Condiţiile draconice impuse de Fondul Monetar Internaţional guvernului de la Bucureşti au dus la tăierea salariilor din sectorul public cu 25%, o măsură mai dură decât în orice altă ţara. Premierul Emil Boc şi-a dat demisia iar forţele anti-reformă au luat avânt. Rigoarea excesivă cerută de Fond ar putea provocă daune pe termen lung, scriu analiştii Reuters Martin Hutchinson şi Christopher Swann într-un material de opinie intitulat “Abordarea dură a FMI poate fi un dezastru pentru România”, publicat pe blogul agenţiei şi citat de HotNews.ro.
Cei doi precizează că instituţia financiară a încercat să îşi cosmetizeze reputaţia de temut. Şeful FMI, Christine Lagarde, a argumentat că Fondul ar trebui să fie mai puţin dur, recunoscând că “o consolidare prea rapidă a bugetelor poate afecta redresarea şi poate înrăutăţi perspectivele pieţei muncii”.
Din păcate, scriu analiştii Reuters, tratamentul pe care Fondul l-a aplicat României “se ridica la nivelul reputaţiei vechi de vampir”. Creditorul a cerut desfiinţarea a 100.000 de locuri de muncă, tăieri salariale mari şi majorarea TVA, măsuri care care au afectat direct populaţia săracă. “Astfel de măsuri dure s-ar putea dovedi contrare intereselor ţării. Întărind forţele politice anti-reformă, FMI ar putea ajunge să îndepărteze România de la strategiile pe care le încurajează”, scriu cei doi analişti.
Din punctul de vedere al analiştior, România nu are nevoie de măsuri extreme pentru că, deşi eficitul de cont curent a ajuns la 14,5% din PIB în 2007 (mai puţin decât în Letonia, Bulgaria şi Estonia), problema a fost corectată cu o depreciere de 30% a leului, în perioada 2007-2009. În plus, cheltuielile publice, de 36% din PIB, nu pot fi conseiderate excesive.
“Politica dură de austeritate fiscală nu reuşeşte să adreseze chestiunea corupţiei endemice şi alte probleme economice structural, care contribuie la menţinerea PIB-ului pe cap de locuitor pe penultimul loc în Uniunea Europeană. FMI ar putea ajuta ţara să rezolve moştenirea îngrozitoare a regimului Ceusescu. În schimb, severitatea lui riscă să submineze democraţia fragilă a României, iar protestele de stradă au contribuit la căderea guvernului”, consideră Hutchinson şi Swann.
Felul în care agenţia financiară trateaaza România aduce în discuţie posibilitatea existenţei unui dublu standard. Ţări mai bogate, precum Irlanda şi Portugalia, au beneficiat de termeni mai toleranţi în acordurile de sprijin financiar.
“Când FMI a împrumutat statele mai bogate, condiţiile sale au fost mai uşoare. Pentru că Fondul să îşi îndeplinească cu succes misiunea, ar putea fi nevoit să ofere clienţilor mai săraci un tratament similar”, încheie autorii.
