă organizată de portalul de ştiri Portfolio.hu
În ceea ce priveşte problema proprietăţii sectorului bancar local, Nagy a apreciat că este de dorit să existe un nivel adecvat de diversificare. Potrivit directorului NBH, un exemplu bun de proprietate locală a sectorului bancar este în Slovenia, în timp ce Ungaria şi Cehia sunt exemple de dominaţie a băncilor străine.
Principalele bănci din Ungaria sunt OTP, K&H Bank, precum şi diviziile ungare ale băncilor austriece Raiffeisen şi Erste, băncii belgiene KBC, băncilor italiene UniCredit şi Intesa Sanpaolo, precum şi subsidiara băncii germane Bayerische Landesbank.
Orban vrea controlul băncilor
Premierul maghiar, Viktor Orban, a declarat recent că vrea ca jumătate din sistemul bancar al ţării, dacă nu mai mult, să se afle în mâini ungare, în condiţiile în care în prezent sectorul este dominat în proporţie de 80% de bănci străine: Raiffeisen, Erste, KBC, UniCredit, Intesa Sanpaolo, Bayerische Landesbank. La rândul său, guvernatorul băncii centrale a Ungariei (NBH), György Matolcsy, a afirmat recent că patru subsidiare ale unor bănci din Europa Occidentală se vor retrage din Ungaria în următoarele luni.
Ungaria ar trebui să-şi îndeplinească ţinta de deficit bugetar de 2,7% din PIB stabilită pentru 2013 „în cel mai prost scenariu“, dar ar putea înregistra un deficit chiar mai scăzut, de 2,3%, a apreciat Mihaly Varga. Guvernul de la Budapesta, care se aşteaptă la un avans al economiei de 2% în 2014, s-a angajat să menţină deficitul sub pragul de 3% stabilit de UE. Aderarea Ungariei la Mecanismul Ratelor de Schimb II (ERM2) nu este pe agenda Guvernului, iar aderarea la zona euro ar putea să nu reprezinte un subiect important până la sfârşitul lui 2020, a declarat ministrul Economiei.
Incertitudini mari, riscuri pe măsură
Într-un raport publicat, în decembrie, de agenţia de evaluare financiară Fitch Ratings se arată că cele mai mari riscuri cu care se confruntă băncile austriece prezente în Europa Centrală şi de Est (CEE) se înregistrează în Ungaria şi România.
Riscul măsurilor neortodoxe rămâne ridicat în Ungaria, chiar dacă pare că se stabilizează calitatea activelor. În particular, Guvernul ia în considerare adoptarea unor măsuri unilaterale prin care să forţeze băncile să convertească creditele în valută în împrumuturi în forinţi.
Această intenţie, alături de taxa pe tranzacţiile financiare şi taxa ridicată pe bănci, ar putea determina băncile austriece să-şi păstreze operaţiunile în Ungaria sau să înregistreze pierderi mai reduse în trimestrul patru din 2013 şi în 2014, apreciază Fitch. Băncile din Ungaria au pierdut peste un miliard de euro în urma unei decizii din 2011 a guvernului de la Budapesta de a veni în sprijinul celor care au credite ipotecare în valută. Pe lista băncilor străine cu subsidiare în Ungaria se numără băncile austriece Raiffeisen şi Erste, băncile italiene Intesa Sanpaolo şi UniCredit, grupul belgian KBC, banca germană Bayern LB, Citi şi divizia bancară a General Electric.
Măsuri controversate
După naţionalizarea parţială a fondurilor de pensii şi introducerea unor taxe speciale pentru bănci, guvernul maghiar este foarte aproape de a implementa o altă măsură menită să “sperie” băncile străine, şi aşa aflate pe pierdere. Guvernul Ungariei discută tot mai aprins de o altă măsură-şoc, prin care vrea să vină în sprijinul cetăţenilor împrumutaţi în franci elveţieni şi euro. Dacă acum doi ani se vorbea de o rată preferenţială pentru datornicii în valută pentru care diferenţa să fie acoperită temporar de la bugetul de stat, în prezent guvernanţii maghiari vor să oblige băncile să înghită toată deprecierea forintului, mai exact să se convertească în forinţi toate creditele ipotecare în valută, iar băncile să încaseze ratele la un curs de conversie cu 26% mai mic pentru creditele în franci elveţieni şi cu peste 13% mai mic la creditele în euro.
Discuţiile din ultima vreme privind pasarea acestor pierderi masive către băncile din Ungaria au condus la deprecierea accentuată a forintului, cu 1,7% în doar o săptămână. Reacţia din piaţa valutară i-a făcut astfel pe oficialii maghiari să revină asupra intenţiei lor de a obliga băncile să suporte toată deprecierea forintului din ultimii ani. Potrivit ministrului Economiei, Mihaly Varga, conversia în forinţi a creditelor ipotecare în valută nu este singura opţiune a guvernului de la Budapesta. Comentând datele care arată că în ultima săptămână forintul s-a depreciat în urma dezbaterilor privind conversia împrumuturilor în forinţi, ministrul Economiei şi-a exprimat speranţa că va fi doar un fenomen temporar.
Riscul valutar, anulat prin lege
Parlamentul Ungariei a adoptat în 2011 un proiect de lege ce permite rambursarea la o rată de schimb preferenţială a datoriilor contractate în valute străine, în special în franci elveţieni. Astfel, cetăţenii ungari cu datorii în aceste valute vor putea să ramburseze integral datoriile la o paritate de 180 de forinţi pentru un franc elveţian şi 250 de forinţi pentru un euro, în timp ce ratele actuale de schimb sunt de 243 de forinţi pentru un franc elveţian şi de 299 de forinţi pentru un euro. În perioada de boom, atunci când cursul de schimb era de 160 de forinţi pentru un franc, gospodăriile din Ungaria au luat credite în franci în valoare de mai multe mii de miliarde de forinţi, iar în prezent cursul de schimb a ajuns la peste 243 de forinţi pentru un franc elveţian şi multe gospodării au probleme cu rambursarea creditelor.
Raiffeisen International Bank (RBI) a primit oferte pentru subsidiarele sale din Ucraina şi Ungaria şi acestea sunt în prezent analizate, a anunţat marţi un purtător de cuvânt al grupului bancar austriac, Ingrid Krenn-Ditz, transmite site-ul Portfolio.hu.
Oficialul nu a comentat articolul apărut în publicaţia „Napi Gazdaság“ în care se arată că astăzi conducerea Raiffeisen ar putea adopta o decizie privind vânzarea subsidiarei din Ungaria. Krenn-Ditz nu a precizat numele băncilor interesate de această filială. „Banca a primit oferte pentru subsidiarele sale din Ucraina şi Ungaria, acestea sunt în prezent analizate, dar nu pot spune mai mult“, a afirmat purtătorul de cuvânt al grupului bancar austriac. Publicaţia Magyar Hírlap anunţa luni că subsidiara din Ungaria a Raiffeisen International Bank ar putea fi preluată de banca ungară Szechenyi Bank, la care statul ungar a preluat în vara anului trecut un pachet de 49%.
Fără a cita sursa informaţiilor sale, Magyar Hírlap susţine că Szechenyi Bank a făcut o ofertă pentru divizia ungară a Raiffeisen, iar banca austriacă analizează posibilitatea vânzării acestei divizii.
Fără comentarii
La mijlocul lunii noiembrie a anului trecut, grupul bancar austriac Raiffeisen Bank International a anunţat că nu poate exclude varianta retragerii sale de pe pieţele din Ungaria, Ucraina şi Slovenia, adăugând însă că nu are planuri definitive privind vânzarea diviziilor de pe aceste pieţe.
Probleme cu clauzele abuzive. Soţii Kasler versus OTP
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene consideră că instanţele naţionale se pot pronunţa asupra naturii abuzive a unei clauze referitoare la mecanismul cursului de schimb dintr-un contract de credit şi că instanţele pot înlocui clauzele lovite de nulitate cu dispoziţii din dreptul naţional, dacă este pusă în pericol desfăşurarea contractului în continuare. Soţii Kasler au luat un credit în forinţi, în mai 2008, a cărui valoare era însă exprimată în franci elveţieni, la o dobândă de 5,2% la care se adaugă cheltuieli de administrare de 2,04%, ceea ce corespundea unei dobânzi anuale efective (DAE) de 7,43% la acel moment – dobândă mai mică decât cea aplicabilă creditelor în forinţi.
Valoarea în franci urma să fie cea de la data eliberării împrumutului, calculată în funcţie de cursul de cumpărare a valutei. În schimb, banca urma să primească contravaloarea ratelor lunare în forinţi, la cursul de vânzare a francului din ziua de dinante de scadenţa ratei.
Potrivit punctului I/1 din contract, OTP a acordat împrumutaților un împrumut în sumă de 14,4 milioane de forinți maghiari (HUF), precizându-se că „determinarea valorii în valută a împrumutului se realizează la cursul de schimb la cumpărarea valutei aplicat de bancă, în vigoare la data deblocării fondurilor”. Conform acestui punct I/1, „ulterior deblocării fondurilor, cuantumul împrumutului, dobânzile aferente și cheltuielile de administrare, precum și dobânzile de întârziere și celelalte cheltuieli se stabilesc în valută”, se arată în decizia CJUE.
Împrumutului în forinţi îi corespundea o valoare de 94.240 de franci la acel moment, la un curs de cumpărare prestat de bancă de 152.8 forinţi/franc.
Potrivit clauzei III/2 din contract, „împrumutătorul stabilește valoarea în forinți maghiari a fiecăreia dintre ratele lunare datorate pe baza cursului de schimb la vânzare al monedei [străine] aplicat de bancă în ziua anterioară scadenței”, se arată în decizia CJUE.
Cursul de vânzare al băncii este todeauna mai dezavantajos pentru consumator decât cel de cumpărare. Spre exemplu, la casa de schimb a OTP Ungaria, banca afişa la sfârşitul săptămânii trecute un curs de cumpărare de 243.79 forinţi pentru un franc, şi de 260.43 pentru vânzare. Clienţii supuşi acestei diferenţe de rată de schimb plătesc cu 6,4% mai mult la rata lunară decât dacă ar fi supuşi plăţii la cursul de cumpărare – la OTP România diferenţa este de 4,3%.
Soţii Kasler au dat OTP în judecată şi au cerut instanţei să declare ca abuzivă clauza III/2, invocând faptul că banca obţine un venit necuvenit prin aplicarea unui curs diferit la data încasării ratelor faţă de cel de la momentul acordării împrumutului.
Aceştia au avut câştig de cauză şi pe fond şi în apel. De altfel, decizia Curţii de apel este foarte importantă pentru a înţelege speţa. Aceasta spune că OTP nu a pus la dispoziţia clienţilor un credit în monedă străină, deci nu are de ce să calculeze valoarea ratelor lunare în funcție de cursul actual al francului elvețian, pentru că nu oferă nici un serviciu în acest sens, şi nici o plată nu poate fi cerută fără contraprestaţie.
